audit legislatie ssm

Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

Legea 319/2006

Art.7 

art.12

4a 

1a

Identificarea si evaluarea factorilor de risc profesional 

identificarea si evaluarea riscurilor, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la risc

 

Art.7 

Art.12 

art.13

4b 

1b 

b

Stabilirea de masuri de prevenire (PPP) 

angajatorul decide asupra masurilor de protectie, inclusiv la alegerea echipamentului de protectie ce trebuie utilizat 

realizarea PPP

 
 

4c 

Masuri de restrictionare a accesului in zonele cu risc specific si ridicat

 

Art.20

4d 

3

Informarea lucratorilor din alte unitati cu privire la riscurile profesionale din unitate 

Angajatorul se va asigura ca lucratorii din intreprinderi/unitati din exterior au primit instructiuni adecvate.

 

Art.8 

Angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori care se ocupa de activitatile de prevenire si protectie

 

Art.10 

Angajatorul ia masuri pentru acordarea primului ajutor medical, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor

 
 

Angajatorul desemneaza lucratori pentru aplicarea prevederilor art. 10 (1)

 

Art.11 

1a 

Angajatorul informeaza lucratorii expusi unui perivol grav si iminent asupra riscurilor, masurilor luate pentru protectia lor

 

Art.12 

1c 

Evidenta accidentelor de munca cu incapacitate temporara de munca, a accidentelor usoare, a incidentelor periculoase.

 

Art.13 

Stabilirea atributiilor si raspunderilor in domeniul SSM (prin fisa postului)

 
 

Realizarea instructiunilor de lucru

 
 

Sa asigure si sa controleze aplicarea si cunoasterea de catre toti lucratorii a masurilor stabilite in PPP ai a prevederilor legale prin lucratorii desemnati

 
 

Autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica

 
 

Sa angajeze numai persoane care corespund medical sarcinii de munca, sa asigure realizarea controlului medical periodic

 
 

Sa tina evidenta zonelor cu risc specific si ridicat

 
 

Sa asigure functionarea permanenta si corecta a dispozitivelor de protectie

 
 

angajatorul asigura echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor

 
 

angajatorul asigura echipamente individuale de protectie

 
 

Angajatorul acorda obligatoriu EIP nou in cazul degradarii/pierderii calitatilor de protectie

 

Art.16 

1a 

Angajatorul trebuie sa ia masuri pentru ca lucratorii si/sau reprezentantii acestora sa primeasca informatii privind riscurile pentru securitatea si sanatatea lor, masurile de prevenire stabilite

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

 

1b 

Informarea lucratorilor privind masurile luate privind acordarea primului ajutor si evacuarea lucratorilor

 

art19 

 

In vederea realizarii prevederilor art.16, se constituie CSSM

 

Art.20 

Instruirea la angajare trebuie sa fie eficienta si adecvata

 

Art,35 

 

Grupurile sensibile la risc, cum ar fi” femeile gravide, lehuzele sau femeile care alapteaza, tinerii si persoanele cu dizabilitati trebuie sa fie protejate impotriva pericolelor care le afecteaza in mod specific.

 

Art.36 

 

Angajatorul trebuie sa amenajeze locurile de munca tinand cont de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice.

 

Hg1425/2006 modif prin hg955/2010 si hg1242/2011

art14 

Infiintarea unuia/mai multor SIPP

 

Art15 – atributii ale SIPP

art15 

1.1 

SIPP – identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor

 
 

1.2 

Elaborarea, indeplinirea, monitorizarea si actualizarea PPP

 
 

1.3 

Elaborarea de instructiuni proprii pt completarea si/sau aplicarea reglementarilor de ssm si difuzarea acestora in unitate dupa ce au fost aprobate de angajator;

 
 

1.4 

Propuneri de atributii si raspunderi in domeniul ssm care se consemneaza in fisa postului

 
 

1.5 

Verificarea insusirii si aplicarii de toti lucratorii a masurilor din PPP, a instructiunilor proprii si a atributiilor ssm prevazute in fisa postului

 
 

1.7 

Elaborarea tematicii de instruire, stabilirea periodicitatii instruirii in instructiunile proprii, verificarea insusirii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite

 
 

1.8 

Elaborarea unor programe de instruire-testare

 
 

1.9 

Elaborarea unui plan de actiune in caz de pericol grav si iminent si asigurarea ca lucratorii au fost instruiti privind aplicarea lui;

 
 

1.10 

Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific

 
 

1.11 

Stabilirea zonelor care necesita semnalizare de ssm, stabilirea tipului de semnalizare si amplasarea lor, conform prevederilor HG971/2006;

 
 

1.12 

Evidenta meseriilor si a profesiilor care necesita autorizarea exercitarii lor; 

 
 

1.13 

Evidenta posturilor ce necesita examene medicale suplimentare

 
 

1.14 

Evidenta posturilor care, la recomandarea medicului necesita testarea aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;

 
 

1.16 

Verificarea starii de functionalitate a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenta, a sistemelor de siguranta;

 
 

1.17 

Efectuarea de controale interne cu informarea in scris a angajatorului asupra deficientelor constatate si a masurilor propuse pentru remedierea lor;

 
 

1.19 

Evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

incercarile periodice sa fie efectuate de persoane competente cf prevederilor HG1146/2006;

 
 

1.20 

Identificarea EIP/loc de munca si intocmirea necesarului de dotare cu EIP

 
 

2.25 

Realizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca;

 
 

2.28 

Actualizarea planului de avertizare, a PPP si a planului de evacuare

 
 

2.29 

Propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori;

 
 

2.30 

Propune clauze privind securitatea si sanatate in munca la incheierea contractelor de prestari servicii cu alti angajatori;

 
 

2.32 

Evidenta echipamentelor de munca, urmarirea ca verificarile si incercarile sa fie efectuate la timp

 
 

Evaluarea riscurilor, inclusiv a acelor grupuri sensibile la risc trebuie revizuita cel putin: 

3.a) cand intervin schimbari in ceea ce priveste tehnologia echipamentelor tehnice, a substantelor utilizate, amenajarea locurilor de munca; 3.b) dupa producerea unui eveniment; 

3.c) la constatarea omiterii unor riscuri/la aparitia unor riscuri noi; 3.d) la utilizarea postului de catre un lucrator apartinand categoriei grupurilor sensibile la risc;

 

Art.20 

Desemnarea nominala a lucratorilor care se ocupa de activitatea de prevenire si protectie se face prin decizie a directorului;

 
 

Angajatorul va consemna in fisa postului activitatile de prevenire si protectie ale lucratorilor desemnati;

 

Art.21 

 

Lucratorul desemnat trebuie sa indeplineasca cel putin cerintele minime de pregatire in domeniul ssm cf art.49;

 

Art.24 

Lucratorii din SIPP trebuie sa desfasoarea numai activitati de prevenire si protectie si cel mult activitati complementare: prevenirea si stingerea incendiilor si protectia mediului;

 
 

Angajatorul va consemna in RI activitatile de prevenire si protectie pentru efectuarea carora SIPP are capacitatile si mijloacele necesare;

 

Art.46 

PPP va fi revizuit ori de cate ori intervin modificari ale conditiilor de munca, la aparitai unor riscuri noi si in urma producerii unui eveniment.

 
 

PPP se supune analizei lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sau CSSM si va fi semnat de angajator;

 

Art.47 

1b 

Cerintele minime de pregatire in domeniul ssm corespunzator nivelului de baza – curs SSM cu o durata de cel putin 80h;

 

Art.50 

 

Cerintele minime de pregatire in domeniul ssm corepsunzator nivelului superior – curs SSM cu o durata de cel putin 80h, curs Ssm cu o durata de cel putin 180h;

 

Art.52 

 

Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul SSM sunt alesi dintre lucratorii din intreprindere conform celor stabilite in RI, CCM sau ROF;

 

Art.53 

Numarul de reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi in domeniul ssm va fi

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

stabilit prin RI in functie de nr total al lucratorilor

 
 

2c 

- conform cerintelor art.60(3) in cazul unitatilor cu peste 101 lucratori;

 

Art.54 

 

Lucratorii comunica in scris angajatorului numele si numarul de reprezentanti ai salariatilor in doemniul SSM.

 

Art.55 

Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi in doemniul SSM trebuie sa urmeze un program de pregatire in domeniul SSM cu o durata de cel putin 40h;

 
 

Indeplinirea cerintelor de la alin (1) se atesta printr-un document de absolvire a programului de pregatire;

 

Art.56 

Lucratorii cu raspunderi in domeniul SSM pot desfasura urmatoarele activitati: insotesc echipa care efectueaza evaluarea riscurilor;

 

Art.57 

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în unităţile care au un număr de cel puţin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe teritoriul României.

 
 

În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot înfiinţa mai multe comitete de securitate şi sănătate în muncă; numărul acestora se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern ori regulamentul de organizare şi funcţionare.

 

Art.58 

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din următorii membri: a)angajator sau reprezentantul său legal; 

b)reprezentanţi ai angajatorului cu atribuţii de securitate şi sănătate în muncă; c)reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor; 

d)medicul de medicină a muncii;

 
 

Numărul reprezentanţilor lucrătorilor este egal cu numărul format din angajator sau reprezentantul său legal şi reprezentanţii angajatorului.

 
 

Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie este secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă.

 

Art.59 

Reprezentanţii lucrătorilor în comitetul de securitate şi sănătate în muncă vor fi aleşi pe o perioadă de 2 ani.

 

Art.60 

Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare.

 
 

Reprezentanţii lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă vor fi desemnaţi de către lucrători dintre reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.

 
 

Numărul minim al reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă se stabileşte în funcţie de numărul total al lucrătorilor din întreprindere/unitate, după cum urmează:

 

Art.62 

 

Angajatorul sau reprezentantul său legal este preşedintele comitetului de securitate şi sănătate în muncă.

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

Art.63 

 

Membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă se nominalizează prin decizie scrisă a preşedintelui acestuia, iar componenţa comitetului va fi adusă la cunoştinţă tuturor lucrătorilor.

 

Art.65 

 

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă funcţionează în baza regulamentului de funcţionare propriu.

 

Art.66 

Angajatorul are obligaţia să asigure întrunirea comitetului de securitate şi sănătate în muncă cel puţin o dată pe trimestru şi ori de câte ori este necesar

 
 

Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către preşedinte şi secretar, cu consultarea reprezentanţilor lucrătorilor, şi este transmisă membrilor comitetului de securitate şi sănătate în muncă, inspectoratului teritorial de muncă şi, dacă este cazul, serviciului extern de protecţie şi prevenire, cu cel puţin 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunirea comitetului.

 
 

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă convoacă în scris membrii comitetului cu cel puţin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data şi ora stabilite.

 
 

La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă încheie un proces-verbal care va fi semnat de către toţi membrii comitetului.

 
 

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă va afişa la loc vizibil copii ale procesului-verbal încheiat.

 
 

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă transmite inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului-verbal încheiat.

 

Art.67 

CSSM-ul efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi a celor de lucru şi face un raport scris privind constatările făcute;

 
 

dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi sănătate în muncă de către conducătorul unităţii cel puţin o dată pe an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se va realiza în anul următor.

 

Art.69 

Angajatorul trebuie să prezinte, cel puţin o dată pe an, comitetului de securitate şi sănătate în muncă un raport scris care va cuprinde situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se vor realiza în anul următor.

 
 

Angajatorul trebuie să transmită raportul prevăzut la alin. (1), avizat de membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă, în termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de muncă.

 

Art.71 

 

Angajatorul trebuie să informeze comitetul de securitate şi sănătate în muncă cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate şi sănătate, măsurile de prevenire şi protecţie atât la nivel de unitate, cât şi la nivel de loc de muncă şi tipuri de posturi de lucru, măsurile de prim ajutor, de prevenire şi stingere a incendiilor şi evacuare a lucrătorilor.

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

Art.76 

Perioada în care se desfăşoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată timp de muncă.(instruirea de securitate si sanatate in munca)

 

Art.80 

 

Angajatorul trebuie să dispună de programe de instruire - testare la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii pentru: 

a)conducătorii locurilor de muncă; 

b)lucrători, pe meserii şi activităţi.

 

Art.81 

Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.

 
 

Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după verificarea instruirii.

 
 

După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.

 
 

Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoţită de o copie a ultimei fişe de aptitudini completate de către medicul de medicina muncii.

 
 

Fişa de instruire individuală se păstrează în întreprindere/unitate, de la angajare până la data încetării raporturilor de muncă.

 

Art.82 

Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu excepţia altor participanţi la procesul de muncă, aşa cum sunt definiţi potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, durata instruirii şi reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere şi/sau unitate

 
 

Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior care desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor respectivi privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.

 
 

Instruirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se consemnează în fişa de instruire colectivă, conform modelului prezentat în anexa nr. 12.

 

Art.83 

 

Instruirea introductiv-generală se face: 

a)la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din lege; b)lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; c)lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; d)lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.

 

Art.85 

 

Instruirea introductiv-generală se face de către: 

a)angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau 

b)lucrătorul desemnat; sau 

c)un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

d)serviciul extern de prevenire şi protecţie.

 

Art.87 

Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv generale; aceasta nu va fi mai mică de 8 ore.

 
 

Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele prevăzute la art. 82, cărora li se vor prezenta succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din întreprindere şi/sau unitate.

 

Art.88 

în cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme: 

a)legislaţia de securitate şi sănătate în muncă; 

b)consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă; 

c)riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii; d)măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor.

 
 

Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator.

 

Art.89 

Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste.

 
 

Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.

 

Art.90 

Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83, inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii.

 

Art.91 

Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maximum 20 de persoane.

 

Art.92 

Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu: 

a)angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau 

b)lucrătorul desemnat; sau 

c)un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau d)serviciul extern de prevenire şi protecţie.

 

Art.93 

Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, tematici care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

 
 

Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puţin următoarele: a)informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru; 

b)prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru; 

c)măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, precum şi în cazul pericolului grav şi iminent; 

d)prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru; e)demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.

 

Art.94 

 

Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea cunoştinţelor de cate şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală

 

Art.96 

Durata instruirii periodice, intervalul dintre două instruiri şi periodicitatea verificării instruirii vor fi stabilite prin instrucţiuni proprii, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru

 
 

2' 

Intervalul dintre două instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.

 
 

Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.

 
 

Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.

 

Art.97 

 

Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

 

Art.98 

 

Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri: a)când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare; 

b)când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate; 

c)la reluarea activităţii după accident de muncă; 

d)la executarea unor lucrări speciale; 

e)la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; 

f)la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru; g)la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.

 

Art.99 

 

Durata instruirii periodice prevăzute la art. 98 nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte în instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu: 

a)angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

b)lucrătorul desemnat; sau 

c)un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau d)serviciul extern de protecţie şi prevenire.

 

Art.100 

 

Instruirea periodică prevăzută la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

 

Art.102 

 

La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate: 

a)oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii; 

b)evacuarea personalului din zona periculoasă; 

c)anunţarea serviciilor specializate; 

d)anunţarea conducătorilor ierarhici; 

e)eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.

 

Art.103 1 

 

În vederea realizării măsurilor prevăzute la art. 102 lit. a), în prealabil angajatorul va desemna lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de muncă şi va asigura instruirea acestora.

 
 

În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. b), în prealabil angajatorul trebuie: 

a)să întocmească planul de evacuare a lucrătorilor; 

b)să afişeze planul de evacuare la loc vizibil; 

c)să instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi să verifice modul în care şi-au însuşit cunoştinţele.

 
 

În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. c), în prealabil angajatorul trebuie: 

a)să desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să îi instruiască în acest sens; 

b)să asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.

 
 

În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. d), în prealabil angajatorul trebuie să stabilească modul operativ de anunţare la nivel ierarhic superior

 
 

În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. e), în prealabil angajatorul trebuie: 

a)să desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav şi iminent, să asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenţiei; 

b)să stabilească serviciile specializate care pot interveni.

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

Art.105 

 

Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzută la art. 13 lit. k) din lege trebuie să conţină nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii şi măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone

 

Art.106 1 

 

Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa tuturor lucrătorilor care sunt zonele cu risc ridicat şi specific.

 
 

Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor.

 

Art.108 1 

 

Orice eveniment va fi comunicat conform prevederilor art. 26 şi art. 27 alin. (1) din lege.

 
 

Dacă printre victimele evenimentului se află şi lucrători ai altor angajatori, evenimentul va fi comunicat şi angajatorilor acestora de către angajatorul la care s-a produs evenimentul.

 

Art.116 3 

 

Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din cel puţin 3 persoane, dintre care o persoană trebuie să fie, după caz: 

a)lucrător desemnat; 

b)reprezentant al serviciului intern de prevenire şi protecţie; 

c)reprezentant al serviciului extern de prevenire şi protecţie cu pregătire corespunzătoare conform art. 47 lit. c). (nivel superior);

 

Art.120 1 

 

(1)Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă se va încheia în cel mult 10 zile lucrătoare calculate de la data producerii.

 

Art.122 c 

 

nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia Muncii, conform competenţelor, sau de către lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie, iar în absenţa acestora, de serviciul extern de prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa angajatorului, şi semnată de către angajator, care va cuprinde precizări referitoare la poziţia victimei, existenţa sau inexistenţa echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor de muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei de instruire individuală prin barare şi semnătură, ridicarea de documente sau prelevarea de probe şi orice alte indicii care pot clarifica toate cauzele şi împrejurările producerii evenimentului;

 

Art.131 

 

Comisia de cercetare a unui eveniment numită de angajator poate face propuneri de sancţiuni disciplinare şi/sau administrative, pe care le va menţiona în procesul-verbal de cercetare.

 

Art.134 1 

 

În cazul în care un lucrător prezintă un certificat medical cu cod «accident de muncă», angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie va solicita acestuia o declaraţie scrisă privind data, locul, modul şi împrejurările în care s-a produs evenimentul

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

în urma căruia s-a accidentat.

 
 

În baza declaraţiei prevăzute la alin. (1) şi în funcţie de data, locul, modul şi împrejurările producerii evenimentului, angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie va comunica şi cerceta evenimentul sau, în situaţia în care evenimentul prevăzut la alin. (1) nu a avut loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ori în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers, va arhiva declaraţia originală împreună cu o copie a certificatului medical.

 

Art.135 1 

 

Înregistrarea accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase se face în registrele de evidenţă prevăzute la art. 141 şi 142, în baza procesului-verbal de cercetare.

 
 

Accidentele de muncă produse la sediile secundare aflate pe raza altui judeţ decât cel unde este declarat sediul social se vor înregistra la sediul social, cu excepţia cazului în care sediul secundar are personalitate juridică.

 

Art.136 4 

 

Accidentul de muncă suferit de o persoană aflată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în întreprinderea şi/sau unitatea altui angajator se înregistrează de către angajatorul care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător de producerea accidentului.

 
 

Accidentul de muncă suferit în timpul stagiului de practică profesională de către elevi, studenţi, ucenici şi şomeri în perioada de reconversie profesională se înregistrează de către angajatorul la care se efectuează practica/reconversia profesională.

 
 

Accidentul de muncă de traseu se înregistrează de către angajatorul la care este angajată victima sau, după caz, de angajatorul care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător de producerea accidentului.

 
 

10 

Accidentul de muncă de circulaţie se înregistrează de către angajatorul la care este angajată victima sau, după caz, de angajatorul care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător de producerea accidentului.

 
 

11 

Accidentul de muncă produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii ca urmare a neluării unor măsuri de securitate de către un alt angajator se înregistrează de către angajatorul care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător de producerea accidentului

 

Art.140 1 

 

În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite prin lege, angajatorul la care se înregistrează accidentul va completa FIAM.

 
 

Angajatorul are obligaţia de a anunţa încheierea perioadei de incapacitate temporară de muncă la inspectoratul teritorial de muncă la care a înaintat FIAM, în termen de 5 zile lucrătoare de la încheierea perioadei de incapacitate temporară de muncă.

 

Art.141 1 

 

Angajatorul va ţine evidenţa evenimentelor în:

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

a)Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 15; 

b)Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase, conform modelului prevăzut în anexa nr. 16; 

c)Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 17; 

d)Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, conform modelului prevăzut în anexa nr. 18.

 
 

Registrele de evidenţă trebuie să fie actualizate.

 

Art.175 

 

În contractele încheiate între angajatori pentru prestarea de activităţi şi servicii vor fi prevăzute clauze privind răspunderile referitoare la comunicarea, cercetarea şi înregistrarea unor eventuale accidente de muncă.

 

HG971/2006 - privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă

Art.6 

Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie să prevadă semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, şi să verifice existenţa acesteia.

 

Art.10 

Lucrătorilor trebuie să li se asigure o instruire corespunzătoare în ceea ce priveşte semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, în special sub forma unor instrucţiuni precise, fără a aduce atingere art. 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006.

 
 

Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă semnificaţia semnalizării, mai ales a celei care conţine cuvinte, precum şi comportamentul general şi specific ce trebuie adoptat

 

anexa1 

2.1.1 

Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o obligaţie, precum şi semnalizarea privind localizarea şi identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie să se realizeze prin utilizarea panourilor permanente.

 
 

2.1.4. 

Căile de circulaţie trebuie să fie marcate permanent cu o culoare de securitate.

 

Anexa2 1.5 

 

Dimensiunile şi caracteristicile colorimetrice şi fotometrice ale panourilor trebuie să asigure o bună vizibilitate şi înţelegere a mesajului acestora.

 
 

2.1 

Panourile trebuie instalate, în principiu, la o înălţime corespunzătoare, orientate în funcţie de unghiul de vedere, ţinându-se seama de eventualele obstacole, fie la intrarea într-o zonă în cazul unui risc general, fie în imediata apropiere a unui risc determinat sau a obiectului ce trebuie semnalat, şi într-un loc bine iluminat, uşor accesibil şi vizibil.

 
 

3.1. Panouri de Caracteristici intrinseci:

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

interdicţie 

a)formă rotundă; 

b)pictogramă neagră pe fond alb, margine şi bandă diagonală roşii (partea roşie  trebuie să ocupe cel puţin 35% din suprafaţa panoului).

 

3.2. panouri de avertizare

Caracteristici intrinseci: 

a)formă triunghiulară 

b)pictogramă neagră pe fond galben, margine neagră (partea galbenă trebuie să  acopere cel puţin 50 % din suprafaţa panoului).

 

3.3. panouri de obligativitate

Caracteristici intrinseci: 

a)formă rotundă; 

b)pictogramă albă pe fond albastru (partea albastră trebuie să ocupe cel puţin 50  % din suprafaţa panoului).

 

3.4.Panouri de salvare şi acordarea primului ajutor

Caracteristici intrinseci: 

a)formă dreptunghiulară sau pătrată 

b)pictogramă albă pe fond verde (partea verde trebuie să acopere cel puţin 50 %  din suprafaţa panoului).

 

3.5.Panouri privind materialele sau echipamentele 

necesare pentru prevenirea şi stingerea 

incendiilor

Caracteristici intrinseci: 

a)formă dreptunghiulară sau pătrată; 

b)pictogramă albă pe fond roşu (partea roşie trebuie să acopere cel puţin 50 %  din suprafaţa panoului).

 

anexa5 

2.1. 

Căile de circulaţie a vehiculelor trebuie marcate clar prin benzi continue, având o culoare perfect vizibilă, de preferinţă albă sau galbenă, ţinându-se seama de culoarea solului, în cazul în care destinaţia şi echipamentul încăperilor impun acest lucru pentru protecţia lucrătorilor

 

HG1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă

Art.3 

Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unităţi să corespundă lucrului prestat ori să fie adaptat acestui scop şi să poată fi utilizat de către lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.

 

ART.4 

Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca, pe toată durata utilizării lor, echipamentele de muncă să fie menţinute, printr-o întreţinere adecvată, la un nivel tehnic care să respecte, după caz, prevederile alin. (1) lit. a) sau b).

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

Art.5 

Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă a căror securitate depinde de condiţiile de instalare să fie supuse unei verificări iniţiale, după instalare şi înainte de prima punere în funcţiune şi unei verificări după fiecare montare într-un loc de muncă nou sau pe un nou amplasament, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, în scopul asigurării unei instalări corecte şi a bunei funcţionări a acestor echipamente de muncă.

 
 

Pentru a garanta că cerinţele de securitate şi de sănătate sunt respectate şi orice deteriorări sunt depistate şi remediate la timp, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă, care sunt supuse unor influenţe ce pot genera deteriorări susceptibile de a fi la originea unor situaţii periculoase, să facă obiectul: 

a)unor verificări periodice şi, dacă este cazul, unor încercări periodice efectuate  de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile  naţionale; 

b)unor verificări speciale, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, de fiecare dată când s-au produs evenimente excepţionale susceptibile să aibă consecinţe dăunătoare asupra securităţii echipamentului de muncă, cum ar fi modificări ale procesului de muncă, accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare.

 
 

Rezultatele verificărilor trebuie să fie înregistrate şi puse la dispoziţie Inspecţiei Muncii la solicitarea acesteia. Ele trebuie păstrate pe o perioadă de timp corespunzătoare, de exemplu, în funcţie de recomandările sau specificaţiile producătorului.

 

Art.6 

 

Dacă utilizarea unui echipament de muncă este susceptibilă să prezinte un risc specific pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că: 

a)utilizarea echipamentului de muncă este accesibilă numai lucrătorilor  însărcinaţi cu această atribuţie; 

b)pentru efectuarea reparaţiilor, modificărilor şi întreţinerii trebuie desemnaţi  lucrători cu atribuţii în acest sens.

 

Art.8 

 

Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 5-a a cap. III din Legea nr. 319/2006, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să dispună de informaţii adecvate şi, dacă este cazul, de fişe de lucru referitoare la echipamentele de muncă utilizate la locul de muncă.

 

Art.9 

Informaţiile şi fişele de lucru prevăzute la art. 8 trebuie să cuprindă un număr minim de date referitoare la securitate şi sănătate privind: 

a)condiţiile de folosire a echipamentelor de muncă; 

b)situaţiile anormale previzibile; 

c)concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienţa acumulată în  urma utilizării echipamentelor de muncă.

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

 

Lucrătorii trebuie să fie atenţionaţi în legătură cu riscurile la care sunt expuşi, echipamentele de muncă din imediata vecinătate a locului lor de muncă, precum şi asupra modificărilor prevăzute a fi efectuate, în măsura în care aceste modificări afectează echipamentele de muncă situate în imediata vecinătate a locului lor de muncă, chiar dacă aceşti lucrători nu utilizează direct aceste echipamente.

 

Art.10 

 

Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 7-a a cap. III din Legea nr. 319/2006, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca: a)lucrătorii însărcinaţi cu utilizarea echipamentelor de muncă să fie instruiţi  adecvat, inclusiv cu privire la riscurile posibile, determinate de utilizarea  acestora; 

b)lucrătorii prevăzuţi la art. 6 lit. b) să fie instruiţi adecvat.

 

anexa1 

2.1. 

Sistemele de comandă ale unui echipament de muncă, care afectează securitatea, trebuie să fie vizibile, uşor de identificat şi, dacă este necesar, să fie marcate corespunzător.

 
 

2.1.1. 

Sistemele de comandă trebuie să fie amplasate în exteriorul zonelor periculoase, cu excepţia anumitor sisteme de comandă, dacă este necesar, şi în aşa fel încât manevrarea lor să nu provoace riscuri suplimentare. Acestea nu trebuie să genereze riscuri ca urmare a unei manevre neintenţionate.

 
 

2.2. 

Pornirea echipamentului de muncă nu trebuie să fie posibil să se realizeze decât numai printr-o acţiune voluntară asupra sistemului de comandă prevăzut în acest scop.

 
 

2.3.1. 

Fiecare post de lucru trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comandă care să permită, în funcţie de riscurile existente, oprirea fie în totalitate a echipamentului de muncă, fie numai parţial, de aşa manieră încât echipamentul de muncă să fie în stare de securitate.

 
 

2.3.2. 

Comanda de oprire a echipamentului de muncă trebuie să aibă prioritate faţă de comenzile de pornire. Oprirea echipamentului de muncă sau a elementelor periculoase ale acestuia fiind realizată, alimentarea cu energie a organelor de comandă respective trebuie să fie întreruptă.

 
 

2.4. 

Dacă acest lucru este necesar şi în funcţie de pericolele pe care le prezintă echipamentul de muncă şi de timpii normali de oprire, un echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de oprire de urgenţă.

 
 

2.5. 

Un echipament de muncă care prezintă pericole datorate căderilor sau proiectării de obiecte trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de securitate corespunzătoare. Un echipament de muncă care prezintă pericole datorate degajărilor de gaze, vapori sau lichide ori emisiilor de pulberi trebuie să fie prevăzut cu dispozitive corespunzătoare de reţinere şi/sau de evacuare amplasate în apropierea surselor corespunzătoare de pericol.

 
 

2.8.1. 

Dacă elementele mobile ale unui echipament de muncă prezintă riscuri de producere de accidente prin contactul mecanic, acestea trebuie să fie prevăzute cu protectori şi dispozitive de protecţie care să împiedice accesul în zonele

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

periculoase sau să oprească mişcarea elementelor periculoase înainte de pătrunderea în zonele periculoase.

 
 

2.8.2. 

Protectorii şi dispozitivele de protecţie trebuie: 

a)să fie de construcţie robustă; 

b)să nu genereze riscuri suplimentare; 

c)să nu fie înlăturate cu uşurinţă sau făcute inoperante; 

d)să fie amplasate la o distanţă adecvată faţă de zona periculoasă; e)să nu limiteze mai mult decât este necesar observarea ciclului de muncă; f)să permită intervenţiile indispensabile pentru instalarea şi/sau înlocuirea  elementelor şi, de asemenea, pentru activităţile de întreţinere, prin limitarea  accesului numai în zona sau la lucrarea care trebuie realizată şi, dacă este posibil, fără demontarea protectorului sau dispozitivului de protecţie.

 
 

2.14 

Orice echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu dispozitive uşor de identificat, destinate separării de fiecare din sursele de energie. Reconectarea nu trebuie să genereze riscuri pentru lucrătorii în cauză.

 
 

2.15 

Un echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de avertizare şi semnalizare indispensabile pentru asigurarea securităţii lucrătorilor.

 
 

2.19 

Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru protecţia lucrătorilor expuşi riscurilor de electrocutare prin atingere directă sau indirectă.

 
 

3.2.2.1. 

Maşinile folosite pentru ridicarea sarcinilor trebuie să aibă marcate vizibil sarcina nominală şi, dacă este cazul, o plăcuţă pe care să fie înscrisă sarcina nominală pentru fiecare configuraţie a maşinii.

 
 

3.2.4.1. 

Maşinile pentru ridicarea sau deplasarea lucrătorilor trebuie să fie adecvate: a)pentru a evita riscurile de cădere a cabinei, atunci când acestea există, cu  ajutorul dispozitivelor adecvate; 

b)pentru a evita riscurile de cădere a utilizatorului în afara cabinei, atunci când  acestea există; 

c)pentru a evita riscurile de strivire, de blocare sau de lovire a utilizatorului, în  special printr-un contact întâmplător cu obiecte; 

d)pentru a garanta securitatea lucrătorilor blocaţi în cabină în caz de accident şi a permite deblocarea acestora.

 
 

3.3.1.1. 

Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor generate de echipamentele electrice, trebuie prevăzute măsuri tehnice astfel încât: 

a)persoanele să fie protejate faţă de pericolul de vătămare care poate fi generat la atingerea directă sau indirectă a părţilor aflate sub tensiune; 

b)să nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiaţii care să pericliteze  viaţa ori sănătatea oamenilor; 

c)construcţia echipamentelor de muncă să fie adecvată mediului pentru a se evita producerea de incendii şi explozii; 

d)persoanele şi bunurile să fie protejate contra pericolelor generate în mod  natural de echipamentul electric; 

e)izolaţia echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condiţiile 

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

prevăzute.

 
 

3.3.2.1. 

La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să se aplice măsuri tehnice, completate cu măsuri organizatorice.

 
 

3.3.2.2. 

Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să fie realizate următoarele măsuri tehnice: 

a)acoperiri cu materiale electroizolante ale părţilor active (izolarea de protecţie)  ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice; 

b)închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare; 

c)îngrădiri; 

d)protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanţe  minime de securitate; 

e)scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric la care  urmează a se efectua lucrări şi verificarea lipsei de tensiune; 

f)utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la pământ şi în scurtcircuit; g)folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante; 

h)alimentarea la tensiune foarte joasă (redusă) de protecţie; 

i)egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru.

 
 

3.3.2.3. 

Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să fie realizate următoarele măsuri organizatorice: 

a)executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice (depanări, reparări, racordări  etc.) trebuie să se facă numai de către personal calificat în meseria de electrician,  autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv; 

b)executarea intervenţiilor în baza uneia din formele de lucru; 

c)delimitarea materială a locului de muncă (îngrădire); 

d)eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice; 

e)elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile  electrice; 

f)organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de  protecţie împotriva atingerilor directe.

 
 

3.3.3.1. 

La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se realizeze şi să se aplice numai măsuri şi mijloace de protecţie tehnice, fiind interzise înlocuirea măsurilor şi mijloacelor tehnice de protecţie cu măsuri de protecţie organizatorice. Pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie aplicată o măsură de protecţie principală, care să asigure protecţia în orice condiţii, şi o măsură de protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale. Cele două măsuri de protecţie trebuie alese astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă.

 
 

3.3.3.2. 

Pentru protecţia împotriva atingerii indirecte trebuie să fie realizate următoarele măsuri tehnice: 

a)folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

b)legarea la pământ; 

c)legarea la nul de protecţie; 

d)izolarea suplimentară de protecţie, aplicată utilajului, în procesul de fabricare; e)izolarea amplasamentului; 

f)separarea de protecţie; 

g)egalizarea şi/sau dirijarea potenţialelor; 

h)deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui curent de  defect periculoase; 

i)folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.

 
 

3.3.3.3. 

Este interzisă folosirea drept protecţie principală a măsurilor indicate la pct. 3.3.3.2 lit. e), g), h) şi i).

 
 

3.3.22.1 

În cazul instalaţiilor sau echipamentelor de muncă electrice la care se execută lucrări cu scoaterea de sub tensiune, trebuie să fie scoase de sub tensiune următoarele elemente: 

a)părţile active aflate sub tensiune, la care urmează a se lucra; 

b)părţile active aflate sub tensiune la care nu se lucrează, dar se găsesc la o  distanţă mai mică decât limita admisă la care se pot apropia persoanele sau  obiectele de lucru (utilaje, unelte etc.), indicată în documentaţia tehnică  specifică; 

c)părţile active aflate sub tensiune ale instalaţiilor situate la o distanţă mai mare  decât limita admisă, dar care, datorită lucrărilor care se execută în apropiere,  trebuie scoase de sub tensiune.

 
 

3.3.22.3. 

La lucrul în instalaţiile de joasă tensiune trebuie să fie utilizate mijloace individuale de protecţie electroizolante, care constituie singura măsură tehnică de protecţie, cumulate cu măsurile organizatorice.

 
 

3.3.24. 

Instalaţiile sau locurile unde există sau se exploatează echipamente electrice trebuie să fie dotate, în funcţie de lucrările şi condiţiile de exploatare, cu următoarele categorii de mijloace de protecţie: 

a)mijloace de protecţie care au drept scop protejarea omului prin izolarea  acestuia faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă de pământ, respectiv  prăjini electroizolante pentru acţionarea separatoarelor, manipularea  indicatoarelor mobile de tensiune, montarea scurtcircuitoarelor etc., scule cu  mânere electroizolante, covoare şi platforme electroizolante, mănuşi şi  încălţăminte electroizolante etc.; 

b)detectoare mobile de tensiune, cu ajutorul cărora se verifică prezenţa sau lipsa  tensiunii; 

c)garnituri mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit; 

d)panouri, paravane, împrejmuiri (îngrădiri); 

e)panouri de semnalizare.

 
 

3.3.25. 

Instalaţiile sau echipamentele de muncă electrice trebuie să fie exploatate, întreţinute, reglate, reparate şi puse sub tensiune numai de către personal calificat în meseria de electrician autorizat din punctul de vedere al securităţii muncii.

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

Autorizarea personalului pentru lucru la instalaţiile tehnice electrice în activităţile de exploatare, întreţinere şi reparaţii trebuie să se realizeze, conform regulamentului pentru autorizarea electricienilor din punctul de vedere al securităţii muncii, pe bază de examen medical, psihologic şi test de verificare a cunoştinţelor profesionale, de securitate şi sănătate în muncă şi de acordare a primului ajutor.

 

HG 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare

Art.4 

 

Angajatorul trebuie să ia măsuri tehnico-organizatorice necesare sau trebuie să utilizeze mijloace corespunzătoare, în special echipamente mecanice, pentru a evita necesitatea manipulării manuale a maselor de către lucrători.

 

Art.6 

 

În toate cazurile în care manipularea manuală a maselor de către lucrător nu poate fi evitată, angajatorul trebuie să organizeze posturile de lucru astfel încât manipularea să fie cât mai sigură şi cu risc cât mai mic posibil pentru sănătate, fiind obligat de asemenea: 

a)să evalueze, în prealabil, condiţiile de securitate şi de sănătate pentru tipul de lucrare respectiv şi să examineze în special caracteristicile maselor, potrivit prevederilor anexei nr. 1; 

b)să urmărească evitarea sau reducerea riscurilor pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare, prin adoptarea de măsuri corespunzătoare, având în vedere caracteristicile mediului de muncă şi cerinţele activităţii, potrivit prevederilor anexei nr. 1.

 

Art.8 

Angajatorii trebuie să se asigure că lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora primesc informaţii generale şi, ori de câte ori este posibil, informaţii precise cu privire la: 

a)greutatea maselor; 

b)centrul de greutate sau partea cea mai grea, atunci când pachetul este încărcat  excentric.

 

Art.9 

 

Fără a aduce atingere prevederilor art. 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006, angajatorii trebuie să se asigure că lucrătorii primesc, în plus, o formare adecvată şi informaţii precise cu privire la modul corect de manipulare a maselor şi la riscurile la care aceştia se expun, în special dacă aceste sarcini nu sunt efectuate corect, având în vedere prevederile anexelor nr. 1 şi 2.

 

HG1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă

Art.4 

 

Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii.

 

Art.5 

Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

a)să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un  risc mărit; 

b)să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă; 

c)să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului; d)să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările  necesare.

 

Art.7 

 

Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc, caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător şi de performanţa echipamentului individual de protecţie.

 

Art.8 

Echipamentul individual de protecţie este, în principiu, destinat purtării de către o singură persoană.

 
 

Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie de către mai multe persoane, se iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nicio problemă de sănătate sau de igienă.

 

Art.10 

 

Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator, care asigură buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare.

 

Art.14 

Înainte de a alege echipamentul individual de protecţie, angajatorul trebuie să evalueze dacă echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să îl folosească îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 5 şi 6.

 
 

Această evaluare cuprinde: 

a)analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace; b)definirea caracteristicilor pe care trebuie să le posede echipamentul individual  de protecţie pentru a fi eficace împotriva riscurilor prevăzute la lit. a), luându-se  în considerare orice riscuri pe care le poate crea echipamentul în sine; c)compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie disponibil  cu caracteristicile prevăzute la lit. b).

 

HOTĂRÂRE nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă

Art.9 

Se consideră că EIP prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a) sunt în conformitate cu cerinţele esenţiale prevăzute la art. 7, dacă poartă marcajul CE şi dacă producătorul este în măsură să prezinte, la cerere, declaraţia de conformitate prevăzută la art. 16.

 

HOTĂRÂRE nr. 1028 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

Art.5 

 

Angajatorii au obligaţia de a face o analiză a posturilor de lucru pentru a evalua condiţiile de securitate şi sănătate oferite lucrătorilor, în special în ceea ce priveşte eventualele riscuri pentru vedere, probleme fizice şi solicitare mentală.

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

Art.6 

 

Angajatorii trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a remedia riscurile constatate pe baza analizei care face obiectul art. 5, ţinând seama de efectele suplimentare şi/sau combinate ale riscurilor identificate.

 

Art.7 

 

Angajatorii trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca posturile de lucru să îndeplinească cerinţele minime prevăzute în anexa care face parte integranta din prezenta hotărâre.

 

Art.8 

 

Angajatorul trebuie să planifice sarcinile lucrătorului astfel încât folosirea zilnică a ecranului de vizualizare să fie întreruptă periodic prin pauze sau schimbări de activitate, care să reducă suprasolicitarea în faţa ecranului de vizualizare.

 

Art.9 

1

lucrătorii trebuie să fie informaţi asupra tuturor aspectelor legate de securitatea şi sănătatea la postul de lucru, în special asupra măsurilor aplicabile posturilor de lucru, măsuri implementate conform art. 5, 6, 8 şi 12-16.

 
 

Lucrătorii sau reprezentanţii lor trebuie să fie informaţi cu privire la toate măsurile de securitate şi sănătate luate potrivit prezentei hotărâri.

 

Art.12 

 

Lucrătorii trebuie să beneficieze de un examen corespunzător al ochilor şi al vederii, efectuat de o persoană care are competenţa necesară: 

a)înainte de începerea activităţii la ecranul de vizualizare, prin examenul medical la angajare; 

b)ulterior, la intervale regulate; 

c)ori de câte ori apar tulburări de vedere care pot fi cauzate de activitatea la  ecranul de vizualizare.

 

Art.13 

 

Lucrătorii beneficiază de un examen oftalmologie, dacă rezultatele examenului prevăzut la art. 12 arată că acesta este necesar.

 

Art.14 

 

Dacă rezultatele examenului prevăzut la art. 12 sau ale examenului la care face referire art. 13 arată că este necesar şi dacă nu se pot utiliza dispozitive normale de corecţie, lucrătorilor trebuie să li se furnizeze dispozitive de corecţie speciale, care să corespundă activităţii respective.

 

Art.15 

 

Măsurile luate potrivit art. 12-14 nu trebuie să implice în nici un caz costuri financiare pentru lucrători.

 

anexa 

1 e 

Scaun de lucru 

Scaunul de lucru trebuie să fie stabil şi să asigure operatorului libertate de  mişcare şi o poziţie confortabilă. 

Scaunul trebuie să poată fi reglat pe verticală. 

Spătarul scaunului trebuie să poată fi înclinat şi reglat pe verticală. Un reazem pentru picioare trebuie pus la dispoziţie celor care îl doresc.

 
 

2 c 

Ferestrele trebuie prevăzute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilităţi de reglare pentru a atenua lumina naturală la postul de lucru

 

HOTĂRÂRE nr. 1091 din 16 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de munca



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

Art.8 

 

În scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia toate măsurile ca: 

a)să fie păstrate în permanenţă libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de  urgenţă şi ieşirile propriu-zise; 

b)să fie realizată întreţinerea tehnică a locului de muncă şi a echipamentelor şi  dispozitivelor, în special a celor menţionate în anexele nr. 1 şi 2, iar orice  neconformităţi constatate şi susceptibile de a afecta securitatea şi sănătatea  lucrătorilor să fie corectate cât mai curând posibil; 

c)să fie curăţate cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igienă  corespunzător locului de muncă, echipamentele şi dispozitivele, în special cele  menţionate la pct. 6 din anexa nr. 1 şi la pct. 6 din anexa nr. 2; 

d)să fie cu regularitate întreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de  securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor, în special cele prevăzute  în anexele nr. 1 şi 2.

 

anexa1 

4.1. 

Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.

 
 

4.4. 

Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât să nu  poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice persoană care ar avea  nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă. Uşile glisante sau turnante nu sunt  permise în cazul în care acestea au destinaţia de ieşiri de urgenţă.

 
 

4.5. 

Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.

 
 

4.6. 

Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate. 

Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre  acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate  în orice moment fără dificultate.

 
 

4.7. 

Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă, în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrică.

 
 

6.2. 

Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat, acestea trebuie să funcţioneze astfel încât să nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenţi de aer.  

Orice depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sănătatea  lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminată fără întârziere.

 
 

7.1. 

În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce cuprind posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

 
 

7.2. 

Temperatura în camerele de odihnă, în încăperile pentru personalul de serviciu permanent, în grupurile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi.

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

 

8.1. 

In măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.

 
 

8.3. 

Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz de întrerupere a iluminatului artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de o intensitate suficientă.

 
 

9.1. 

Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de găuri sau de planuri înclinate periculoase şi trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.  Încăperile care cuprind posturi de lucru trebuie să fie izolate termic în mod  corespunzător, ţinându-se seama de tipul de întreprindere şi de activitatea fizică a lucrătorilor.

 
 

9.2. 

Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să fie curăţate şi renovate pentru a se obţine condiţii de igienă corespunzătoare.

 
 

11.5. 

Uşile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice ieşirea de pe şine şi căderea lor.

 
 

11.6. 

Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice căderea lor.

 
 

11.7. 

Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie marcate corespunzător.  

Trebuie să fie posibilă deschiderea lor din interior în orice moment, fără ajutor  special. 

Trebuie să fie posibilă deschiderea uşilor atunci când locurile de muncă sunt  ocupate.

 
 

12.1. 

Căile de circulaţie, inclusiv treptele, scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să fie amplasate şi dimensionate astfel încât să asigure un acces uşor, sigur şi adecvat pentru pietoni şi vehicule fără a pune în pericol lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor căi de circulaţie.

 
 

15.1. 

Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă, o înălţime şi un volum de aer suficiente, care să permită lucrătorilor să îşi îndeplinească sarcinile de muncă fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora.

 
 

16.1. 

Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau prezenţei unui număr mare de angajaţi, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor accesibile. Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în  încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul  pauzelor.

 
 

16.2. 

Încăperile pentru odihnă trebuie să fie suficient de mari şi prevăzute cu un număr de mese şi scaune cu spătar corespunzător numărului de lucrători.

 
 

16.3. 

În încăperile pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.

 
 

17 

Femei gravide şi mame care alăptează

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.

 
 

18.1.1. 

Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu. Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficientă şi să fie  prevăzute cu scaune.

 
 

18.1.2. 

Vestiarele trebuie să aibă dimensiuni suficiente şi să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îşi încuie îmbrăcămintea în timpul programului de lucru. Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase, umiditate,  murdărie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de  cele pentru vestimentaţia şi efectele personale.

 
 

18.2.1. 

Trebuie prevăzute pentru lucrători duşuri corespunzătoare şi în număr suficient, dacă acest lucru este impus de natura activităţii sau din motive de sănătate. Trebuie prevăzute săli de duşuri separate sau o utilizare separată a sălilor de  duşuri pentru bărbaţi şi pentru femei.

 
 

19.1. 

În funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, de tipul de activitate desfăşurată şi de frecvenţa accidentelor, trebuie să fie asigurate una sau mai multe încăperi pentru acordarea primului ajutor.

 
 

19.2. 

Incăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie echipate cu instalaţii şi dispozitive indispensabile pentru primul ajutor şi trebuie să permită accesul cu brancarde. 

Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii  Guvernului nr. 971/2006.

 
 

20 

Lucrători cu dizabilităţi 

La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu  dizabilităţi, dacă este necesar. 

Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de  comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate  sau ocupate direct de persoanele cu dizabilităţi.

 
 

21.3. 

Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia: a)să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este  necesar, împotriva căderii obiectelor; 

b)să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare  vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf; 

c)să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui pericol sau  să poată primi rapid asistenţă; 

d)să nu poată aluneca sau cădea.

 

HOTĂRÂRE nr. 1092 din 16 august 2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în munca

Art.8 

Pentru orice activitate susceptibilă să prezinte un risc de expunere la agenţi biologici, angajatorul trebuie să determine natura, nivelul şi durata de expunere,

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

pentru a se putea evalua orice risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor şi pentru a se putea stabili măsurile ce trebuie luate

 
 

Angajatorul trebuie să reînnoiască periodic evaluarea riscurilor şi, în orice caz, la orice modificare a condiţiilor de lucru care pot să determine expunerea lucrătorilor la agenţi biologici, precum şi atunci când creşte numărul bolilor profesionale pe care Ie-a înregistrat.

 

Art.9 

 

Evaluarea riscurilor profesionale prevăzută la art. 7 se efectuează pe baza tuturor informaţiilor existente şi, mai ales, pe baza: 

a)clasificării agenţilor biologici, prevăzută la art. 5 şi 6, care constituie sau pot constitui un pericol pentru sănătate; 

b)recomandărilor emise de inspectorii de muncă şi/sau de inspectorii autorităţilor de sănătate publică, ce indică necesitatea ca agentul biologic să fie controlat în scopul de a proteja sănătatea lucrătorilor care sunt sau pot fi expuşi acestui agent biologic, în cursul activităţii lor; 

c)informaţiilor asupra bolilor ce pot fi contractate datorită unei activităţi profesionale a lucrătorilor; 

d)efectelor alergice şi toxicogene ce pot să rezulte ca urmare a activităţii lucrătorilor; 

e)faptului că un lucrător suferă de o boală legată direct de munca sa.

 

Art.12 

Dacă rezultatele evaluării relevă existenţa unui risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca expunerea acestora să fie evitată.

 
 

2 a 

Când acest lucru nu este tehnic posibil, ţinând seama de activitate şi de evaluarea riscurilor, angajatorul trebuie să reducă riscul de expunere profesională la un nivel suficient de scăzut pentru a proteja adecvat sănătatea şi securitatea lucrătorilor respectivi, prin aplicarea următoarelor măsuri: 

a)limitarea, la un nivel cât mai scăzut posibil, a numărului de lucrători expuşi sau care pot fi expuşi;

 
 

2 b 

conceperea proceselor de muncă şi a măsurilor de control tehnic, astfel încât să se evite sau să se reducă la minimum diseminarea agenţilor biologici la locul de muncă;

 
 

2 d 

măsuri de igienă adecvate obiectivului de prevenire sau reducere a transferului ori diseminării accidentale a unui agent biologic în afara locului de muncă;

 
 

2 e 

utilizarea panourilor care semnalizează pericolul biologic, conform anexei nr. 2, şi a altor semne de avertizare relevante

 
 

2 f 

elaborarea unor planuri care să fie puse în aplicare în caz de accidente ce implică prezenţa agenţilor biologici;

 
 

2 h 

utilizarea de mijloace ce permit colectarea, depozitarea şi eliminarea deşeurilor în deplină securitate de către lucrători, dacă este cazul, după tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, uşor identificabile;

 

Art 13 

 

Dacă rezultatele evaluării riscurilor profesionale relevă existenţa unui risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia inspectorului de muncă şi a medicului de medicina muncii, la cererea acestora,

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

informaţii privind: 

a)rezultatele evaluării riscurilor profesionale; 

b)activităţile în cursul cărora lucrătorii au fost sau pot fi expuşi la agenţi  biologici; 

c)numărul de lucrători expuşi; 

d)numele şi competenţa persoanei responsabile cu sănătatea şi securitatea la  locul de muncă; 

e)măsurile de protecţie şi de prevenire luate, inclusiv procedeele şi metodele de  lucru; 

f)un plan de urgenţă pentru protecţia lucrătorilor împotriva expunerii la un agent  biologic din grupa 3 sau 4, în cazul unei defectări a izolării fizice.

 

Art.15 

Pentru toate activităţile în care se utilizează agenţi biologici ce constituie un risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia următoarele măsuri: 

să asigure condiţiile corespunzătoare ca lucrătorii să nu servească masa şi să nu  bea în zonele de lucru unde există riscul de contaminare cu agenţi biologici

 
 

să furnizeze lucrătorilor îmbrăcăminte de protecţie adecvată sau alte tipuri de îmbrăcăminte specială adecvată

 
 

să aibă în vedere ca echipamentul individual de protecţie să fie: 1.aşezat corect într-un loc stabilit separat de celelalte haine; 

2.verificat şi curăţat, dacă este posibil, înainte şi, în orice caz, după fiecare  utilizare; 

3.reparat sau schimbat înaintea unei noi utilizări, în cazul în care prezintă  defecţiuni;

 
 

să stabilească proceduri privind prelevarea, manipularea şi tratarea eşantioanelor de origine umană sau animală

 

Art.16 

Îmbrăcămintea de lucru şi echipamentele de protecţie, inclusiv îmbrăcămintea de protecţie prevăzută la art. 15 lit. b), care pot fi contaminate de agenţi biologici, trebuie să fie scoase atunci când lucrătorul părăseşte zona de lucru şi trebuie păstrate separat de altă îmbrăcăminte.

 
 

Angajatorul trebuie să aibă grijă ca îmbrăcămintea prevăzută la alin. (1) şi echipamentul de protecţie să fie dezinfectate şi curăţate sau, la nevoie, distruse.

 

Art.17 

 

Costurile pentru măsurile ce trebuie aplicate conform art. 16 se suportă de angajator.

 

Art.18 

 

Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, sub formă de informări şi instructaj, o instruire suficientă şi adecvată, bazată pe toate informaţiile disponibile privind: a)eventualele riscuri pentru sănătate; 

b)măsurile care trebuie luate pentru a evita expunerea; 

c)prescripţii aplicabile din domeniul igienei; 

d)purtarea şi utilizarea echipamentelor şi îmbrăcămintei de protecţie; e)măsurile pe care lucrătorii trebuie să le ia în caz de evenimente şi/sau incidente periculoase, precum şi măsurile de prevenire a acestora

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

       

Art.22 

Angajatorul trebuie să aibă lista lucrătorilor expuşi la agenţi biologici din grupele 3 şi/sau 4 care indică activitatea efectuată şi, atunci când este posibil, agentul biologic la care lucrătorii au fost expuşi şi, după caz, datele referitoare la expuneri, la accidente şi incidente.

 

Art.24 

Evaluarea riscurilor profesionale prevăzută la art. 8 şi 9 trebuie să identifice lucrătorii pentru care sunt necesare măsurile de protecţie speciale.

 
 

Dacă este cazul, angajatorii trebuie să pună la dispoziţia lucrătorilor vaccinuri eficace, dacă aceştia nu sunt încă imunizaţi împotriva agentului biologic la care ei sunt sau pot fi expuşi. Atunci când angajatorii pun la dispoziţia lucrătorilor vaccinuri, ei trebuie să ţină seama de Codul de conduită recomandat pentru vaccinare, prevăzut în anexa nr. 7.

 

Art.25 

 

În cazul în care se confirmă că un lucrător prezintă o infecţie şi/sau o boală care ar fi putut rezulta din expunerea la agenţi biologici, medicul de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii aflat într-o relaţie contractuală cu angajatorul trebuie să propună şi celorlalţi lucrători care au fost expuşi în mod similar să se supună supravegherii medicale; în acest caz angajatorul efectuează o reevaluare a riscului de expunere.

 

Art.28 

 

Serviciul sau medicul de medicina muncii aflat într-o relaţie contractuală cu angajatorul trebuie: 

a)să propună măsuri de protecţie sau de prevenire utile individual, pentru fiecare  lucrător; 

b)să dea informaţii şi sfaturi medicale lucrătorilor privind supravegherea  medicală la care ei vor fi supuşi după ce a încetat expunerea la agenţi biologici.

 

anexa4 

Supravegherea medicală a lucrătorilor trebuie să fie asigurată conform practicilor şi principiilor medicinei muncii; ea trebuie să includă cel puţin următoarele măsuri: 

a)înregistrarea antecedentelor medicale şi profesionale ale fiecărui lucrător; b)o evaluare personalizată a stării de sănătate a lucrătorilor; 

c)dacă este cazul, o supraveghere biologică pentru depistarea efectelor precoce şi reversibile. 

Se pot dispune şi alte teste pentru fiecare lucrător supus unei supravegheri medicale, în lumina celor mai recente cunoştinţe ale medicinei muncii.

 

HOTĂRÂRE nr. 355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, modificate prin HG1169/2011

Art.4 

Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată de către medicii specialişti de medicina muncii.

 

Art.5 

Angajatorul trebuie să se afle în posesia unei evaluări a riscului asupra sănătăţii lucrătorilor.

 

Art.7 

 

Angajatorii sunt obligaţi să asigure fondurile şi condiţiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătăţii

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

lucrătorilor, aceştia nefiind implicaţi în niciun fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.

 

Art.8 

Serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătăţii lucrătorilor sunt: examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare, periodic, la reluarea activităţii, supraveghere specială şi promovarea sănătăţii la locul de muncă.

 
 

1' 

Prin supraveghere specială se înţelege examenul medical profilactic efectuat de către medicul de medicina muncii, în vederea stabilirii aptitudinii în muncă pentru lucrătorii care se încadrează în următoarele categorii: persoane cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani împliniţi, persoane cu vârsta de peste 60 de ani împliniţi, femei gravide, persoane cu handicap, persoane dependente de droguri, de alcool, stângace, persoane cu vederea monoculară, persoane în evidenţă cu boli cronice.

 
 

Examinările medicale profilactice se efectuează în baza fişei de identificare a factorilor de risc profesional, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3, completată în mod obligatoriu la toate rubricile şi semnată de către angajator.

 

Art.15 

 

Examenul medical la angajarea în muncă se efectuează pentru: a)lucrătorii care urmează a fi angajaţi cu contract individual de muncă pe  perioadă determinată sau nedeterminată; 

b)lucrătorii care îşi schimbă locul de muncă sau sunt detaşaţi în alte locuri de  muncă ori alte activităţi; 

c)lucrătorii care îşi schimbă meseria sau profesia.

 

Art.16 

6' 

Medicul de medicina muncii poate solicita medicului de familie adeverinţă/scrisoare medicală care să ateste starea de sănătate a viitorului angajat.

 

Art.17 

 

Fişa de aptitudine care finalizează examenul medical la angajarea în muncă se completează numai de către medicul de medicina muncii, în două exemplare, unul pentru angajator şi celălalt pentru lucrător.

 

Art.23 

 

Examenul medical la reluarea activităţii se efectuează după o întrerupere a activităţii de minimum 90 de zile, pentru motive medicale, sau de 6 luni, pentru orice alte motive, în termen de 7 zile de la reluarea activităţii, cu respectarea dispoziţiilor art. 22.

 

Art.25 

 

Medicul de medicina muncii are dreptul de a efectua examenul medical la reluarea activităţii ori de câte ori îl consideră necesar, în funcţie de natura bolii sau a accidentului pentru care lucrătorul a absentat din producţie.

 

Art.29 

Serviciul de medicina muncii care asigură supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor va întocmi şi va prezenta angajatorului, anual, un raport care va cuprinde în principal concluziile evaluării stării de sănătate a lucrătorilor, precum şi recomandări medicale privind promovarea sănătăţii la locul de muncă.

 

Art.30 

 

Persoana examinată poate contesta rezultatul dat de către medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea în muncă.

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

Art.31 

 

Contestaţia prevăzută la art. 30 se adresează autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii fişei de aptitudine în muncă.

 

Art.37 

Dosarul medical şi fişa de identificare a factorilor de risc profesional se păstrează la structura de medicina muncii pe durata derulării contractului cu angajatorul.

 
 

Dosarul medical şi fişa de identificare a factorilor de risc profesional pot fi, la solicitare, predate noii structuri de medicina muncii agreate de angajator.

 

Art.38 

 

Angajatorul păstrează lista locurilor de muncă cu riscuri profesionale şi fişele de aptitudine

 

Art.39 

 

Lucrătorul este obligat să se prezinte la examenele medicale de supraveghere a sănătăţii la locul de muncă, conform planificării efectuate de către medicul de medicina muncii cu acordul angajatorului.

 

Art.40 

 

Orice lucrător are dreptul să consulte medicul specialist de medicina muncii, pentru orice simptome pe care le atribuie condiţiilor de muncă şi activităţii desfăşurate.

 

Art.41 

 

La schimbarea locului de muncă în altă unitate, lucrătorului i se vor înmâna, la solicitare, copii ale dosarului său medical şi ale fişei de identificare a factorilor de risc profesional, pentru a fi predate structurii de medicina muncii a unităţii respective.

 

Art.47 

 

Lucrătorii au acces, la cerere, la toate informaţiile referitoare la starea lor de sănătate.

 

Cap.1 

2c 

examen medical periodic - anual: intervalul dintre două verificări medicale periodice nu depăşeşte 12 luni.

 
 

4e 

la angajarea în muncă, precum şi cu ocazia examenului medical periodic al lucrătorilor care concură la siguranţa circulaţiei din sectorul transporturi feroviare, navale şi aeriene, al conducătorilor auto, precum şi al altor categorii de lucrători care desfăşoară activităţi specifice, se vor efectua şi examinările stabilite prin reglementări speciale, în scopul constatării dacă starea sănătăţii le permite să îndeplinească munca ce li se încredinţează;

 

INSTRUCŢIUNI din 24 martie 2003 privind examinarea medicală şi psihologică a personalului din transporturi cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei şi a navigaţiei (aprobat prin Ordinul 447/2003)

Art.2

 

Controlul medical şi psihologic periodic, obligatoriu pentru personalul angajat în funcţii cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei, la termenele stabilite în anexa  nr. 2 "Lista funcţiilor cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei şi condiţiile de  examinare medicală şi psihologică", se efectuează în cabinetele de specialitate  din policlinicile teritoriale ale Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi  Locuinţei, în laboratoarele de psihologie teritoriale, în situaţii de excepţie la  nivelul formaţiei mobile sanitare (tren sanitar), precum şi de către Comisia  medicală autorizată din Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială  "General doctor aviator Victor Anastasiu".

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

Art.7 

 

Persoanele juridice angajatoare au următoarele obligaţii: 

- să asigure prezentarea personalului angajat în transporturi cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei la examinarea medicală şi/sau psihologică; - să respecte recomandările comisiilor medicale şi psihologice de siguranţa circulaţiei; 

- să utilizeze personalul cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei, inclusiv în unităţile aflate în subordinea lor, numai conform avizelor medicale şi psihologice deţinute.

 

Art.18 

 

Personalul din transporturi cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei se prezintă la policlinica teritorială cu adresa de trimitere de la serviciul personal al persoanei juridice angajatoare către comisia teritorială de siguranţa circulaţiei, în această adresă se specifică funcţia din siguranţa circulaţiei pentru care va fi examinat, precum şi tipul de examinare medicală şi/sau psihologică (angajare, control periodic, schimbare de funcţie, reangajare).

 

Art.39 

 

Controlul periodic medical şi psihologic al funcţiilor cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei pe grupe de vârstă se va efectua astfel: 

- pentru grupa de vârstă cuprinsă între 18-45 de ani controlul periodic se va  efectua conform anexei nr. 2 (examen medical la 1 an si psihologic la 3 ani) - pentru grupa de vârstă peste 45 de ani controlul periodic medical se va face la  un interval de 1 an, iar controlul psihologic la 3 ani; 

- pentru grupa de vârstă peste 40 de ani la personalul din transporturile aeriene cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei, controlul periodic medical se va efectua  la un interval de 1 an, iar controlul psihologic la 3 ani. 

Aceste controale se vor efectua în scopul depistării precoce a afecţiunilor medicale şi psihologice.

 

HOTĂRÂRE nr. 600 din 13 iunie 2007 privind protecţia tinerilor la locul de muncă

Art.6 

Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi protejarea sănătăţii tinerilor, ţinând seama, în special, de riscurile specifice prevăzute la art. 9.

 
 

Angajatorul trebuie să pună în practică măsurile prevăzute la alin. (1), pe baza evaluării riscurilor existente pentru tineri şi legate de munca acestora.

 
 

Evaluarea prevăzută la alin. (2) trebuie să fie efectuată înainte ca tinerii să înceapă munca şi la orice modificare semnificativă a condiţiilor de muncă şi trebuie să vizeze, în principal, următoarele elemente: 

a)echipamentul de muncă şi organizarea locului de muncă şi a postului de lucru; b)natura, nivelul şi durata expunerii la agenţi fizici, biologici şi chimici; c)organizarea, categoria şi modul de utilizare a echipamentelor de muncă, în  special a agenţilor prevăzuţi la lit. b), maşinilor, aparatelor şi dispozitivelor,  precum şi manipularea acestora; 

d)stabilirea procedeelor de muncă şi a desfăşurării muncii şi interacţiunea  acestora, respectiv organizarea muncii; 

e)nivelul pregătirii profesionale şi al instruirii acordate tinerilor.

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

       
 

În cazul în care evaluarea prevăzută la alin. (2) demonstrează existenţa unui risc pentru securitatea, sănătatea fizică sau mentală ori dezvoltarea tinerilor, angajatorul are obligaţia de a asigura evaluarea şi supravegherea sănătăţii tinerilor, la intervale regulate, în mod gratuit şi adecvat, în conformitate cu reglementările în vigoare.

 

Art.7 

Angajatorul este obligat să informeze, în scris, tinerii asupra eventualelor riscuri şi asupra tuturor măsurilor luate în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor.

 

Art.9 

Angajatorul are obligaţia de a proteja tinerii împotriva riscurilor specifice pentru securitatea, sănătatea şi dezvoltarea lor, riscuri care rezultă din lipsa lor de experienţă, din conştientizarea insuficientă a riscurilor existente sau potenţiale ori din faptul că tinerii sunt încă în dezvoltare.

 
 

Fără a aduce atingere art. 5 alin. (1) şi în scopul prevăzut la alin. (1) este interzisă angajarea tinerilor pentru activităţi care: 

a)depăşesc în mod evident capacităţile lor fizice sau psihologice; b)implică o expunere nocivă la agenţi toxici, cancerigeni, care determină  modificări genetice ereditare, având efecte nocive pentru făt pe durata  gravidităţii sau având orice alt efect nociv cronic asupra fiinţei umane; c)implică o expunere nocivă la radiaţii; 

d)prezintă riscuri de accidentare, pe care se presupune că tinerii nu le pot  identifica sau preveni, din cauza atenţiei insuficiente pe care o acordă securităţii  în muncă, a lipsei lor de experienţă ori de pregătire; 

e)pun în pericol sănătatea acestora din cauza frigului ori a căldurii extreme sau  din cauza zgomotului ori a vibraţiilor.

 

Art.11 

 

Tinerii nu pot presta muncă suplimentară.

 

Art.12 

Tinerii nu pot presta muncă de noapte.

 

Art.13 

 

Tinerii beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute consecutive, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate.

 

anexa 

I.2 

Agenţi biologici: agenţii biologici din grupele 3 şi 4, în sensul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă.

 
 

I.3a 

substanţele şi preparatele care sunt clasificate în toxice (T), foarte toxice (Tx), corozive (C) sau explozive (E), conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, cu modificările şi completările

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

ulterioare, şi Hotărârii Guvernului nr. 92/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase;

 
 

I.3b 

substanţele şi preparatele care se clasifică în nocive, conform prevederilor actelor normative prevăzute la lit. a), şi comportă următoarele riscuri: - pot determina efecte ireversibile foarte grave (R39); 

- pot determina efecte ireversibile (R40); 

- pot antrena o sensibilizare prin inhalare (R42); 

- pot antrena o sensibilizare prin contact cu pielea (R43); 

- pot cauza cancer (R45); 

- pot cauza modificări genetice ereditare (R46); 

- pot avea efecte grave pentru sănătate în caz de expunere prelungită (R48); - pot reduce fertilitatea (R60); 

- pot determina apariţia, pe durata gravidităţii, a unor efecte nocive pentru copil  (R61);

 
 

I.3c 

substanţele şi preparatele, conform prevederilor actelor normative prevăzute la lit. a), care se clasifică în iritante (Xi) şi comportă unul sau mai multe din următoarele forme de risc: 

- sunt inflamabile (R12); 

- pot antrena o sensibilizare prin inhalare (R42); 

- pot antrena o sensibilizare prin contact cu pielea (R43);

 
 

II.b 

activităţi de fabricaţie şi de manipulare a dispozitivelor, artificiilor sau diverselor obiecte care conţin explozivi

 
 

II.g 

activităţi care comportă risc de prăbuşire, surpare, cădere de la înălţime

 

HOTĂRÂRE nr. 867 din 29 iulie 2009 privind interzicerea muncilor periculoase pentru copii

Art.3 

 

Muncile periculoase pentru copii sunt determinate de următoarele criterii: a)expunerea la riscuri fizice, psihologice sau sexuale; 

b)efectuarea de activităţi sub pământ, sub apă, la înălţimi periculoase sau în  spaţii restrânse; 

c)efectuarea de activităţi cu maşini, materiale sau instrumente periculoase, care  implică manipularea sau transportul unor greutăţi; 

d)efectuarea de activităţi într-un mediu în care copiii sunt expuşi la acţiunea unor substanţe, agenţi sau proceduri periculoase ori în condiţii de temperatură,  umiditate, zgomot sau vibraţii care le-ar prejudicia sănătatea şi în alte condiţii de  aceeaşi natură; 

e)efectuarea de activităţi în condiţii extrem de dificile, pe parcursul mai multor  ore sau în timpul nopţii, ori pentru care copilul este reţinut într-un mod  nejustificat de către angajator şi în alte condiţii de aceeaşi natură; f)efectuarea de activităţi în locurile cu condiţii deosebite sau speciale de muncă,  stabilite potrivit legii; 

g)expunerea la riscuri de accidentare sau de îmbolnăvire profesională; h)orice formă de muncă care, prin natura acesteia, contravine scopurilor şi 

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

măsurilor luate în vederea frecventării obligatorii a unei forme de învăţământ,  potrivit legii.

 

Anexa (2) TABEL - Limite maxime admise pentru manipularea sau transportul unor greutăţi (în kg)

LEGEA 333/2003 CU MODIFICARILE ULTERIOARE

Art.39 

 

Persoana care urmează să îndeplinească atribuţii de pază sau protecţie trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: 

a)să fie cetăţean român sau cetăţean al unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European şi să aibă vârsta de cel puţin 18 ani; 

b)să fie apt medical pentru exercitarea funcţiei; 

c)să nu aibă antecedente penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie; d)să fie atestat profesional, potrivit prevederilor prezentei legi.

 

HOTĂRÂRE nr. 1218 din 6 septembrie 2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici

Art.11 

În îndeplinirea obligaţiei sale de a asigura sănătatea şi securitatea lucrătorilor în cadrul oricărei activităţi care implică agenţi chimici periculoşi, angajatorul ia măsurile preventive necesare, prevăzute la art. 7 alin. (1) -(3) din Legea nr. 319/2006, şi include măsurile prevăzute în prezenta hotărâre.

 

Art.12 

1' 

Angajatorul trebuie să menţină un inventar/registru al agenţilor chimici periculoşi manipulaţi în unitate, care să conţină referinţe la fişele cu date de securitate aferente substanţelor şi amestecurilor periculoase respective.

 

Art.13 

 

Angajatorul trebuie să se afle în posesia unei evaluări a riscului, în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 319/2006, şi să identifice ce măsuri trebuie luate potrivit art. 11 şi 17-24 din prezenta hotărâre

 

Art.14 

Evaluarea riscului trebuie însoţită de documente prezentate într-o formă adecvată, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională, şi poate include o justificare a angajatorului referitoare la faptul că natura şi amploarea riscurilor datorate agenţilor chimici nu necesită o altă evaluare detaliată a riscului.

 

Art.30 

Cu respectarea prevederilor art. 18, 22 şi 23 din Legea nr. 319/2006, angajatorul se asigură că lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora li se furnizează: a)datele obţinute în baza prevederilor art. 12-16 şi informaţii suplimentare ori de  câte ori schimbări majore la locul de muncă determină o modificare a acestor  date; 

b)informaţii despre agenţii chimici periculoşi prezenţi la locul de muncă, cum ar  fi denumirea acestor agenţi, riscurile pentru securitate şi sănătate, valorile limită  de expunere profesională, şi prevederi legale; 

c)instruire şi informare privind precauţiile necesare şi acţiunile ce trebuie  întreprinse pentru a se proteja pe ei înşişi şi pe alţi lucrători la locul de muncă; d) acces la orice fişă cu date de securitate, asigurată de către furnizor, în conformitate cu prevederile art. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1.907/2006, cu

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

modificările şi completările ulterioare.

 

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 99 din 29 iunie 2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecţia persoanelor încadrate în muncă

Art.1 

În sensul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, prin temperaturi extreme se înţelege temperaturile exterioare ale aerului, care: 

a)depăşesc +370 C sau, corelate cu condiţii de umiditate mare, pot fi echivalate  cu acest nivel; 

b)scad sub -200 C sau, corelate cu condiţii de vânt intens, pot fi echivalate cu  acest nivel.

 

Art.3 

În perioadele cu temperaturi extreme angajatorii trebuie să ia toate măsurile prevăzute de Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 pentru asigurarea condiţiilor de microclimat la locul de muncă în limitele prevăzute de normele generale de protecţie a muncii.

 
 

Măsurile pentru asigurarea condiţiilor de microclimat la locul de muncă vor fi stabilite de angajator, împreună cu reprezentanţii sindicatelor sau, după caz, cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor. În unităţile în care funcţionează comitetele de securitate şi sănătate în muncă măsurile vor fi stabilite de acestea.

 

Art.4 

 

În perioadele cu temperaturi ridicate extreme, în sensul art. 1, angajatorii trebuie să asigure următoarele măsuri minimale: 

A.Pentru ameliorarea condiţiilor de muncă: 

a)reducerea intensităţii şi ritmului activităţilor fizice; 

b)asigurarea ventilaţiei la locurile de muncă; 

c)alternarea efortului dinamic cu cel static; 

d)alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus în locuri umbrite, cu  curenţi de aer. 

B.Pentru menţinerea stării de sănătate a angajaţilor: 

a)asigurarea apei minerale adecvate, câte 2-4 litri/persoană/schimb; b)asigurarea echipamentului individual de protecţie; 

c)asigurarea de duşuri.

 

Art.5 

 

În perioadele cu temperaturi scăzute extreme angajatorii trebuie să asigure următoarele măsuri minimale pentru menţinerea stării de sănătate a salariaţilor care lucrează în aer liber: 

a)distribuirea de ceai fierbinte în cantitate de 0,5-1litru/persoană/schimb; b)acordarea de pauze pentru refacerea capacităţii de termoreglare, scop în care se vor asigura spaţii fixe sau mobile cu microclimat corespunzător; c)asigurarea echipamentului individual de protecţie.

 

Art.6 

Angajatorii care nu pot asigura condiţiile prevăzute la art. 4 şi 5 vor lua, de comun acord cu reprezentanţii sindicatelor sau cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, după caz, următoarele măsuri: 

a)reducerea duratei zilei de lucru;

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

b)eşalonarea pe două perioade a zilei de lucru: până la ora 11,00 şi după ora  17,00, în cazurile prevăzute la art. 4; 

c)întreruperea colectivă a lucrului cu asigurarea continuităţii activităţii în locurile în care aceasta nu poate fi întreruptă, potrivit prevederilor legale.

 
 

Măsurile prevăzute la alin. (1) se vor stabili dacă temperaturile extreme se menţin pe o perioadă de cel puţin două zile consecutiv.

 

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă

Art.2 

salariata gravidă este femeia care anunţă în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate şi anexează un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să îi ateste această stare;

 
 

salariata care a născut recent este femeia care şi-a reluat activitatea după efectuarea concediului de lăuzie şi solicită angajatorului în scris măsurile de protecţie prevăzute de lege, anexând un document medical eliberat de medicul de familie, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a născut;

 
 

salariata care alăptează este femeia care, la reluarea activităţii după efectuarea concediului de lăuzie, îşi alăptează copilul şi anunţă angajatorul în scris cu privire la începutul şi sfârşitul prezumat al perioadei de alăptare, anexând documente medicale eliberate de medicul de familie în acest sens;

 
 

concediul de risc maternal este concediul de care beneficiază salariatele prevăzute la lit. c)-e) pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lor şi/sau a fătului ori a copilului lor.

 

Art.4 

 

Angajatorii au obligaţia să adopte măsurile necesare, astfel încât: a)să prevină expunerea salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c)-e) la riscuri ce le pot  afecta sănătatea şi securitatea; 

b)salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) să nu fie constrânse să efectueze o  muncă dăunătoare sănătăţii sau stării lor de graviditate ori copilului nou-născut,  după caz.

 

Art.5 

Pentru toate activităţile susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la agenţi, procedee şi condiţii de muncă, a căror listă este prevăzută în anexa nr. 1, angajatorul este obligat să evalueze anual, precum şi la orice modificare a condiţiilor de muncă natura, gradul şi durata expunerii salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c)-e), în scopul determinării oricărui risc pentru securitatea sau sănătatea lor şi oricărei repercusiuni asupra sarcinii ori alăptării.

 
 

Evaluările prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator, cu participarea obligatorie a medicului de medicina muncii, iar rezultatele lor se consemnează în rapoarte scrise

 

Art.6 

Angajatorii sunt obligaţi ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii raportului, să înmâneze o copie a acestuia sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor.

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

Art.7 

În termen de 10 zile lucrătoare de la data la care angajatorul a fost anunţat în scris de către o salariată că se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e), acesta are obligaţia să înştiinţeze medicul de medicina muncii, precum şi inspectoratul teritorial de muncă pe a cărui rază îşi desfăşoară activitatea.

 
 

De la data primirii înştiinţării medicul de medicina muncii şi inspectoratul teritorial de muncă vor verifica condiţiile de muncă ale salariatei la termenele şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

 

Art.9 

 

În cazul în care o salariată se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c)- e) şi desfăşoară la locul de muncă o activitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa ori cu repercusiuni asupra sarcinii şi alăptării, în sensul celor prevăzute la art. 5 alin. (1), angajatorul este obligat să îi modifice în mod corespunzător condiţiile şi/sau orarul de muncă ori, dacă nu este posibil, să o repartizeze la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menţinerea veniturilor salariale

 

Art.10 

În cazul în care angajatorul, din motive justificate în mod obiectiv, nu poate să îndeplinească obligaţia prevăzută la art. 9, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) au dreptul la concediu de risc maternal, după cum urmează: 

a)înainte de data solicitării concediului de maternitate, stabilit potrivit  reglementărilor legale privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de  asigurări sociale, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c); 

b)după data revenirii din concediul postnatal obligatoriu, salariatele prevăzute la  art. 2 lit. d) şi e), în cazul în care nu solicită concediul şi indemnizaţia pentru  creşterea şi îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani sau, în cazul  copilului cu handicap, până la 3 ani.

 

Art.12 

Pentru salariatele care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c) şi d) şi îşi desfăşoară activitatea numai în poziţia ortostatică sau în poziţia aşezat, angajatorii au obligaţia de a le modifica locul de muncă respectiv, astfel încât să li se asigure, la intervale regulate de timp, pauze şi amenajări pentru repaus în poziţie şezândă sau, respectiv, pentru mişcare.

 
 

Medicul de medicina muncii stabileşte intervalele de timp la care este necesară schimbarea poziţiei de lucru, perioadele de activitate, precum şi durata perioadelor pentru repaus în poziţie şezândă sau, respectiv, pentru mişcare.

 
 

Dacă amenajarea condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru nu este din punct de vedere tehnic şi/sau obiectiv posibilă sau nu poate fi cerută din motive bine întemeiate, angajatorul va lua măsurile necesare pentru a schimba locul de muncă al salariatei respective.

 

Art.13 

 

În baza recomandării medicului de familie, salariata gravidă care nu poate îndeplini durata normală de muncă din motive de sănătate, a sa sau a fătului său, are dreptul la reducerea cu o pătrime a duratei normale de muncă, cu menţinerea veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al angajatorului, potrivit reglementărilor legale privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

Art.15 

 

Angajatorii au obligaţia de a acorda salariatelor gravide dispensă pentru consultaţii prenatale în limita a maximum 16 ore pe lună, în condiţiile prevăzute la art. 2 lit. f), în cazul în care investigaţiile se pot efectua numai în timpul programului de lucru, fără diminuarea drepturilor salariale.

 

Art.17 

Angajatorii sunt obligaţi să acorde salariatelor care alăptează, în cursul programului de lucru, două pauze pentru alăptare de câte o oră fiecare, până la împlinirea vârstei de un an a copilului. În aceste pauze se include şi timpul necesar deplasării dus-întors de la locul în care se găseşte copilul.

 
 

La cererea mamei, pauzele pentru alăptare vor fi înlocuite cu reducerea duratei normale a timpului său de muncă cu două ore zilnic

 
 

Pauzele şi reducerea duratei normale a timpului de muncă, acordate pentru alăptare, se includ în timpul de muncă şi nu diminuează veniturile salariale şi sunt suportate integral din fondul de salarii al angajatorului.

 

Art.18 

 

Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă a salariatelor gravide şi/sau mame, lăuze sau care alăptează, regulamentele interne ale unităţilor trebuie să conţină măsuri privind igiena, protecţia sănătăţii şi securitatea în muncă a acestora, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale celorlalte acte normative în vigoare.

 

Art.19 

Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) nu pot fi obligate să desfăşoare muncă de noapte.

 
 

În cazul în care sănătatea salariatelor menţionate la alin. (1) este afectată de munca de noapte, angajatorul este obligat ca, pe baza solicitării scrise a salariatei, să o transfere la un loc de muncă de zi, cu menţinerea salariului de bază brut lunar.

 
 

În cazul în care, din motive justificate în mod obiectiv, transferul nu este posibil, salariata va beneficia de concediul şi indemnizaţia de risc maternal, conform art. 10 şi 11.

 

Art.20 

Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) nu pot desfăşura muncă în condiţii cu caracter insalubru sau greu de suportat.

 
 

În cazul în care o salariată care desfăşoară în mod curent muncă cu caracter insalubru sau greu de suportat se încadrează în prevederile art. 2 lit. c)-e), angajatorul are obligaţia ca, pe baza solicitării scrise a salariatei, să o transfere la un alt loc de muncă, cu menţinerea salariului de bază brut lunar.

 

Art.21 

Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul: 

a)salariatei prevăzute la art. 2 lit. c)-e), din motive care au legătură directă cu  starea sa;  

b)salariatei care se află în concediu de risc maternal; 

c)salariatei care se află în concediu de maternitate; 

d)salariatei care se află în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 3 ani; e)salariatei care se află în concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 18 ani.

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

       
 

Interdicţia prevăzută la alin. (1) lit. b) se extinde, o singură dată, cu până la 6 luni după revenirea salariatei în unitate.

 

Art.26 

Reprezentanţii sindicali sau reprezentanţii aleşi ai salariaţilor având atribuţii privind asigurarea respectării egalităţi de şanse între femei şi bărbaţi, desemnaţi în baza Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, au obligaţia de a organiza semestrial, în unităţile în care funcţionează, informări privind prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.

 

NORME METODOLOGICE din 7 aprilie 2004 de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă – aprobata prin HOTĂRÂREA nr. 537 din 7 aprilie 2004 

Art.2 

salariata înştiinţează angajatorul, depunând, în copie, Anexa pentru supravegherea medicală a gravidei şi lăuzei, completată corespunzător de medic, la compartimentul resurse umane din cadrul unităţii, însoţită de o cerere scrisă care să conţină informaţii referitoare la starea proprie de maternitate, în conformitate cu art. 2 lit. c)-e) din ordonanţa de urgenţă, şi, după caz, solicitarea de a i se aplica măsurile de protecţie prevăzute de aceasta;

 
 

angajatorul transmite copii de pe documentele depuse de salariată, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii lor, medicului de medicina muncii, care asigură supravegherea stării de sănătate a angajaţilor din unitate, precum şi inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea;

 
 

angajatorul împreună cu medicul de medicina muncii efectuează evaluarea privind riscurile la care este supusă salariata la locul ei de muncă, întocmesc şi semnează Raportul de evaluare privind riscurile la care este supusă salariata la locul ei de muncă, denumit în continuare Raport de evaluare, întocmit conform art. 5 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă;

 
 

în baza Raportului de evaluare, angajatorul înştiinţează salariata, în termenul prevăzut la art. 9 alin. (3), despre rezultatele evaluării privind riscurile la care poate fi supusă la locul ei de muncă şi despre măsurile suplimentare de protecţie pe care trebuie să le respecte atât angajatorul, cât şi salariata prin Informarea privind protecţia maternităţii la locul de muncă, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice;

 
 

salariata ia cunoştinţă de conţinutul Informării privind protecţia maternităţii la locul de muncă şi, dacă este cazul, solicită concediu de risc maternal, în condiţiile prevăzute la art. 5, 6 şi 7;

 

Art.5 

Concediul de risc maternal, definit la art. 2 lit. h) din ordonanţa de urgenţă, este concediul pe care poate să îl solicite o salariată care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e) din ordonanţa de urgenţă, în cazul în care angajatorul, ca urmare a evaluării riscurilor prezente la locul de muncă al salariatei, nu poate, din motive justificate în mod obiectiv, să dispună măsura modificării condiţiilor şi/sau programului de muncă al acesteia sau măsura repartizării ei la alt loc de

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

muncă, fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa şi/sau a fătului ori a copilului.

 

Art.7 

Salariata poate solicita concediul de risc maternal, în întregime sau fracţionat, în funcţie de recomandarea medicului şi de justificarea angajatorului privind perioada posibilă de eliminare a riscurilor de la locul de muncă, pentru sănătatea sau securitatea ei.

 

Art.8 

Evaluarea riscurilor prevăzută la art. 5 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă este de natură particulară, în raport cu evaluarea care se realizează în cazul oricărui alt salariat aflat la acelaşi loc de muncă, deoarece stabileşte riscurile specifice datorate agenţilor, proceselor şi condiţiilor existente la locul de muncă, la care este supusă salariata gravidă, care a născut recent sau care alăptează şi, după caz, fătul sau copilul, de-a lungul unui proces evolutiv, respectiv sarcină, lăuzie sau alăptare.

 

Art.9 

Angajatorul este obligat să transfere salariata vizată la un nou loc de muncă dacă se recomandă aceasta prin concluzia raportului menţionat la alin. (1), în cel mult 15 zile lucrătoare de la data încheierii raportului de evaluare a riscului.

 
 

În termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii, Raportul de evaluare se înaintează după cum urmează: 

a)medicului de medicina muncii din direcţia de sănătate publică teritorială; b)inspectoratului teritorial de muncă; 

c)în unitate, după caz, Comitetului de securitate şi sănătate în muncă,  Compartimentului de protecţie a muncii sau responsabilului cu protecţia muncii  desemnat de angajator; 

d)celor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă.

 

REGULAMENT din 19 noiembrie 2009 pentru autorizarea electricienilor care proiectează, execută, verifică şi exploatează instalaţii electrice din sistemul electroenergetic (aprobat prin ORDIN nr. 90 din 19 noiembrie 2009)

Art.4 

Prevederile regulamentului se aplică: a) persoanelor fizice, române sau străine, care solicită autorizarea în vederea desfăşurării, pe teritoriul României, cu respectarea legilor şi normelor în vigoare aplicabile în domeniul energiei electrice, a activităţilor de proiectare şi/sau executare de lucrări de instalaţii electrice; 

b)persoanelor fizice care, în desfăşurarea activităţii de exploatare a instalaţiilor  electrice, execută lucrări de mentenanţă/întreţinere/reparaţii curente ale acestora,  ca parte componentă a activităţii de exploatare, cu respectarea obligaţiilor  precizate la art. 6;

 

Art.6 

 

Exploatarea instalaţiilor electrice se face de către un operator economic care deţine, sub orice formă, capacităţi energetice racordate la Sistemul electroenergetic naţional, pe care le exploatează cu personal autorizat în conformitate cu prevederile legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în baza instrucţiunilor proprii; calitatea de electrician autorizat pentru exploatarea instalaţiilor electrice este conferită prin Talonul de autorizare emis de

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

operatorul economic angajator, în conformitate cu prevederile legale din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

 

Art.10 

Autorizarea electricienilor care desfăşoară activităţi de executare, inclusiv lucrări de întreţinere/mentenanţă/reparaţii curente ale instalaţiilor electrice racordate la SEN, se realizează de către autoritatea competentă, în conformitate cu prevederile regulamentului.

 

Art.12 

gradul IIB, pentru executare de lucrări de instalaţii electrice cu orice putere instalată tehnic realizabilă şi la o tensiune nominală mai mică de 1 kV;

 

Art.61 

Drepturile electricianului autorizat: 

În calitate de angajat al unui operator economic având calitatea de producător ori consumator de energie electrică, industrial sau asimilat: 

b)electricianul autorizat gradul/tipul IIB, IIIB sau IVB, care desfăşoară activitatea de exploatare a instalaţiilor electrice din patrimoniul producătorului/consumatorului de energie electrică, industrial sau asimilat, coordonează/supraveghează executarea lucrărilor de întreţinere/reparaţii ale instalaţiilor electrice respective;

 

LEGE nr. 126 din 27 decembrie 1995 privind regimul materiilor explozive*) - REPUBLICARE

Art.8 

Persoanele care produc, deţin, transferă sau comercializează articole pirotehnice, precum şi persoanele care folosesc obiecte pirotehnice pentru scopuri tehnice au obligaţia de a obţine autorizaţia din partea inspectoratului teritorial de muncă şi de la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie pe raza cărora îşi desfăşoară activitatea, după caz.

 

ART.9 

Materiile explozive pot fi depozitate numai în spaţii special construite şi amenajate pe baza documentaţiilor tehnice avizate de inspectoratele teritoriale de muncă.

 

Art.11 

La încetarea activităţii este obligatorie predarea autorizaţiei, în termen de 15 zile, instituţiei care a emis-o.

 

Art.12 

Autorizaţiile eliberate pe baza prezentei legi se vizează anual de către autorităţile emitente în a căror rază titularul îşi are sediul. Neprezentarea autorizaţiei pentru viză, în termen de 15 zile de la data expirării acesteia, atrage pierderea dreptului titularului de a efectua operaţiuni cu materii explozive.

 

Art.25 

La toate depozitele se ţine o evidenţă strictă a intrării, ieşirii şi consumurilor de materii explozive.

 
 

Registrele de evidenţă de la depozite, precum şi formularele privind mişcarea materiilor explozive - intrări, ieşiri, consum - au caracter de documente cu regim special.

 

Art.31 

Articolele pirotehnice trebuie să aibă inscripţionate în limba română categoria din care fac parte, instrucţiunile de folosire, termenul de garanţie, precum şi pericolele care apar la păstrarea, depozitarea, manipularea sau folosirea lor.

 

Art.34 

2f 

Se interzice folosirea articolelor pirotehnice în următoarele situaţii: pe drumurile publice deschise circulaţiei rutiere, pe aleile pietonale şi în spaţii

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

deschise cu aglomerări de persoane

 

Art.37 

Orice operaţiune cu articole pirotehnice, efectuată fără drept, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an.

 
 

Comercializarea articolelor pirotehnice din categoriile 1 şi P1 către persoanele cu vârsta sub limita prevăzută de lege, precum şi comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an.

 

NORME TEHNICE din 30 mai 2002 privind deţinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, mânuirea şi folosirea materiilor explozive utilizate în orice alte operaţiuni specifice în activităţile deţinătorilor, precum şi autorizarea artificierilor şi a pirotehnicienilor (aprobat prin Hg536/2002)

Art.11 

Articolele pirotehnice pot fi comercializate doar în spaţii destinate vânzării unor astfel de articole numai după obţinerea autorizaţiei de a le deţine şi comercializa din partea inspectoratului teritorial de muncă şi a inspectoratului de poliţie judeţean/Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi după obţinerea acordului unităţii inspectoratului pentru situaţii de urgenţă în a cărei rază de competenţă funcţionează

 

Art.30 

 

Materiile explozive trebuie păstrate numai în locuri special amenajate şi destinate în acest scop - depozite.

 

Art.66 

Încăperile în care se depozitează şi se mânuiesc materii explozive pentru articole de vânătoare, perforări de sonde, articole pirotehnice, fuzee antigrindină, capse de alarmare C.F.R., diferite tipuri de cartuşe de semnalizare şi altele asemenea trebuie să fie construite din materiale incombustibile şi să aibă o singură uşă de acces confecţionată din metal.

 
 

Pardoseala trebuie să fie incombustibilă, plană şi fără fisuri

 
 

În aceste încăperi este interzisă păstrarea împreună cu materiile explozive a altor materiale şi trebuie să existe mijloace corespunzătoare verificate, pentru combaterea şi stingerea incendiilor, care să fie accesibile în orice moment.

 
 

În aceste încăperi sunt interzise fumatul şi utilizarea flăcării deschise

 
 

Distribuirea şi evidenţa materiilor explozive din aceste încăperi se efectuează numai de persoane desemnate în scris de către conducătorul unităţii deţinătoare de materii explozive.

 

Art.68 

Articolele pirotehnice se păstrează în ambalajul original sau în unitatea de ambalare cea mai mică a furnizorului, în încăperi construite potrivit prevederilor art. 66, după cum urmează: 

a)în clădiri cu spaţii comerciale în încăperile de comercializare, numai articole  pirotehnice din categoriile 1 şi P1, până la o greutate brută de 100 kg; b)într-o încăpere alăturată spaţiului de comercializare care nu serveşte locuirii  continue de către persoane, numai articole pirotehnice din categoriile 1 şi P1,  până la o greutate brută de 500 kg; 

c)în clădiri nelocuite situate în zone populate sau într-o încăpere de depozitare a  unei clădiri utilizate în exclusivitate în scopuri industriale este admisă păstrarea 

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

articolelor pirotehnice din categoriile 1 şi P1, până la o greutate brută de 1.000  kg.

 

Art.70 

Registrul de evidenţă trebuie numerotat, şnuruit, parafat şi înregistrat la unitatea căreia îi aparţine depozitul, iar înscrierile în registru se fac cu creion chimic, cerneală sau pastă şi se păstrează în condiţii care să nu ducă la deteriorarea lui.

 

Art.74 

La fiecare depozit de materii explozive se afişează obligatoriu următoarele: a)lista nominală cuprinzând persoanele care au dreptul să semneze comenzi  pentru materii explozive, cu specimenele de semnături, aprobată de conducătorul unităţii; 

b)lista nominală cuprinzând artificierii care au dreptul să ridice materii explozive din depozit, cu specimenele de semnături, aprobată de conducătorul unităţii; c)lista cuprinzând instituţiile şi persoanele care au drept de control la depozitul  de materii explozive; 

d)autorizaţia de funcţionare a depozitului de materii explozive (în original sau  copie); 

e)prevederi din reglementările aplicabile referitoare la mânuire; f)măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor;

 

HG 612/2010 privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale articolelor pirotehnice si a conditiilor pentru introducerea lor pe piata

Art.7 

Articole pirotehnice de divertisment, care, la rândul lor, se clasifică în următoarele categorii: 

a)categoria 1 - articole pirotehnice de divertisment, care prezintă un risc foarte scăzut şi un nivel de zgomot neglijabil şi care sunt destinate utilizării în spaţii restrânse, inclusiv articolele pirotehnice de divertisment destinate utilizării în interiorul clădirilor cu destinaţia de locuinţă;

 

Art.18 

Articolele pirotehnice de divertisment din categoria 1 nu pot fi vândute sau puse în vreun alt fel la dispoziţia consumatorilor care au vârsta sub 16 ani.

 

Art.36 

 

Eticheta articolelor pirotehnice trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: 

a)numele şi adresa producătorului, iar în cazul în care producătorul nu este  stabilit în Uniunea Europeană sau în Spaţiul Economic European, numele  producătorului şi numele şi adresa importatorului; 

b)denumirea şi tipul articolului; 

c)limita minimă de vârstă a persoanelor care le pot utiliza, cu respectarea  prevederilor art. 18; 

d)clasificarea în funcţie de categorie; 

e)instrucţiunile de folosire; 

f)anul producerii, pentru articolele pirotehnice de divertisment prevăzute în  categoriile 3 şi 4; 

g)distanţa minimă de securitate, după caz;

 



Art. 

alin-lit 

Prevedere legala 

C/NC

   

h)cantitatea echivalentă netă (CEN) de material exploziv activ.

 

Art.37 

 

Eticheta articolelor pirotehnice de divertisment, suplimentar informaţiilor prevăzute la art. 36, trebuie să mai conţină cel puţin următoarele atenţionări şi informaţii, în funcţie de categoria în care acestea sunt clasificate: a)categoria 1: atunci când este cazul, "A se utiliza numai în exterior", şi distanţa  minimă de securitate;

 



Audit pentru legislatie in Securitatea si Sanatatea in Munca - model actualizat la data de 11 Iulie 2024