ipssm lucrator comercial florarie

 

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. 

PENTRU LUCRATOR COMERCIAL

IPSSM – 3 

EDIȚIA 1 

NR. PAG. 14



1. SCOP: Scopul prezentei instructiuni este acela de a elimina riscurile de accidentare existente pe parcursul desfășurării activității și care pot apare datorită celor patru componente ale sistemului de muncă: executant, sarcina de muncă, mijloace de producţie, mediu de muncă. 

Prezentele instructiunii proprii de securitate si sanatate in munca se adreseaza lucrătorilor care desfășoară activitatea de Lucrator comercial în cadrul societatii SUCCES MAXIM S.R.L. 

2. CADRU LEGAL DE ELABORARE AL INSTRUCŢIUNILOR PROPRII - Legea 319/2006 - legea securităţii şi sănătăţii în muncă; 

- H.G. 1425/2006 - normele de aplicare ale Legii nr. 319/2006; 

- H.G. 955/2010 - privind modificarea si completarea H.G. 1425/2006; 

- H.G. 355/2007 – supravegherea sanatatii la locul de munca; 

- H.G. 1091/2006 - cerințe minime de securitate la locul de munca; 

- H.G. 971/2006 - privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă 

- H.G. 1146/ 2006 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă; 

- Ordonanta de urgenta nr. 99/200 – privind masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor incadrate in munca; 

- H.G. 1051/2006 – privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare; - O.U.G. nr. 195 din 12.12.2002. 

3. DOMENIU DE APLICARE 

Aceasta procedura specifica pentru protejarea Lucratorului comercial este obligatorie pentru toti salariatii care desfasoara acest gen de activitati in cadrul societatii SUCCES MAXIM S.R.L. 

4. DESCRIEREA ACTIVITATII 

Angajarea si repartizarea pe locul de munca a lucratorilor se va efectua în urma controlului medical, conform H.G. 355/2007 privind controlul medical la angajare si periodic, corespunzător riscurilor la care sunt expuşi lucratorii (pentru personalul care lucrează in sectoare de alimentaţie publica si temperatura scăzuta). 

Examinarea si avizarea medicala sunt obligatorii la incadrarea in munca. Examenul medical se va realiza periodic si ori de câte ori lucratorii sau şefii direcţi depistează o afecţiune posibil a fi provocata de exercitarea profesiunii. 

Lucratorii nu vor fi admişi la lucru fara fisa de aptitudini eliberata de medicul de medicina muncii si testarea cunoştinţelor de securitate si sănătate a muncii. 

Lucratorii sunt obligaţi sa respecte normele de igiena personala, sa intretina curăţenia si igiena la locul de munca. In acest scop, lucratorilor li se vor asigura materiale igienico-sanitare. 

 

 

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. 

PENTRU LUCRATOR COMERCIAL

IPSSM – 3 

EDIȚIA 1 

NR. PAG. 14



4.1. Forta de munca: 

Participantii la procesul muncii sunt persoane angajate cu contract individual de munca in conformitate cu prevederile Legii 53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare pentru prestarea activitatii. 

4.2. Mediul de munca: 

Activitatea se desfasoara in mediu interior, spatiu inchis. 

4.3. Reguli pentru realizarea activitatii in deplina securitate: 

- întreţinerea curăţeniei si igienei la locul de munca. Locul de muncă este menţinut curat conform normelor de muncă sanitare. Se va menţine în stare de curăţenie mobilierul, zona de vanzarea si incinta locului de munca. 

- evitarea prezentei la lucru în stare de oboseala sau în stare de sănătate care poate pune în pericol sănătatea altor persoane; 

- mărfurile vor fi aşezate in vitrine si pe rafturi; 

- mărfurile vor fi aşezate intotdeauna pe sortimente, in funcţie de natura lor, in asa fel incat sa fie evitate mişcările inutile, aglomerarea cailor de acces si producerea accidentelor; - cablurile electrice vor fi pozate corespunzător si protejate impotriva deteriorărilor mecanice, termice, chimice, etc.; 

- toate reparaţiile, reglajele sau alte intervenţii asupra instalaţiilor electrice se vor efectua numai dupa întreruperea alimentarii cu energie electrica si numai de electricieni autorizaţi; - la maşinile de marcat, zilnic, inainte de inceperea programului de lucru, va fi verificata legătura la conductorul de nul. 

5. NOŢIUNI DE ACORDARE A PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZ DE ACCIDENT LEŞINUL (LIPOTIMIA) 

Definire, cauze: Leşinul este rezultatul unei oxigenări temporar insuficiente a creierului. O persoană care leşină va fi inconştientă chiar numai pentru câteva momente.  

Scopul acordării primului ajutor în caz de leşin este de a creşte oxigenarea creierului. Cauzele obişnuite ale leşinului sunt: 

- oboseala, perioade îndelungate petrecute în aceeaşi poziţie (în picioare sau aşezat), foame, lipsa aerului proaspăt; 

- stări emoţionale, ca, de exemplu: frica, anxietatea, vederea sângelui; 

- boala, traumatisme, dureri mari. 

Pot exista simptome care preced leşinul: pierdere de echilibru, paliditate, transpiraţie. Se pot lua următoarele măsuri preventive: 

- se asigură aer proaspăt (se deschid uşi/ferestre), dar fără temperaturi excesive; - se slăbeşte strânsoarea hainelor la gât, piept şi talie; 

- dacă persoana este culcată, picioarele se ridică la înălţimea de 10-30 cm faţă de sol. Primul ajutor - Se procedează astfel: 

- se verifică dacă victima are căile respiratorii deschise şi dacă respiră; 

 

 

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. 

PENTRU LUCRATOR COMERCIAL

IPSSM – 3 

EDIȚIA 1 

NR. PAG. 14



- se slăbesc hainele la gât, piept şi talie; 

- se aşează victima în poziţia de siguranţă (de recuperare); 

- se asigură aer proaspăt şi se protejează victima de temperaturi extreme; 

- se menţine victima întinsă confortabil încă 10-15 minute după ce şi-a recăpătat cunoştinţa. ATENŢIE! 

- Pierderea temporară a cunoştinţei poate fi unul din simptomele care însoţesc o criză cardiacă ischemică sau o comoţie cerebrală. Trebuie avută în vedere o astfel de posibilitate, mai ales când leşinul se produce la persoanele mai în vârstă şi cauza nu este evidentă. 

- Dacă revenirea din leşin nu este rapidă şi completă este necesar ajutor medical. 

SINCOPA 

Ca manifestări, sincopa se aseamănă cu leşinul. Apare rar la oameni sănătoşi şi este cauzată aproape întotdeauna de lovituri în zonele reflexogene (ca plexul abdominal, bărbie, gât, testicule) sau de boli de inimă, hemoragii, boli vasculare, etc. 

În sincopă, spre deosebire de leşin, pulsul devine neregulat, deosebit de slab şi poate chiar dispărea. 

Primul ajutor este acelaşi ca pentru leşin. 

Dacă apare stop cardio-respirator se iau de îndată măsurile corespunzătoare. 

Se asigură transportul urgent şi sub supraveghere al victimei la spital. 

MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN FUNCŢIE DE TIPUL PLĂGII ŞI LOCALIZAREA ACESTEIA: CONTUZII, VÂNĂTĂI 

Contuziile sau vânătăile produc o pătrundere a sângelui în ţesuturile înconjurătoare. Primul ajutor urmăreşte să reducă alimentarea cu sânge a zonei respective şi să diminueze durerea şi inflamaţia. 

Cea mai bună soluţie constă în aplicarea de comprese reci sau a unei pungi cu gheaţă (în reprize de 15 minute), culcarea persoanei şi ridicarea membrului rănit. 

O compresă rece se poate realiza prin înmuierea unui prosop în apă rece, stoarcerea lui de excesul de apă şi înfăşurarea acestuia în jurul părţii afectate. Se mai poate turna din când în când apă rece peste compresă, sau aceasta poate fi înlocuită cu o alta; 

Punga cu gheaţă poate fi pregătită astfel: se umple o pungă de plastic sau de cauciuc cu gheaţă spartă, apoi se scoate aerul din ea şi se închide bine ca să nu se scurgă apa. Punga se înveleşte într-un prosop şi se aplică cu atenţie pe rană, în reprize de 15 minute. Schimbaţi gheaţa dacă este necesar. 

ATENŢIE! 

NU APLICAŢI PUNGA CU GHEAŢĂ DIRECT PE PIELE! 

Compresele reci care se găsesc în comerţ pot fi folosite în locul gheţii. Respectaţi indicaţiile producătorului în aplicarea compreselor. 

 

 

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. 

PENTRU LUCRATOR COMERCIAL

IPSSM – 3 

EDIȚIA 1 

NR. PAG. 14



PLĂGI MINORE CU SÂNGERĂRI 

Plăgile minore cu sângerări mici, cum ar fi juliturile, tăieturile mici şi zgârieturile minore pot fi spălate cu apă de la robinet şi săpun dacă sunt murdare. Apoi vor fi şterse cu tifon steril şi acoperite cu pansament special preparat sau improvizat. 

PLĂGI GRAVE CU SÂNGERARE ABUNDENTĂ 

Plăgile grave cu sângerare abundentă necesită o apăsare continuă şi directă. Dacă rana este mai mare şi marginile sunt desfăcute, poate fi necesară apropierea marginilor sale înainte de a se apăsa. S-ar putea să fie timp doar pentru extragerea unor corpuri străine din rană. Corpurile străine înfipte nu trebuie scoase. Dacă în rană nu se găsesc corpuri străine, daţi primul ajutor după regulile prezentate mai sus. 

Plăgi cu un corp străin înfipt 

Plăgile cu un corp străin înfipt necesită o atenţie deosebită pentru că acel obiect poate să compromită vasele de sânge retezate în adâncimea rănii. 

NU modificaţi poziţia şi NU scoateţi obiectele ce sunt adânc înfipte în rană, din cauza pericolului de sângerare. Bandajaţi rana de jur împrejurul obiectului pentru a împiedica deplasarea lui, bandaj care să preseze pe locul care înconjoară obiectul, să imobilizeze membrul şi să împiedice o rănire suplimentară. 

Dacă obiectul înfipt este mic şi nu iese prea mult din rană, acordaţi primul ajutor astfel: - acoperiţi uşor rana şi obiectul cu pansament, având grijă să nu apăsaţi pe obiect; - faceţi un bandaj circular destul de mare ca să acopere toată rana; 

- puneţi acest bandaj pe pansament şi asiguraţi-vă că obiectul nu este presat; - înfăşuraţi acest bandaj cu o faşă îngustă. 

Dacă obiectul este lung şi a rămas prea mult afară din rană, procedaţi astfel: 

- faceţi un pansament în jurul obiectului pentru a acoperi rana; 

- puneţi în jurul obiectului comprese pentru a-l împiedica să se mişte; 

- fixaţi compresele cu un bandaj îngust având grijă să nu se exercite presiune asupra obiectului înfipt. 

Plăgi prin înţepare 

E posibil ca plăgile prin înţepare să nu prezinte o sângerare externă abundentă, dar ele pot provoca o sângerare internă, mai ales dacă rana este la piept (torace)sau abdomen. Unele dintre aceste răni, cum ar fi cele prin împuşcare, pot avea un orificiu la intrare şi unul la ieşire. Astfel de răni sunt serioase, pentru că ţesuturile interne sunt distruse şi există sângerare internă şi infecţie în profunzimea rănii. Controlaţi sângerarea şi acordaţi primul ajutor pentru răni. 

Plăgi prin strivire 

Reprezintă vătămări grave ale membrelor sau ale întregului corp produse de materiale grele ca: nisip, zidărie, utilaje sau altele de acest fel. Ţesuturile sunt distruse pe întindere mare, iar organele 




 

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. 

PENTRU LUCRATOR COMERCIAL

IPSSM – 3 

EDIȚIA 1 

NR. PAG. 14



interne pot fi rupte. Plăgile prin strivire pot fi agravate şi prin fracturi. Plăgile prin strivire la o scară mai mică, cum ar fi cea a unei mâini, sunt grave, dar nu reprezintă în general un pericol mortal. Plăgile grave prin strivire pot produce complicaţii grave, ajungând până la şoc şi insuficienţă renală. Chiar dacă rănitul nu prezintă semne şi simptome de şoc la scoaterea de la locul accidentului, primul ajutor trebuie acordat imediat pentru a împiedica instalarea şi agravarea şocului.  Astfel: 

- protejaţi victima faţă de alte circumstanţe posibile de accidentare; 

- opriţi sângerarea (sângerările); 

- aplicaţi pungi cu gheaţă pe zona rănită; 

- trataţi împotriva şocului. 

Plăgile palmei 

Plăgile palmei produc de obicei sângerări abundente pentru că zona este foarte vascularizată. Daţi primul ajutor pentru o rană de-a latul palmei (transversală) astfel: 

- acoperiţi rana cu un pansament gros; 

- îndoiţi degetele peste pansament ca să se formeze pumnul şi să apese pe rană; - bandajaţi mâna închisă cu un bandaj triunghiular, cu centrul pe interiorul încheieturii pumnului, aduceţi capetele de jur împrejurul mâinii ca să se încrucişeze în diagonală peste degete şi legaţi în jurul încheieturii; 

- ridicaţi şi sprijiniţi mâna într-o eşarfă. 

Dacă rana este longitudinală (de-a latul palmei) procedaţi astfel: 

- puneţi pansamentul pe rană şi bandajaţi mâna cu degetele întinse. O faşă aplicată în jurul mâinii va menţine rana închisă; 

- ridicaţi şi sprijiniţi mâna cu o eşarfă. 

Sângerările din limbă sau obraz 

În acest caz folosiţi un pansament steril sau o cârpă curată şi apăsaţi pe rană cu degetul mare şi cu un alt deget până încetează sângerarea. 

Sângerări la nivelul scalpului 

Sângerările la nivelul scalpului (pielii păroase a capului) pot fi serioase dacă nu sunt complicate cu o fractură a craniului sau prin existenţa unui obiect înfipt. 

Când acordaţi primul ajutor în astfel de cazuri, evitaţi să palpaţi, să apăsaţi sau să infectaţi rana. Procedaţi astfel: 

- curăţaţi rana de murdărie; 

- aplicaţi un pansament gros, steril, care să fie destul de mare pentru a depăşi marginile rănii şi bandajaţi strâns; 

- dacă aveţi de-a face cu un obiect înfipt, aplicaţi un pansament compresiv în jurul lui. Ediția 1 

 

 

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. 

PENTRU LUCRATOR COMERCIAL

IPSSM – 3 

EDIȚIA 1 

NR. PAG. 14



Sângerările din nas 

Sângerările din nas pot apărea spontan sau pot fi produse prin suflarea nasului, printr-o lovitură directă sau în cazuri mai serioase, prin rănire indirectă cum ar fi o fractură a craniului (şi atunci NU opriţi curgerea sângelui). 

În sângerări ale nasului, rezultate din alte cauze, acordaţi primul ajutor astfel: - aşezaţi rănitul în poziţie şezând, cu capul înclinat uşor în faţă; 

- puneţi-l pe rănit să-şi strângă nările între degetul mare şi arătător timp de aproximativ 10 minute, respirând pe gură; 

- desfaceţi articolele de îmbrăcăminte la gât şi piept; 

- spuneţi victimei să stea liniştită pentru a evita creşterea pulsului şi a sângerării; - îndemnaţi-o să respire pe gură şi să nu-şi sufle nasul câteva ore după ce sângerarea s-a oprit, pentru ca cheagul format să nu se desprindă; 

- dacă în urma acestor măsuri sângerarea nu se opreşte, duceţi accidentatul la spital. 

Sângerări din urechi 

Sângerările din urechi pot fi însoţite şi de o eliminare a unui lichid gălbui. Acest simptom indică o fractură craniană, ceea ce este foarte grav. 

Procedaţi astfel: 

- NU încercaţi să opriţi curgerea de sânge sau alte lichide; 

- NU acoperiţi urechea cu tifon; 

- anunţaţi medicul imediat şi acordaţi primul ajutor astfel: 

∙ aplicaţi un bandaj cervical; 

∙ puneţi un pansament steril lejer pe ureche; 

∙ culcaţi rănitul pe partea afectată sprijinind cu atenţie capul şi gâtul, cu partea superioară a corpului uşor ridicată; 

∙ dacă rănitul vomită sau dacă trebuie să-l părăsiţi, puneţi-l în poziţia de recuperare pe partea afectată; 

∙ controlaţi respiraţia şi circulaţia; 

∙ luaţi măsurile împotriva şocului. 

FRACTURI 

Generalităţi: Prin fractură se înţelege întreruperea continuităţii unui os, cu alte cuvinte, orice rupere, zdrobire sau plesnire (fisurare) a unui os, ca urmare a unui traumatism mai puternic (cădere de la înălţime, lovitură, strivire, tamponare, izbire, răsucire, etc.). 

Corpul omenesc are peste 200 de oase, de diferite mărimi şi forme (oase lungi, scurte, late), grupate în: oasele capului, ale trunchiului şi ale membrelor. 

Toate oasele se pot fractura, dar cel mai des, fracturile se produc la oasele lungi ale membrelor, la oasele bazinului şi ale coloanei vertebrale. 

Cazurile mai frecvente ale fracturilor sunt urmare a accidentelor de muncă şi de circulaţie şi a activităţilor sportive. De asemenea, se produce un număr mare de fracturi în situaţia unor catastrofe (cutremure, prăbuşiri de mine, ciocniri de trenuri, etc.). 

 

 

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. 

PENTRU LUCRATOR COMERCIAL

IPSSM – 3 

EDIȚIA 1 

NR. PAG. 14



Bărbaţii între 25-50 ani înregistrează cel mai mare număr de fracturi; la copii fracturile sunt destul de rare; la vârstnici fracturile se produc şi la traumatisme uşoare. 

Prevenirea fracturilor 

Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin adoptarea unor deprinderi de securitate în diferite activităţi profesionale, casnice, sportive, etc.  

De asemenea trebuie evitate: 

- Suprafeţele accidentate sau încărcate cu diferite obiecte (obstacole): unelte, materiale, cordoane de racord, furtunuri, etc.; 

- Pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase; lipsa covoarelor, carpetelor sau traverselor; 

- Scările luminate insuficient şi blocate (aglomerate) cu obiecte diferite, fără balustradă, acoperite cu gheaţă şi/sau zăpadă; 

- Folosirea scaunelor pentru a atinge locuri înalte, a scărilor pliante defecte, a scărilor neasigurate; 

- Neutilizarea balustradelor şi centurilor de siguranţă atunci când se lucrează la înălţime. 

Tipuri de fracturi 

Cunoaşterea diferitelor tipuri de fracturi este foarte importantă în luarea măsurilor de prim ajutor adecvate, care să nu agraveze fractura şi să prevină complicaţiile: transformarea unei fracturi incomplete într-una completă, a unei fracturi complete într-una cu deplasare, a unei fracturi închise într-una deschisă, etc. 

În funcţie de modul de producere al accidentului, trebuie suspectată o fractură chiar şi la distanţă de locul de acţiune a agentului agresor. 

Fracturile se produc ca urmare a acţiunii directe sau indirecte a agentului agresor. Astfel: - Fractura directă se produce la locul de aplicare a forţei respective, deci la locul de acţiune a agentului agresor (de exemplu: căderea unei greutăţi pe coapsă, gambă, mână; o lovitură aplicată pe coloană, fractură prin glonţ). Acest tip de fractură interesează în special oasele care nu au toată suprafaţa acoperită de muşchi (cubitus, tibie, claviculă). 

- Fractura indirectă este fractura care se produce la distanţă de locul de aplicare a forţei respective, deci de locul de acţiune a agentului agresor. Fractura indirectă se poate produce prin: ∙ Flexie. Agentul agresor acţionează asupra unei extremităţi a osului, cealaltă extremitate fiind fixată; osul se rupe acolo unde curbura este mai mare (de exemplu, fractura de claviculă prin căderea pe umăr, fractura gâtului femurului prin cădere pe genunchi, etc.); 

∙ Răsucire. În general, în această categorie se încadrează accidentele provocate de prinderea hainelor sau membrelor de o maşină, bandă, agregat, fapt care duce la ruperea oaselor la distanţă prin fracturi spiroide (de exemplu, fractura coastei prin rotirea violentă a corpului, în timp ce piciorul este blocat pe sol); 

∙ Tracţiune. Un segment de membru este prins şi atârnă sau este tras de un agregat producându-se şi o mică rotaţie; 

 

 

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. 

PENTRU LUCRATOR COMERCIAL

IPSSM – 3 

EDIȚIA 1 

NR. PAG. 14



∙ Presiune. Cele mai frecvente fracturi prin presiune se produc prin căderi de la înălţime: fracturi de călcâi, genunchi, şold şi coloană vertebrală în cazul căderilor în picioare; fracturi de antebraţ, braţ şi claviculă în căderile pe palme sau pe cot. 

Fracturile mai pot fi clasificate în complete şi incomplete. 

- Fracturile complete interesează osul pe toată grosimea sa, având forme variabile: de-a curmezişul, piezişă, spiralată. 

În raport cu poziţia fragmentelor osoase (rămase sau nu în contact) fracturile complete pot fi: ∙ Cu deplasare (mai grave). Deplasarea fragmentelor osoase se poate produce de-a lungul, de-a curmezişul osului sau capetele oaselor se încalecă; 

∙ Fără deplasare (mai puţin grave). 

Fracturile mai pot fi: 

∙ închise, când cel puţin pielea a rămas intactă; 

∙ deschise, când s-a produs şi o rană prin care focarul de fractură comunică cu exteriorul. Fracturile deschise sunt mai grave, ele fiind însoţite de hemoragii (uneori foarte importante) şi putâd fi complicate cu infecţii. 

Fracturile pot fi: 

∙ unice (un singur focar de fractură); 

∙ multiple (mai multe focare). 

O fractură complicată este aceea în care oasele au produs şi leziuni ale organelor interne precum rupturi ale vaselor de sânge, ficatului, plămânilor sau splinei. 

Alţi termeni sunt utilizaţi pentru a descrie tipuri particulare de fracturi, dar caracteristicile acestora nu pot fi determinate la primul ajutor. Astfel: 

- dacă un os este rupt în mai mult de două segmente, atunci se spune că este zdrobit (fractură cominutivă); 

- o ruptură incompletă este numită fisură; 

- fracturile epifizare sunt leziuni ale capetelor oaselor (care includ suprafaţa de creştere a oaselor lungi); 

- fracturile diafizare sunt leziuni ale segmentului osos dintre capetele unui os lung; - ruperile produse de tensiuni repetate sunt numite fracturi de oboseală; 

- ruperile produse prin boli osoase sunt fracturi patologice. 

Semne şi simptome 

Înainte de a proceda la examinarea accidentatului este absolut necesar ca salvatorul să se informeze asupra agentului agresor, a modului de acţiune a acestuia precum şi asupra căror părţi din organism a acţionat. 

Trebuie suspectată fractura dacă: 

- traumatismul este produs de o forţă externă puternică; 

- s-a auzit o trosnitură sau o pocnitură. 

Examinarea accidentatului se realizează cu atenţie şi blândeţe pentru a nu provoca leziuni suplimentare. Membrul accidentat este comparat cu cel valid pentru a determina gradul de deformare. Îmbrăcămintea trebuie tăiată pentru a permite examinarea zonei traumatizate. Pot fi prezente unul sau mai multe din următoarele semne şi simptome: 

 

 

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. 

PENTRU LUCRATOR COMERCIAL

IPSSM – 3 

EDIȚIA 1 

NR. PAG. 14



Semne de probabilitate: 

- Durerea şi sensibilitatea dureroasă sunt maxime la locul fracturii, cu ocazia mişcării sau palpării porţiunii rănite; trebuie avut în vedere faptul că şi o simplă contuzie musculară poate provoca durere. - Deformarea regiunii traumatizate este un semn de fractură, dar şi hematomul şi luxaţia pot deforma zona afectată. 

- Impotenţa funcţională pierderea funcţiunii sau imposibilitatea efectuării mişcării părţii rănite este întotdeauna prezentă ca urmare a durerii şi deformării (uneori lipsa mişcării nu este decât un act de apărare împotriva durerii). 

- Scurtarea membrului fracturat (prin deplasarea pe verticală a fragmentelor osoase) poate fi un semn preţios, dar el poate apărea şi în luxaţie. 

- Vânătaia (echimoza) apare mai târziu şi uneori la distanţă de locul fracturii şi indică difuzarea sângelui din focarul de fractură în straturile pielii. Acest semn poate apărea şi după o contuzie simplă. 

Semne sigure: 

- Mişcarea anormală ivită în afara articulaţiilor indică în mod sigur o fractură completă. Aceasta însă nu trebuie să fie căutată de salvator îndoind gamba, coapsa, braţul sau antebraţul victimei. Ea poate fi observată în timp ce accidentatul se mişcă sau se agită din cauza durerii; cel mult i se cere să-şi ridice membrul în cauză, putându-se constata atunci că mişcarea nu se transmite extremităţii acestuia. 

- Crepitaţia sau frecătura rezultă din frecarea segmentelor osoase între ele, în timp ce accidentatul execută o mişcare; este periculos să fie căutată în mod intenţionat deoarece pot fi provocate complicaţii. Primul ajutor în fracturi 

Primul ajutor în fracturi are rolul să prevină complicaţiile şi leziunile ulterioare şi să diminueze durerea şi umflarea zonei. 

Reguli generale 

Ce nu trebuie făcut: 

- Nu trebuie să se acţioneze brutal sau să i se impună victimei mişcări inutile. 

- Victima nu trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte de imobilizarea fracturii, pentru că toate acestea pot să provoace complicaţii: 

∙ Accentuarea durerii (cauză a şocului); 

∙ Deplasarea fragmentelor osoase uneori ascuţite şi tăioase care distrug muşchi, vase de sânge sau nervi provocând hemoragii sau paralizii; 

∙ Transformarea fracturii închise într-una deschisă, ceea ce implică, de asemenea, o serie de complicaţii în plus. 

Ce trebuie făcut: 

- primul ajutor se acordă la locul accidentului, exceptând cazul în care persistă un pericol pentru salvator sau pentru victimă. În acest caz, victima trebuie aşezată în cel mai apropiat loc sigur, unde rănile sale să poată fi temporar asistate şi stabilizate; 

 

 

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. 

PENTRU LUCRATOR COMERCIAL

IPSSM – 3 

EDIȚIA 1 

NR. PAG. 14



- în cazul de fractură deschisă trebuie procedat mai întâi la oprirea hemoragiei şi la pansarea rănii. 

Orice os exteriorizat trebuie protejat cu feşi de jur împrejur, dar nu trebuie forţat să intre înapoi în rană. 

- ca şi în alte traumatisme este necesară administrarea unui calmant (antinevralgic, algocalmin. etc.) pentru a diminua durerea. 

- obiectivul principal al primului ajutor este reprezentat de imobilizarea focarului fracturii pentru a prevenii complicaţiile şi a alina durerea. Imobilizarea se realizează cu ajutorul atelelor confecţionate special sau improvizate (bastoane, umbrele, bucăţi de scândură sau placaj, cozi de mătură, şipci, paturi, etc.) 

Imobilizarea fracturii trebuie să respecte următoarele reguli: 

- Ca regulă generală, orice imobilizare trebuie să cuprindă două articulaţii (încheieturi): cea de deasupra şi cea de dedesubtul focarului de fractură (proximal şi distal). 

- La membre, atelele se pun de o parte şi de alta a focarului de fractură ( sau membrul se aşează într-o gutieră specială). 

- Atelele se învelesc în vată (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu stânjeni circulaţia sau a nu mări durerea. 

- Se evită aplicarea atelelor pe locul unde osul vine în contact direct cu pielea (faţa antero internă a gambei, de pildă). 

- Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizată, golurile se umplu cu vată. - Se trage apoi o faşă, la început circulară, apoi şerpuitoare, în jurul atelelor şi membrului fracturat, obţinând astfel o imobilizare provizorie (imobilizarea de durată –în aparat gipsat urmând să se facă la un serviciu medical de specialitate). Trebuie să se aibă în vedere că faşa prea strânsă stânjeneşte circulaţia sângelui şi accentuează durerea, iar faşa prea largă este egală cu lipsa imobilizării. 

- Orice accentuare a durerii indică agravarea situaţiei şi necesită controlarea poziţiei membrelor, a bandajelor şi nodurilor şi a circulaţiei sângelui la extremităţi. Nodurile de la materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi făcute peste atelă şi nu pe zona descoperită deoarece pot provoca compresiuni dureroase pe tegumente. 

- Cel puţin două persoane trebuie să conlucreze la efectuarea imobilizării. Una ridică membrul fracturat cu o mână, în timp ce cu palma cealaltă sprijină locul fracturii, iar cealaltă persoană aplică atelele şi trage faşa. 

Transportarea accidentatului la spital urmează după imobilizare. Până atunci se va asigura în continuare supravegherea accidentatului luându-se în continuare măsurile necesare pentru prevenirea şocului: acoperirea cu pleduri sau haine, administrarea de calmante pentru durere şi de lichide, dacă victima este conştientă. 

 

 

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. 

PENTRU LUCRATOR COMERCIAL

IPSSM – 3 

EDIȚIA 1 

NR. PAG. 14



6. MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTE RUTIERE 

Primul ajutor in accidentele rutiere reprezinta un complex de masuri de urgenta, care se aplica inaintea interventiei cadrelor medicale de specialitate. Organizarea primului ajutor are o importanta deosebita pentru salvarea accidentatilor si pentru minimizarea efectelor accidentului de circulatie. 

A. CIRCULATIA PE TROTUARE 

Trotuarul este componenta a drumului public situat de o parte si de alta a strazilor, bulevardelor si magistralelor si este rezervat “prioritar” circulatiei pietonilor. De aici decurge si obligatia pietonilor, in timpul deplasarii, sa foloseasca numai trotuarele sau pistele special amenajate. 

Pentru a se asigura pietonilor siguranta deplina si o deplasare nestanjenita este interzisa crearea de obstacole sau restrictii pentru circulatia pietonilor prin executarea de lucrari sau depozitare de materiale, ori lasarea unor obiecte pe trotuar, fara acordul politiei. 

Conform normelor de comportare civilizata, pietonilor li se recomanda: 

- evitarea deplasarii pe trotuare in alergare; 

- evitarea stationarii, cu alti colegi, in mijlocul trotuarului si retragerea intr-un loc unde sa nu fie incomodata deplasarea celorlalti pietoni; 

- deplasarea sa se faca, pe partea dreapta a trotuarului in directia de mers; 

- asteptarea mijloacelor de transport in comun sa se faca stand numai pe trotuar sau acostament si nu pe carosabil. 

B. CIRCULATIA PE PARTEA CAROSABILA 

- folosirea, atunci cand exista, a potecilor sau a drumurilor laterale ce marginesc drumul public; 

- sunt localitati rurale strabatute de sosele cu circulatie intensa unde s-au construit, de o parte si de alta a partii carosabile, trotuare ce trebuie folosite de pietoni; 

- cand, totusi, trebuie sa circule pe carosabil, deoarece lipsesc trotuarele, potecile si acostamentul, pietonii sunt obligati sa circule numai PE PARTEA STANGA a drumului, in sensul de mers si cat mai aproape de marginea acestuia, deoarece ii ajuta sa observe cu usurinta orice autovehicul, care vine din fata; 

- deplasarea se va face, pe cat posibil, pe un singur sir; 

- deplasarea pe partea stanga a soselei nu-i scuteste pe pietoni de obligatia de a privi din cand in cand si inapoi pentru a observa traficul, mai ales cand soseaua are pe mijloc linia discontinua, care permite circulatia autovehiculelor care executa depasirea sa intre si pe banda pe care circula pietonii; 

- daca deplasarea se va face in grup se va cauta, pe cat posibil, sa se mearga tot in sir, insa cu semnalizare in fata si in spate cu fanioane; 

- se interzice stationarea pietonilor pe carosabil si in special stationarea in curbe sau in locuri lipsite de vizibilitate, datorita faptului ca soferii nu au posibilitatea sa observe din timp prezenta pietonilor. 

C. CIRCULATIA PE TIMP DE NOAPTE 

- evitati portiunile de drum unde nu sunt trotuare amenajate; 

- sa nu stationeze pe partea carosabila; 

 

 

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. 

PENTRU LUCRATOR COMERCIAL

IPSSM – 3 

EDIȚIA 1 

NR. PAG. 14



- sa nu traverseze fara o temeinica asigurare sau prin locuri nepermise; 

- sa fie imbracati in culori deschise sau sa aiba accesorii vestimentare din material reflectorizant; 

- sa foloseasca in timpul deplasarii lanterne sau felinare aprinse. 

D. TRAVERSAREA DRUMURILOR PUBLICE 

Traversarile se fac intodeauna prin locuri semnalizate: 

a) INTERSECTII 

Deplasarea se face numai: 

- pe marcajul pietonal (zebra); 

- la indicatorul rutier “Trecere pentru pietoni”; 

- pe lumina verde a semaforului; 

- la semnalul agentului de circulatie, cu semnificatia “LIBER”. 

La intersectiile fara marcaj (zebra), indicator rutier sau semafor, traversarea se face pe la coltul acestora, cu o prealabila asigurare din ambele parti (stanga-dreapta), lasand sa treaca vehiculele care se aproprie in acel moment. 

b) LOCURI SPECIAL SEMNALIZATE 

- indicatorul folosit pentru marcarea unor astfel de locuri este “TRECERE PENTRU PIETONI”, ce permite pietonilor sa traverseze, dupa ce se asigura, dar care in acelasi timp obliga conducatorii vehiculelor sa reduca viteza si sa acorde prioritate; 

- marcajele pentru trecerea pietonilor (zebra) sunt executate cu vopsea alba, aplicata pe carosabil, ce obliga pietonii sa traverseze numai pe latimea acestor marcaje. Orice traversare in afara acestor marcaje este la fel de periculoasa ca si aceea care se face in locuri unde nu exista indicatoare si marcaje; 

c) TRECERI DENIVELATE PENTRU PIETONI 

Aceste treceri pot fi subterane sau deasupra solului si sunt semnalizate cu ajutorul unui indicator, ce obilga pietonii sa foloseasca aceasta trecere denivelata. 

La trecerea drumului public pietonii trebuie sa respecte unele reguli de mare importanta: - inainte de a se angaja in traversare, pietonul trebuie sa se asigure ca in acel moment, in zona respectiva nu circula vehicule. Asigurarea nu trebuie neglijata nici in cazurile cand traversarea se face prin locuri special amenajate prin marcaje si indicatoare. 

SE INTERZICE PIETONILOR: 

- sa circule pe carosabil, daca exista amenajari speciale pentru ei; 

- sa traverseze drumul public prin alte locuri decat prin cele permise, ori prin locuri permise fara sa se asigure; 

- sa prelungeasca timpul de traversare, sa intarzie sau sa se opreasca fara motiv; - sa se angajeze in traversare atunci cand se aproprie masina salvarii, a pompierilor, a politiei (cu atentionare acustica sau luminoasa) sau coloana oficiala; 

- sa traverseze drumul public prin spatele sau prin fata unui autovehicul sau tramvai, care stationeaza; 

- sa traverseze, strecurandu-se printre autovehicule parcate in apropierea bordurii sau 

 

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. 

PENTRU LUCRATOR COMERCIAL

IPSSM – 3 

EDIȚIA 1 

NR. PAG. 14



trotuarului; 

- sa traverseze prin locuri cu insuficienta vizibilitate (curba, varfuri de panata sau in conditii climaterice nefavorabile); 

- sa traverseze peste calea ferata, cand semnalul luminos sau pozitia barierei sau semibarierei interzice trecerea; 

- sa traverseze in locuri unde sunt instalate dispozitive de protectie a pietonilor, prin escaladarea acestora; 

- sa traverseze prin spatiul interior al intersectiilor; 

- sa circule sau sa traverseze pe sectorul de drum semnalizat cu indicatorul rutier “Accesul interzis pietonilor” 

E. CIRCULATIA LUCRATORILOR CU MIJLOACELE DE TRANSPORT IN COMUN pe traseul de deplasare la/de la locul de munca: 

- se interzice lucratorilor sa circule pe scarile mijloacelor de transport in comun sau agatati de partile laterale ale acestora; 

- se interzice lucratorilor sa alerge dupa mijlocul de transport in comun daca acesta este iesit din statia regulamentara; 

- in mijlocul de transport in comun sa se tina de balustrada de mana curenta sau sa stea jos. 

F. CIRCULATIA LUCRATORILOR CU MIJLOACELE PERSONALE DE TRANSPORT pe traseul de deplasare la/de la locul de munca: 

- conducatorii auto au obligatia ca, pentru asigurarea conditiilor tehnice ale autovehiculelor sa efectueze verificari periodice pentru: 

∙ instalatia de alimentare cu carburant; 

∙ sistemul de rulare si franare; 

∙ existenta si integritatea fizica a oglinzilor retrovizoare, interioare si exterioare; ∙ starea geamurilor, a usilor; 

- intrarea si iesirea autovehiculelor din parcarea societatii pe drumurile publice se va face cu fata. In cazul in care nu este posibil, iesirea pe drumurile publice se va face numai prin pilotare. - in timpul deplasarii, la bordul unui vehicul cu patru sau doua roti, conducatorii auto sunt obligati sa respecte semnele de circulatie, intrarea in depasire si viteze legale de circulatie. - pe timpul deplasarii pe drumurile publice, conducatorii motocicletelor, mopedelor si persoanele transportate pe acestea au obligatia sa poarte casca de protectie omologata. - conducatorilor de vehicule le este interzisa folosirea telefoanelor mobile atunci cand acestia se afla in timpul mersului, cu exceptia celor prevazute cu dispozitive tip “maini libere”. - conducatorii de vehicule sunt obligati sa opreasca imediat, pe acostament sau, in lipsa acestuia, cat mai aproape de marginea drumului sau bordura trotuarului, in sensul de deplasare, la apropierea si la trecerea autovehiculelor cu regim de circulatie prioritara care au in functiune mijloacele speciale de avertizare luminoasa de culoare rosie si sonore. 

 

 

INSTRUCȚIUNI PROPRII S.S.M. 

PENTRU LUCRATOR COMERCIAL

IPSSM – 3 

EDIȚIA 1 

NR. PAG. 14



7. DURATA EFECTUARII INSTRUIRII. 

Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la societatea SUCCES MAXIM S.R.L. are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă. Durata instruirii introductiv–generale este de 8 ore (4 ore cu pauză după fiecare oră, urmat de 2 ore de studiu individual de aprofundare şi 2 ore testarea cunoştinţelor acumulate) şi se execută individual. Instruirea introductiv-generală se face de către delegații SSM FIRE CONSULTING S.R.L. în calitate de prestator servicii externe securitate si sanatate in munca conform contractului de prestări servicii nr. 107 din 01.07.2011. 

Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv – generală şi are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/ sau fiecărei funcţii exercitate. 

Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul locului de muncă desemnat și are o durată de 8 ore (4 ore cu pauză, urmat de 2 ore studiu individual de aprofundare și demonstrații practice şi 2 ore testarea cunoştinţelor acumulate) şi se execută după instruirea introductiv generală. 

Instruirea periodică are o durată de 2 ore, se desfăşoară pe baza tematicilor şi a planificarii de instruire S.S.M. întocmita de serviciul extern SSM FIRE CONSULTING S.R.L. Intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 3 luni. 

Intocmit 

Aprobat,