INSTRUIREA LUCRĂTORILOR (SALARIAŢIILOR) ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

INSTRUIREA LUCRĂTORILOR 

(SALARIAŢIILOR) ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ 






CUPRINS 

Capitol 

Titlu 

Pagina

I

 

CADRUL LEGISLATIV 

3

I.1 

Prevederi Legale 

4

I.2 

Termeni şi expresii 

4

I.3 

Instruirea lucrătorilor 

6

I.4 

Procedura instruirii lucrătorilor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă 

6

II

 

INSTRUIREA INTRODUCTIV-GENERALĂ 

8

II.1 

Procedura instruirii lucrătorilor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă 

9

III

 

INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCĂ 

11

III. 

1

Procedura instruirii lucrătorilor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă 

12

IV

 

INSTRUIREA PERIODICĂ 

14

 

IV.1 Procedura instruirii lucrătorilor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă 

15

   

ANEXE 

17

   

ANEXA 11 Fişa de instruire individuală privind securitatea şi sănătatea în munca 

17

   

ANEXA 12 Fişa de instruire colectivă privind securitatea şi sănătatea în munca 

23





CAPITLOLUL I 

CADRUL LEGISLAT

I.1 PREVEDERI LEGALE 

 Codul Muncii, art 176 

 Legea 319/2006. art 20-23 

 Norme metodologice de aplicare a Legii 319/2006, art 74-100 

 Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, art 27 

 

I.2 TERMENI ŞI EXPRESII 

Legea 319/2006 ART. 5  

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:  a) lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practica, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de munca, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice; 

 b) angajator - persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de munca ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii; 

 c) alţi participanţi la procesul de munca - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi someri pe durata participării la o forma de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de munca încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba; 

 d) reprezentant al lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor - persoana aleasă, selectata sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, sa îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în munca; 

 e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de munca, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale; 

 f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de munca ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boala profesională sau legată de profesiune; 

 

 g) accident de munca - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta profesională, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces; 

 h) boala profesională - afectiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de munca; 

 i) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosită în munca; 

 j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de munca, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv; 

 k) loc de munca - locul destinat sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii; 

 l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuala căreia îi lipseşte doar prilejul declansator pentru a produce un accident în orice moment; 

 m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi somerii în perioada de reconversie profesională; 

 n) securitate şi sănătate în munca - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de munca, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de munca; 

 o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de munca sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil sa aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa producă pagube materiale; 

 p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afară întreprinderii/unităţii, abilitate sa presteze servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, conform legii; 

 q) accident uşor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile; 

 r) boala legată de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanţi sunt de natura profesională. 

I.3 INSTRUIREA LUCRĂTORILOR 

În conformitate cu prevederile art 176 (1) din Codul Muncii: „ Angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă”. Textul se completează cu dispoziţiile art 20 din Legea 319/2006 potrivit căruia:  (1) Angajatorul trebuie sa asigure condiţii pentru ca fiecare lucrator sa primească o instruire suficienta şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, în special sub forma de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de munca şi postului sau: 

 a) la angajare; 

 b) la schimbarea locului de munca sau la transfer; 

 c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificări ale echipamentului existent; 

 d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; 

 e) la executarea unor lucrări speciale. 

 (2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie sa fie: 

 a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri; 

 b) periodică şi ori de câte ori este necesar.  

I.4 PROCEDURA INSTRUIRII LUCRĂTORILOR DIN PUNCT DE VEDERE AL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ 

Normele Metodologice de aplicare a Legii 319/2006 

ART. 75 

 Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în munca. 

 Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii se efectuează în timpul programului de lucru. 

 Perioada în care se desfăşoară instruirea este considerată timp de munca. 

 Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca cuprinde 3 faze: • instruirea introductiv-generală; 

• instruirea la locul de munca; 

• instruirea periodică. 

 

 La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca vor fi folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiectii, instruire asistată de calculator. 

 Fiecare angajator are obligaţia sa asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.  Angajatorul trebuie sa dispună de un program de instruire - testare, pe meserii sau activităţi.  Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca se consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11 ( Normele metodologice de aplicare a legii 319/2006), cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii. 

 Completarea fisei de instruire individuală se va face cu pix cu pasta sau cu stilou, imediat după verificarea instruirii. 

 După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea. 

 Fişa de instruire individuală va fi pastrata de către conducătorul locului de munca şi va fi însoţită de o copie a fisei de aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii în urma examenului medical la angajare. 

 ART. 82 

 (1) Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului, angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, reguli privind instruirea şi insotirea acestora în întreprindere şi/sau unitate. 

 (2) Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi pe baza de contract de prestări de servicii în întreprinderea şi/sau unitatea unui alt angajator, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderilor şi/sau unităţii, în general. 

 (3) Instruirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se consemnează în fişa de instruire colectivă, conform modelului prezentat în anexa nr. 12. (Normele metodologice de aplicare a legii 319/2006).  (4) Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în doua exemplare, din care un exemplar se va păstra de către angajator/lucrator desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie care a efectuat instruirea şi un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiti sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului. 

 (5) Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitate şi sănătate în munca vor fi insotiti de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişa de instructaj. 

7

CAPITOLUL II 

INSTRUIREA INTRODUCTIV-GENERALĂ 

II.1 PROCEDURA INSTRUIRII LUCRĂTORILOR DIN PUNCT DE VEDERE AL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ 

Normele Metodologice de aplicare a Legii 319/2006 

 ART. 83 

Instruirea introductiv-generală se face: 

 a) la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din lege; 

 b) lucrătorilor detasati de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; 

 c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; 

 d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de munca temporar.(HG nr. 557/2007)  Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.  Instruirea introductiv-generală se face de către: 

 a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca; sau  b) lucrătorul desemnat; sau 

 c) un lucrator al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau 

 d) serviciul extern de prevenire şi protecţie. 

 Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.   

ART. 87 

 (1) Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de riscurile pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii, în general. 

 (2) Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mica de 8 ore. 

 (3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele prevăzute la art. 82, cărora li se vor prezenta succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din întreprindere şi/sau unitate. 

 În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme: • legislaţia de securitate şi sănătate în munca; 

• consecinţele posibile ale necunoasterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în munca; 

• riscurile de accidentare şi imbolnavire profesională specifice unităţii; 

 

• măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie sa fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator. 

 Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe baza de teste.  Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire. 

 Lucrătorii prevăzuţi la art. 83 lit. a) şi d) nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au insusit cunoştinţele prezentate în instruirea introductiv-generală. 

  

CAPITOLUL III 

INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCA

III.1 PROCEDURA INSTRUIRII LUCRĂTORILOR DIN PUNCT DE VEDERE AL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ 

Normele Metodologice de aplicare a Legii 319/2006 

 ART. 90 

 (1) Instruirea la locul de munca se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de munca, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.  (2) Instruirea la locul de munca se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83, inclusiv la schimbarea locului de munca în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii. 

 Instruirea la locul de munca se face de către conducătorul direct al locului de munca, în grupe de maximum 20 de persoane. 

 Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de munca. 

 Durata instruirii la locul de munca depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de munca, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate. 

 Durata instruirii la locul de munca nu va fi mai mica de 8 ore şi se stabileşte prin instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de munca respectiv, împreună cu: 

• angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca; sau • lucrătorul desemnat; sau 

• un lucrator al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau 

• serviciul extern de prevenire şi protecţie. 

 Instruirea la locul de munca se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea. 

 Instruirea la locul de munca va cuprinde: 

• informaţii privind riscurile de accidentare şi imbolnavire profesională specifice locului de munca şi/sau postului de lucru; 

• prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de munca şi/sau postul de lucru; • măsuri la nivelul locului de munca şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor; 

• prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în munca privind activităţi specifice ale locului de munca şi/sau postului de lucru; 

• instruirea la locul de munca va include în mod obligatoriu demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura şi exercitii practice privind utilizarea 

 

echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor. 

 Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea cunoştinţelor de câte şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală. 






CAPITOLUL IV 

INSTRUIREA PERIODICĂ 

IV.1 PROCEDURA INSTRUIRII LUCRĂTORILOR DIN PUNCT DE VEDERE AL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ 

Normele Metodologice de aplicare a Legii 319/2006 

 ART. 95 

 Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 şi are drept scop reimprospatarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca. 

 Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de munca. 

 Intervalul dintre doua instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii, în funcţie de condiţiile locului de munca şi/sau postului de lucru, şi nu va fi mai mare de 6 luni.  Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre doua instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni. 

 Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmand astfel ca instruirea a fost facuta corespunzător. 

 Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstratii practice.  Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca/lucrătorul desemnat/serviciul intern de de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea. 

 ART. 98 

 Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:  a) când un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucrătoare; 

 b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în munca privind activităţi specifice ale locului de munca şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate; 

 c) la reluarea activităţii după accident de munca; 

 d) la executarea unor lucrări speciale; 

 e) la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificări ale echipamentului existent;  f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru; 

 g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru. 

 Durata instruirii periodice prevăzute la art. 98 nu va fi mai mica de 8 ore şi se stabileşte în instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de munca respectiv, împreună cu: • angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca; sau • lucrătorul desemnat; sau 

• un lucrator al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau 

 

• serviciul extern de protecţie şi prevenire. 

 Instruirea periodică prevăzută la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.