instructiuni tinichigiu

INSTRUCTIUNI PROPRII PRIVIND SANATATEA SI SECURITATEA IN MUNCA PENTRU :  

TINICHIGIU 



CONSECINŢELE POSIBILE ALE NECUNOAŞTERII Şl NERESPECTĂRII  LEGISLAŢIEI DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA ÎN VIGOARE. 

Necunoaştera cât şi nerespectarea legislaţiei de protecţie a muncii în procesul de producţie cât şi în activităţile conexe, lipsa cunoştinţelor privind metoda de muncă sau ignorarea unei metode nepericuloase , atitudine necorespunzătoare , deficienţă sau inadaptare fizică ,intelectuală sau mentală , lipsa unei protecţii individuale eficace , instalaţii neprotejate sau slab protejate , utilaj, echipament defect, iluminat insuficient, factori ambientali necorespunzători , condiţii climaterice nefavorabile pot conduce sau sunt cauza accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale . 

ACCIDENTUL DE MUNCA poate provoca victimei incapacitate temporară de muncă , invliditate sau deces. Acestea pot surveni imediat sau la un anumit interval de timp . 

INCAPACITATEA TEMPORARĂ DE MUNCĂ - consecinţa cea mai puţin gravă a unui accident de muncă - constă în incapacitatea temporară a a a victimei de a-şi desfăşura activitatea, ca urmare a tulburării unei stări funcţionale(de cel puţin 3 zile muncă) .Deoarece are un caracter reversibil prin aplicarea unui tratament adecvat ea dispare . Aprecierea asupra incapacităţii temporare de muncă o face medicul şi trebuie atestată printr-un certificat. 

INVALIDITATEA ca urmare a unui accident de muncă constă într-o infirmitate permanentă, care conduce la pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă . Consituie invaliditate pierderea unui simţ a unui organ traumatismele craniene, toracice, abdominale sau lombare, fracturile coloanei vrtebrale sau ale bazinului,fracturile deschise sau cele soldate cu deplasarea fragmentelor, arsurile de gradul 2 şi 3 etc. 

De remarcat că nu se consideră invaliditate pierderea unui organ sau încetarea fmcţiunii acestuia , dacă astfel este afectat doar aspectul estetic, capacitatea de muncă rămânând intactă. 

Aprecierea dacă accidentul de muncă a produs invaliditate se face de către medicul care eliberează certificatul medical. 

Invaliditatea are caracter ireversibil: prin tratament şi îngrijire medicală se obţine doar repararea vătămării produse organismului, nu şi vindecarea tulburării funcţionale . în funcţie de gradul de afectarea capacităţii de muncă, se recunosc următoarele grade de  invaliditate : 

- gradul 1, când persoana afectată şi- a pierdut total capacitatea de muncă şi nu are  posibilitatea autoservirii (în caz de orbire, de pierdere a ambelor mâini sau picioare etc.) - gradul 2, când persoana afectată şi-a pierdut total capacitatea de muncă, dar se  poate autoservi; 

- gradul 3, cănd persoana afectată şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă, dar îşi  poate continua activitatea la acelaşi loc de muncă sau altul, însă în ondiţiile unui program  redus. 

DECESUL -reprezintă consecinţa cea mai gravă a unui accident de muncă. Spre  deosebire de incapacitatea de muncă şi de invaliditate , în cazul decesului nu este afectată numai integritatea organismului ,ci însă-siviaţa omului . Un accident de muncă poate fi  considerat mortal , chiar dacă decesul a survenit după un interval de timp, cu condiţia să  

se confirme în baza unui act medico-legal,că acesta s-a produs drept consecinţă a  acidentului . 

 BOALAPROFESIONALĂ - este afecţiunea ce se produce ca urmare a  exercitării a unei meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi fizici, chimici sau  biologici, caracteristici locului de muncă, pecum şi de suprasolicitarea diferitelor  organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă . 

CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE. 

■ Se face după mai multe criterii : 

1. După natura factorului nociv care lea generat: 

intoxicaţii provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu substanţe  toxice ; 

pneumoconioze provocate de inhalarea pulberilor minerale netoxice ; boli prin expunerea la energie radiantă; 

boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute ; 

boli prin expunere la zgomot şi vibraţii; 

boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută ; 

alergii profesionale ; 

cancerul profesional; 

boli infecţioase şi parazitare ; 

boli prin suprasolicitare ; 

alte boli(care nu intră în categoriile anterioare) 

2. După timpul de expunere la acţiunea factorului nociv : 

boli cronice, provocate de regulă, de doze relativ mici, dar care acţionează timp îndelungat asupra organismului; 

boli acute generate de o expunere de scurtă durată la acţiunea factorului nociv , dar la doze mari. 

3. După modul de acţiune a factorului nociv asupra organismului ; 

boli cu acţiune generală, care afectează întrgul organism 

boli cu acţiune locală, care afecteză o parte a organismului, un organ. 

INSTRUCTIUNI PROPRII SPECIFICE ACTIVITATII 

1. Instrucţiuni proprii de securitate a muncii pentru întreţinere şi reparaţii autovehicule cuprind prevederi de securitate a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă în activitatea de întreţinere şi reparare a autovehiculelor. 

2. Prevederile prezentelor instrucţiuni se aplică cumulativ cu H.G. referitoare la activităţile de protecţie a muncii; 

3. Desfăşurarea activităţilor de întreţinere şi reparaţii auto în condiţii care determină şi alte pericole, se vor face pe baza unor instrucţiuni aprobate de conducerea unităţii.  

4. Operaţiile de întreţinere şi reparare efectuate în halele şi atelierele persoanelor juridice sau fizice se vor executa de către salariaţi calificaţi şi instruiţi special în acest scop, respectându-se întocmai instrucţiunile tehnice, de exploatare, protecţie a muncii şi P.S.I. Electricianul de instalaţii electrice de forţă va fi autorizat din punctul de vedere al protecţiei muncii. 

5. Întreţinerea şi repararea autovehiculelor se vor face în hale şi încăperi amenajate, dotate cu utilaje, instalaţii şi dispozitive adecvate; 

6. Executarea unor lucrări de demontare, întreţinere sau reparare a autovehiculelor este admisă şi în spaţii amenajate în afara halelor şi atelierelor de întreţinere denumite „platforme tehnologice”. Aceste platforme vor fi delimitate, marcate şi amenajate corespunzător, iar atunci când este necesar vor fi împrejmuite; 

7. Căile de acces din hale, ateliere şi de pe platformele tehnologice vor fi întreţinute în stare bună şi vor fi prevăzute cu marcaje şi indicatoare de circulaţie standardizate; 

8. Încălzirea halelor şi încăperilor de lucru va fi asigurată în perioada anotimpului rece în funcţie de temperatura exterioară şi în limitele stabilite de H.G. 1091/2006 . 

9. În halele de întreţinere şi reparare a autovehiculelor, canalele de revizie, vor fi menţinute în stare curată, asigurându-se scurgerea apei, a uleiurilor şi a combustibililor; 

10. Nu se admite pornirea motoarelor autovehiculelor în interiorul halelor, decât dacă există instalaţii de exhaustare, în stare de funcţionare; 

11. Instalaţiile de ventilaţie generală şi locală din halele şi încăperile destinate lucrătorilor de întreţinere şi reparare a autovehiculelor vor fi în bună stare, urmărindu-se funcţionarea lor în permanenţă la parametrii proiectaţi; 

12. Persoanele juridice sau fizice vor asigura afişarea instrucţiunilor tehnice şi de exploatare privind instalaţiile de ventilaţie, precizând programul de funcţionare al acestora, precum şi obligaţiile referitoare le reviziile tehnice şi verificările periodice. De asemenea, se va preciza numele persoanei care răspunde de exploatarea instalaţiei; 

13. Utilajele din hală şi ateliere vor fi bine fixate, legate la pământ, dotate cu dispozitive de protecţie în bună stare. De asemenea, utilajele vor avea afişate instrucţiunile tehnice de exploatare şi de protecţie a muncii; 

14. Cricurile din dotarea halelor de reparaţii sau a canalelor de revizie vor fi menţinute în permanenţă în stare bună de funcţionare şi vor avea inscripţionată sarcina maximă; 

15. La demontarea, montarea şi transportul subansamblelor grele sau voluminoase se vor folosi mijloace mecanice de ridicare şi manipulare. Prinderea subansamblelor la mijloacele de ridicat, trebuie să fie autorizat ca legători de sarcini, in conformitate cu prescripţiile R1-87 colecţia ISCIR; 

 

16. În halele de reparaţii în care se execută şi lucrări de sudură la autovehicule se va stabili locul de amplasare a tuburilor de oxigen, a generatoarelor de sudură oxiacetilenică, a transformatoarelor de sudură electrică, precum şi a paravanelor de protecţie folosite în timpul sudurii electrice; 17. Transformatoarele de sudură electrică vor fi conectate la instalaţia de legare la pământ, iar cablurile vor fi amplasate şi protejate astfel încât să nu fie deteriorate de roţile autovehiculelor care circulă în timpul reparaţiilor; 

18. Petele de ulei şi de combustibil de pe pardoselile halelor sau încăperilor vor fi acoperite cu nisip, după care vor fi luate măsuri de curăţare şi evacuare a materialului rezultat în locuri care nu prezintă pericol de incendiu; 

19. Cârpele, câlţii ţi alte materiale textile folosite la curăţarea şi ştergerea pieselor sau a mâinilor vor fi depuse în cutii metalice cu capac de închidere şi evacuate în locuri stabilite în acest scop pentru a fi arse sau îngropate; 

20. În halele de reparare a autovehiculelor se vor monta plăci avertizoare şi afişe sugestive pe teme se protecţie a muncii, referitoare la activitatea efectiv prestată; 

21. În cazul încăperilor în care se găsesc instalaţii prin a căror manevrare sau atingere se pot produce accidente, pe uşile acestora se vor fixa tăbliţe cu inscripţia „INTRAREA INTERZISĂ PERSOANELOR STRĂINE”. Aceste tăbliţe se vor fixa şi pe uşile încăperilor în care sunt instalate cazane cu abur, transformatoare, redresoare; 

22. Lucrătorii trebuie să poarte echipament de lucru şi echipamentul de protecţie corespunzător lucrărilor pe care le execută cu instalaţiile şi utilajele din dotare, conform cu Normativul cadru de acordare a echipamentului de protecţie aprobat de MMPS; 

23. În locurile unde există pericole de incendiu, explozii, intoxicaţii şi surse de zgomot sau vibraţii se vor efectua măsurători în vederea depistării depăşirii CMA şi a anihilării surselor acestora ; 24. Sculele vor fi aşezate pe suporturi speciale, amplasate în locuri corespunzătoare şi la înălţimi accesibile. După terminarea lucrului sculelor vor fi curăţate, după care vor fi închise în dulapuri. Ascuţirea sculelor de tăiat, cioplit se va face de către un lucrător instruit special în acest scop; 25. Lucrătorii sunt obligaţi ca înainte de începerea lucrului să verifice dacă uneltele şi utilajele pe care le folosesc sunt în stare bună şi corespund din punctul de vedere al securităţii muncii. Se interzice folosirea uneltelor şi utilajelor care nu corespund acestor verificări; 

26. Înainte de începerea lucrului, locul de muncă trebuie să fie în perfectă ordine. Nu se admite aglomerarea locului de muncă cu materiale, scule, etc.; 

27. Este interzisă modificarea sculelor prin sudarea prelungitoarelor improvizate pentru chei în vederea măririi cuplului; 

28. Zilnic, înainte de începerea lucrului, maistrul şi şefii de echipă vor verifica starea de sănătate şi oboseală a muncitorilor. Dacă aceştia se află sub influenţa băuturilor alcoolice vor fi îndepărtaţi de la lucru; 

29. Este interzisă păstrarea îmbrăcăminţii personale a lucrătorilor şi a alimentelor în incinta halei sau atelierelor. Îmbrăcămintea se va păstra numai în vestiar. Alimentele se vor consuma numai în încăperile special amenajate şi destinate de unitate în scop şi numai după ce lucrătorii respectivi îşi vor spăla bine mâinile; 

30. Persoanele cu atribuţii de serviciu vor urmări şi vor interzice introducerea şi consumul băuturilor alcoolice în unitate şi la locurile de muncă, cunoscând că răspund personal de starea şi capacitatea de muncă a personalului din subordine pe tot timpul lucrului; 

31. La repartizarea lucrărilor pe muncitori, maistrul sau şeful de echipă va indica procedeul corect de lucru (nepericulos) şi măsurile corespunzătoare privind utilizarea instalaţiilor, utilajelor şi sculelor din 

dotare; va verifica starea echipamentului de protecţie şi a echipamentului de lucru care va fi folosit de muncitor la lucrarea respectivă; 

32. Iluminatul natural şi artificial se va realiza astfel încât să se asigure o bună vizibilitate la locul de muncă; 

33. Corpurile de iluminat trebuie să fie curăţate periodic. De asemenea, se vor face măsurători periodice asupra iluminării, precum şi verificarea instalaţiilor de iluminat. 

 Protecţia împotriva incendiilor şi exploziilor 

34. În încăperi cu pericol de incendii şi explozii sunt interzise: fumatul, intrarea cu foc deschis, cu piese sau materiale incandescente, producerea de scântei, lovirea a două scule feroase şi folosirea echipamentului de lucru din materiale sintetice. În acest scop pe uşa de intrare se vor monta plăcuţe avertizoare; 

35. Este interzis accesul în ateliere cu pericol de explozie a tuturor persoanelor străine. Pe uşile acestor încăperi se va monta tăbliţe cu inscripţia „INTRAREA OPRITĂ”;  

36. Este interzis fumatul în halele de întreţinere şi reparaţii. În acest scop se vor amenaja locuri pentru fumat; 

37. Este interzisă păstrarea rezervoarelor, a bidoanelor cu combustibili lichizi, carbid, cu uleiuri, a vaselor ci acizi, vopsele, diluanţi etc., în interiorul halelor sau atelierelor cu excepţia locurilor anume prevăzute prin proiectul de construcţie. 

REPARAREA AUTOVEHICULELOR 

38. Dacă în apropierea rampei se află un drum de circulaţie pentru pietoni sau vehicule, între rampă şi drum se vor monta paravane asigurate contra răsturnării şi drum se vor monta paravane asigurate contra răsturnării astfel încât jetul de apă de spălare să nu lovească oamenii sau vehiculele care trec pe drum; 

39. Autovehiculele ce urmează a fi spălate se manevrează cu atenţie pe rampa metalică sau de beton şi se asigură contra pornirii necomandate, cuplându-se într-una din viteze, acţionându-se frâna de ajutor şi aşezându-se cale de blocare la roţile din spate în ambele sensuri (faţa şi spatele roţilor); 40. Furtunul prin care vine apa sub presiune va fi în bună stare, iar legătura cu piesele metalice se va asigura cu coliere de strângere; 

41. Urcarea sau coborârea autovehiculelor pe/şi de pe rampă se va face numai după ce lucrătorii din jur au fost avertizaţi referitor la operaţia ce se execută; 

42. Se interzice îndreptarea jetului de apă sub presiune spre instalaţiile electrice aflate în zona rampei; 43. Decantoarele şi separatoarele de reziduuri petroliere aferente instalaţiilor de spălare vor fi acoperite şi îngrădite. Aerisirea se va efectua permanent; 

44. Mâlul de decantoare va fi evacuat cu ajutorul pompelor de noroi sau alte mijloace mecanizate; 45. În timpul curăţării decantorului, lucrătorul nu va sta pe suprafaţa decantorului; 46. Înainte de pornirea pompei de apă se va verifica existenţa grătarului (sau a platformei electroizolante) de protecţie de sub tabloul de comandă, precum şi legătura la pământ; 47. Cuplajul pompei va fi acoperit cu apărători; 

48. Înainte de pornirea pompei de apă, capătul furtunului cu ştuţul, va fi ţinut în mână sau fixat într-un colier pentru a evita lovirea ca urmare a presiunii jetului de apă; 

49. La terminarea programului de lucru rampa va fi curăţată şi spălată; 

50. După terminarea lucrului, încăperea pompelor şi tabloul electric se vor încuia cu cheia. 51. În timpul operaţiei de decapare, uşile încăperii trebuie să fie închise. Închiderea uşilor se va face numai la comanda conducătorului staţiei, după ce acesta a verificat că în interiorul staţiei nu se găseşte nici o persoană; 

52. După operaţia de decapare trebuie să se efectueze o limpezire a autovehicului, cu apă curată 53. Instalaţia de vehiculare a soluţiei decapante, trebuie să fie menţinută etanşă. Îmbinările prin flanşe ale Conductelor şi ale aparatajului trebuie să fie îmbrăcate cu apărători de tablă; 54. Curăţarea decantoarelor aferente staţiei se va face numai după ce pereţii s-au răcit şi decantorul a fost aerisit timp de cel puţin 24 ore. În cazul decantoarelor construite în subsolul staţiei se va efectua o ventilaţie mecanică, atât înainte, cât şi în timpul efectuării curăţării; 

55. Materialul de completare necesar menţinerii concentraţiei soluţiei decapante se va introduce în decantor. Muncitorii care manipulează acest material de completare vor purta, în mod obligatoriu, echipamentul de protecţie corespunzător; 

56. În staţiile prevăzute cu filtre de noroi, manipularea filtrelor în vederea golirii şi curăţării se va face folosindu-se echipamentul de protecţie adecvat. 

Degresarea şi dezincrustarea 

57. Piesele tratate în băi acide sau bazice, după răcire, vor fi imersate în băi cu apă curată, pentru înlăturarea soluţiei nocive; 

58. Băile cu petrol folosite la degresarea pieselor vor fi instalate la distanţă de orice sursă de încălzire sau flacără deschisă. Temperatura băii nu va depăşi temperatura mediului ambiant. Se interzice utilizarea băilor cu petrol fără capace; 

59. Se interzice degresarea pieselor demontate în solvenţi organici inflamabili, în recipiente deschise, în încăperi în care se lucrează cu foc deschis sau se produc scântei electrice; 

60. Piesele supuse degresării în tunel, cu funcţionare continuă, se vor aşeza în coşuri metalice; 61. tunelul cu întreaga instalaţie electrică aferentă va fi legat la pământ, 

62. Orice intervenţie de ordin mecanic sau electric la pompele sau agregatele tunelului se va face numai cu instalaţia oprită şi decuplată de la reţeaua electrică; 

63. Trierea şi sortarea pieselor degresate în tunel trebuie să se facă pe mese speciale pentru sortare. Introducerea sau scoaterea autovehiculelor în/din halele si atelierele de reparaţii 

64. Autovehiculele vor fi introduse la operaţiile de întreţinere sau de reparare numai după spălarea lor; 65. Introducerea autovehiculelor în halele şi atelierele pentru reparaţii se va face cu motorul în funcţiune, numai cu respectarea următoarelor condiţii: 

66. Cantitatea de carburanţi din rezervor să fie redusă la strictul necesar deplasării autonome a autovehiculului pe fluxul tehnologic, fără a depăşi 10% din capacitatea rezervorului, iar buşonul să fie montat; 

67. După aşezarea autovehiculului pe postul de lucru, se va scoate de sub tensiune instalaţia electrică a acestuia; 

a. Introducerea autovehiculelor în hală se va face numai cu mersul înainte cu o viteză de maximum 5 km/h. Când spaţiul halei este mic şi nu se poate executa întoarcerea autovehiculului, intrarea se va face şi cu mersul înapoi. În acest caz conducătorul autovehiculului va fi ajutat la manevrare de către o altă persoană care va dirija de la sol intrarea în hală. Această persoană va sta în raza de vizibilitate a şoferului, în afara autovehiculului;  

b. Este interzisă introducerea în hale sau ateliere a autovehiculelor încărcate cu materiale combustibile sau uşor inflamabile sau dacă prezintă scurgeri de combustibil; c. Manevrarea autovehiculelor în incinta halelor se va face sub directa supraveghere a persoanelor cu atribuţii de serviciu, după ce în prealabil s-a efectuat instructajul celor ce execută operaţia şi s-au luat toate măsurile de siguranţă în vederea evitării riscului de accidentare a persoanelor de la locurile de muncă alăturate; 

d. Când cabina este rabatată în faţă, trebuie verificată poziţia cârligului de siguranţă (clichetului), urmărindu-se ca aceasta să fie în poziţia „zăvorât”; 

e. Ori de câte ori este necesară rabatarea cabinei, se va monta şi utiliza dispozitivul suplimentar de siguranţă. Fac excepţie cabinele care se rabat prin utilizarea sistemelor hidraulice; f. Suspendarea autovehiculelor se va face numai pe capre rezistente, corespunzătoare ca înălţime tipurilor de autovehicule din dotare. Se interzice suspendarea pe materiale improvizate (bolţari, cărămizi, pietre etc.); 

g. Ridicarea şi suspendarea autovehiculului sau rabatarea cabinei se va face numai cu uşile închise; 

h. Pentru ridicarea autovehiculului cu cricul se va alege punctul indicat al cadrului. Cricul se va aşeza pe teren neted. Pentru stabilitate, sub cric se vor aşeza bucăţi de scândură rezistente şi perfect netede. Dacă cricul nu ajunge în punctul de ridicare, între acesta şi cadru se va aşeza un butuc de lemn din esenţă tare, cu laturi regulate. În cazul efectuării unor lucrări de suspendare în afara halei pe teren acoperit cu gheaţă de pe locul unde se pune cricul; 

i. Transportul în hală sau în ateliere a pieselor mari şi de formă complexă se va face cu cărucioare sau alte mijloace de transport prevăzute cu suporturi adecvate astfel încât stabilitatea pieselor în timpul transportului să fie asigurată; 

j. Pentru executarea lucrărilor de reparaţia la motoare şi cutii de viteză, fără pericolul răsturnării, acestea trebuie aşezate stabil pe bancurile de lucru şi calate sau prinse în dispozitive care să permită rotirea lor în poziţii care să asigure uşurarea efortului fizic; 

k. Pentru lucrările absolut necesare sub autovehicul, când înălţimea de suspendare nu permite o poziţie de lucru în picioare sau când lucrările nu se execută pe canalul de revizie, lucrătorii vor folosi patru rulante adecvate. În această situaţie lângă bara de protecţie din faţă şi lângă bara de protecţie din faţă şi lângă cea din spate a autovehiculului se va aşeza câte o placă avertizoare cu inscripţia „ATENŢIE SE LUCREAZĂ SUB MAŞINĂ”; 

l. Se interzice desfacerea cu dalta şi cu ciocanul a piuliţelor şi prezoanelor; m. unsoarea consistentă folosită în procesul tehnologic se va păstra în cutii din tablă sau lemn, prevăzute cu capac; 

n. Trecerea peste canale de revizii se face numai pe podeţele aflate pe acestea; o. Pornirea motorului după ieşirea de pe banda de montaj se va face de către personal calificat, în prezenţa persoanei autorizate de conducerea unităţii, numai după ce se va constata că nu se găsesc persoane sub autovehicul sau în apropierea lui şi după ce se va racorda ţeava de eşapament la conducta de evacuare a gazelor arse; 

p. Pornirea motoarelor în hală este interzisă fără aprobarea personalului cu atribuţii de serviciu; q. Pornirea motorului şi manevrarea autovehiculului se va face numai după ce se constată că nu se găsesc persoane sub maşină sau în apropierea ei. Manevrarea va fi dirijată de către o persoană aflată în afara autovehiculului în raza de vizibilitate a şoferului; 

r. Încercarea funcţionării motoarelor reparate şi montate pe autovehicule se va face numai de către personal calificat care posedă permis de conducere de categorie corespunzătoare; 

s. Se interzice încercarea frânelor cu autovehiculul în mers, în hale, ateliere şi pe platformele tehnologice. Proba frânelor se va face numai la standul de încercare al frânelor sau în locurile special amenajate în acest scop; 

t. Scoaterea autovehiculelor din hale, ateliere şi de pe platformele tehnologice se va face numai după ce sculele şi dispozitivele folosite au fost îndepărtate cu aprobarea şi sub supravegherea maistrului sau a şefului de echipă; 

u. Se interzice scoaterea din hală a autovehiculelor la care nu s-a efectuat un control al sistemelor de siguranţă rutieră (direcţie, frână, semnalizare luminoasă). 

Sudarea 

68. Se interzice sudura în apropierea rezervoarelor de combustibil, sudarea acestora sau a elementelor din materiale inflamabile fără eliberarea permisului de lucru cu foc. 

Prelucrarea metalelor prin aşchiere 

69. În activitatea de prelucrare a metalelor prin aşchiere se vor respecta Instrucţiunile proprii pentru prelucrarea metalelor prin aşchiere în vigoare. 

Repararea caroseriilor auto 

70. La repararea caroseriei, autovehiculul trebuie asigurat contra unor deplasări necomandate; 71. La repararea caroseriilor care necesită lucrări de sudură în stare montată pe autovehicul se va amenaja în apropiere un post provizoriu PSI corespunzător; 

72. În cazul autocisternelor, acestea vor prezenta certificat de degresare, eliberat de staţia care a efectuat această operaţie; 

73. În situaţia în care repararea caroseriei se va executa prin demontarea acesteia de pe şasiul autovehiculului, se vor respecta următoarele reguli: 

74. Intrarea lucrătorului sub autovehicul pentru demontarea bridelor se va face numai după ce au fost închise uşile cabinei; 

75. Ridicarea caroseriei de pe şasiul autovehiculului se va face numai după ieşirea de sub acesta a lucrătorului care a demontat bridele de prindere; 

76. Pentru ridicarea şi aşezarea caroseriei de pe/şi pe şasiul autovehiculului se vor folosi instalaţii de ridicat corespunzătoare, operaţia fiind efectuată numai de către personal autorizat şi va fi dirijată numai de persoane competente; 

77. În timpul ridicării caroseriei de pe autovehicul sau de pe capre , precum şi în timpul aşezării pe acestea se vor feri părţile corpului şi îmbrăcămintea pentru a nu fi prinse şi/sau strivite între elementele caroseriei; 

78. În timpul deplasării caroseriei dintr-un loc în altul se vor respecta punctele de legare (ancorare) ale acesteia, în aşa fel încât să i se asigure stabilitatea; 

a.Caroseriile suspendate pe capre vor fi întotdeauna sprijinite în cel puţin patru puncte; b. În timpul reparării prin sudare a părţilor metalice din dreptul stâlpilor de lemn se vor lua măsuri de umezire permanentă a materialului lemnos al caroseriei; 

c.Spaţiile de trecere din jurul caroseriei suspendate pe capre pentru reparaţii sau din jurul autovehiculului a cărui caroserie se repară vor avea o lăţime de cel puţin 1 m; 

d. Când se lucrează la interioarele caroseriei, iluminarea se va face cu lămpi portative, racordate numai la reţeaua de tensiune de 24 V. 

e.Depozitarea caroseriile se va face prin suprapunerea lor întreţesută în stive pentru desprinderea sau prinderea din/şi din dispozitivele de legare la instalaţiile de ridicare a caroseriilor se va face numai pe scări sprijinite şi fixate împotriva alunecării. 

f. uleiuri şi unsori decât în cantităţi necesare pentru o zi de lucru; 

 

Reţeaua de canalizare şi evacuare a apelor uzate 

79. În activitatea de evacuare a apelor uzate se vor respecta Instrucţiunile proprii pentru evacuarea apelor uzate rezultate de la populaţie şi din procese tehnologice”; 

Instalaţii pentru producerea şi distribuire a aerului comprimat 

80. În activitatea de producere şi distribuire a aerului comprimat se vor respecta „Instrucţiuni proprii de securitate a muncii pentru producerea aerului comprimat”, precum şi „Prescripţiile tehnice pentru proiectarea, executarea, instalarea, exploatarea repararea şi verificarea recipientelor metalice stabile sub presiune C 4-90” colecţia ISCIR; 




INSTRUCŢIUNI PROPRII PRIVIND CONDUCEREA AUTOVEHICULELOR 

Art.1 

Conducerea autovehiculelor ete permisa conducatorilor auto numai in conditiile prevazute de regulamentul privind circulatia pe drumurile publice si instructiunile si dispozitiile in vigoare emise de Ministerul Transporturilor. 

Conducatorilor auto carora li s-au suspendat permisele de conducere pentru abateri de la regulamentul privind circulatia pe drumurile publice nu li se va permite sa conduca autobuze sau autocamioane care transporta persoane sau marfuri in trafic interurban decat dupa efectuarea unui stagiu de conducere (stabilit prin reglementarile in vigoare) pe alte tipuri de autovehicule, in transportul intern de marfuri, stagiu care se va incheia cu o testare asupra cunostintelor profesionale. 

Testarea va fi efectuata de seful formatiei de lucru. 

Persoanele fizice sau juridice care utilizeaza in activitatea lor mijloace auto trebuie: a) sa stabileasca traseele de acces la/de la drumurile publice precum si traseele interioare; 

b) sa asigure conditiile de parcare a autovehiculelor; 

c) sa asigure conditiile de efectuare a lucrarilor de intretinere si exploatare auto; d) sa asigure amenajarea si intretinerea in stare de circulatie a drumurilor de acces, a rampelor, a cheiurilor fixe si a locurilor de incarcare-descarcare a autovehiculelor; e) sa asigure descongestionarea drumurilor de acces si a spatiului de manevra pentru intrarea si iesirea la rampele sau la locurile de incarcare-descarcare a autovehiculelor; 

f) sa asigure marcarea si semnalizarea locurilor sau a zonelor periculoase in care se limiteaza viteza de circulatie a mijloacelor de transport; 

g) sa asigure iluminatul pe timp de noapte a cailor de acces, a spatiilor pentru incarcarea-descarcarea si manevrarea autovehiculelor si a altor puncte de lucru periculoase; 

h) sa asigure instruirea persoanelor care piloteaza autovehicule. 

 

Art.2 

Pentru a asigura buna functionare a autovehiculelor in parcurs si pentru a evita defectiunile si accidentele, autovehiculele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii tehnice: 

a) dispozitivul de pornire automata sa fie in stare de functionare; 

b) valanul sa nu aiba joc mai mare de 15°; 

c) piesele mecanismului de directie sa nu prezinte defectiuni si uzuri (jocuri la articulatie, lipsa splinturi etc.); 

d) puntea fata precum si puntea (puntile) spate sa nu prezinte deformari sau alte defectiuni la elementele de fixare de cadrul autovehiculului; 

e) elementele suspensiei (arcuri lamelare si spirale, perne de aer, amortizoare etc.) sa nu prezinte defectiuni; 

f) rulmentii rotilor sa nu aiba jocuri care depasesc limitele stabilite in prescriptiile tehnice de functionare ale acestora; 

g) sistemul de alimentare al autovehiculelor sa nu aiba scurgeri de carburant sau fisuri, fiind interzise orice fel de improvizatii; 

h) carburatorul (pompa de injectie) sa fie bine fixat si reglat pentru a se evita orice scurgere de combustibil; 

i) rezervorul de carburant sa fie prevazut cu capac bine fixat si asigurat pentru a nu se deschide in timpul mersului, iar suporturile de sustinere si colierele de fixare ale rezervorului sa nu prezinte fisuri; 

j) instalatia electrica a autovehiculului sa fie in perfecta stare; sunt interzise legaturile improvizate, cablurile neizolate, sigurantele necalibrate, lipsa capacelor de protectie etc. care pot provoca scurt-circuite; 

k) bateria acumulatoare sa fie in buna stare, bine fixata, acoperita si amplasata in asa fel incat bacurile sa nu se sparga in timpul mersului; 

l) releele regulatoarelor de tensiune si de curent sa fie bine reglate si izolate fata de exterior (capac etc.) pentru a se evita scurtcircuitele; 

m) sistemele de franare sa fie reglate corect si sa fie in perfecta stare de functionare; n) compresorul de aer sa fie in buna stae de functionare, astfel incat sa asigure presiunea si debitul corespunzator de aer, potrivit tipului anvelopei si autovehiculului; 

o) anvelopele sa fie de acelasi tip si de aceleasi dimensiuni si sa nu prezinte deformatii ce indica dezlipiri sau ruperi ale straturilor componente, iar presiunea sa fie cea prescrisa de fabricant. 

Nu se vor folosi anvelope a caror banda de rulare prezinta o uzura peste limita prevazuta de normele tehnice. Este interzisa folosirea anvelopelor resapate pe axa din fata. 

p) jantele si cercurile elastice nu trebuie sa prezintedeformatii ca urmare a uzurii si a lociturilor. Jantele vor fi bine fixate cu piulitele respective; 

r) teava de evacuare a gazelor arse va fi in buna stare, fara fisuri sau garnituri defecte si va fi prevazuta cu amorizor de zgomot (toba de esapament). s) parbrizul si celelalte geamuri ale autovehiculului sa fie in buna stare si curate. Se interzice inlocuirea geamurilor cu geamuri de alta calitate decat cele prescrise de constructor, cu alte materiale sau cu geamuri care nu sunt corect fixate. Parbrizul va fi prevazut cu stergatoare in perfecta stare de functionare. 

t) la autobuze, caroseria sa nu permita patrunderea apei, iar pentru spargerea geamurilor in caz de nevoie, autobuzele vor fi dotate cu ciocane speciale, amplasate la locuri accesibile. 

Art.3 

Pentru mentinerea starii tehnice corespunzatoare a parcului de autovehicule, persoanele fizice care detin autovehicule trebuie: 

a) sa asigure si sa controleze efectuarea lucrarilor de intretinere a autovehiculelor in conformitate cu prescriptiile din Cartea tehnica a autovehiculului respectiv; b) sa organizeze baza tehnico-materiala necesara efectuarii in bune conditii a lucrarilor de intretinere zilnica a parcului de autovehicule pe care le detin; c) sa asigure conditii corespunzatoare de lucru; 

d) sa supravegheze operatiile de intretinere zilnica a autovehiculelor si a remorcilor urmarind executarea lor in conditii bune de catre conducatorii auto; 

e) sa asigure luarea masurilor de prevenire si de combatere a incendiilor la autovehicule si statiile de alimentare din incinta; 

f) sa verifice prin sondaj starea tehnica la plecarea si inapoierea din cursa cat si pe traseu a autovehiculelor, precum si a remorcilor si semiremorcilor; 

g) sa organizeze actiunea de depanare a autovehiculelor defecte pe trasee si sa asigure asistenta tehnica a autovehiculelor care circula in tranzit. 

Art.4 

Se interzice plecarea in cursa a autovehiculelor care prezinta stare tehnica si estetica necorespunzatoare sau care depasesc limitele admise ale nivelului de zgomot sau concentratiile maxime admise ale noxelor in gazele de ardere. 

Art.5 

Se interzice plecarea in cursa a autovehiculelor destinate transporturilor de persoane care nu sunt amenajate in conformitate cu prevederile Regulamentului privind circulatia pe drumurile publice si ale prezentelor norme. 

Art.6 

Conducatorii auto au obligatia ca, pentru asigurarea conditiilor tehnice ale autovehiculelor, sa verifice inainte de plecarea in cursa urmatoarele: a) instalatia de alimentare cu carburanti, instalatia electrica, instalatia de evacuare a gazelor arse (esapate), instalatia de incalzire, sistemul de directie, semnalizare, rulare si franare care trebuie sa fie in stare corespunzatoare si fara improvizatii; b) sa nu aiba atasate rezervoare suplimentare de combustibil, in afara celor montate de catre uzina constructoare; 

c) existenta si integritatea fizica si functionala a oglinzilor retrovizoare; d) usile sa fie in buna stare de functionare; 

e) sa confirme, prin semnatura pe foaia de parcurs, ca autovehiculul corespunde din punct de vedere tehnic. 

Art.7 

Este interzisa circulatia autovehiculelor cu remorci, daca una din componentele sistemului este defecta sau deteriorata. 

Art.8 

Este interzisa manevra de mers inapoi a autovehiculelor cu remorca, daca nu se blocheaza in prealabil, peridocul. 

 

Art.9 

Persoanele fizice sau persoanele juridice trebuie sa asigure ca in inventarul autovehiculului sa se gaseasca: 

a) lampa electrica portabila; 

b) dispozitivul de protectie impotriva saririi inelului de siguranta al jantei (pe timpul umflarii anvelopelor nedemontate); 

c) dispozitivul suplimentar pentru fixarea cabinei dupa rabatarea ei; d) doua capre pentru suspendarea autovehiculului; 

e) patru pene pentru asigurarea impotriva deplasarii necomandate a mijloacelor de transport in timpul remedierii defectiunilor tehnice, in diferite situatii ivite; f) manometru pentru verificarea presiunii pneurilor; 

g) trusa medicala de prim ajutor; 

h) trusa de scule si unelte, in buna stare, corespunzatoare tipului de autovehicul; i) cric corespunzator tonajului autovehiculului incarcat si suport de lemn pentru stabilitatea acestuia; 

j) doua triunghiuri reflectorizante sau dispozitiv de semnalizare a avariilor; k) Manivela de pornire la motoarele cu aprindere prin scanteie; 

l) Stingator, iar in cazul autovehiculelor care transporta incarcaturi usor inflamabile sau periculoase, cate doua stingatoare precum si lada cu sau sac cu nisip, o patura groasa si o lopata pentru imprastierea nisipului. 

m) In functie de natura transportului, autovehiculul va fi dotat si cu alte mijloace in scopul preintampinarii accidentelor; 

n) Pe timp de iarna, autovehiculele vor fi dotate, in plus, cu: huse pentru acoperirea mastii radiatorului, lanturi antiderapante, lopeti, nisip, sare etc. 

Art.10 

Mijloacele auto care transporta persoane vor fi intretinute in stare buna de functionare si de curatenie, iar inainte de plecare in cursa, conducatorul auto va efectua, in afara de cele aratate in art.13, un minutios control tehnic privind: 

a) starea geamurilor, a usilor, buna lor inchidere si functionare; 

b) starea parasolarului de protectie montat deasupra parbrizului; 

c) existenta si starea perdelelor de la geamuri si din spatele scaunului conducatorului auto; 

d) etanseitatea sistemului de evacuare a gazelor esapate; 

e) functionarea pe timp friguros a sistemului de incalzire din dotarea mijlocului de transport, astfel incat sa asigure incalzirea corespunzatoare a salonului autobuzului, fiind interzise orice improvizatii; 

f) existenta oglinzilor retrovizoare, starea si amplasarea lor, astfel incat sa permita soferului sa supravegheze de la locul sau usile de la urcare, coborare, precum si carosabilul din spate. 

Art.11 

Este interzisa parcarea autovehiculelor pe drumurile de trecere din garaj si din incinta unitatilor sau subunitatilor, precum si sub liniile electrice aeriene. 

Art.12 

Locurile de parcare devenite alunecoase prin scurgeri sau imprastieri de substante grase, lichide etc. vor fi curatate si apoi presarate cu materiale aderente (nisip, cenusa, zgura etc.). 

 

Art.13 

In timpul iernii, drmurile de acces, trotuarele, pasajele din parcare vor fi curatate de zapada sau de gheata, presarandu-se rumegus, zgura, nisip, sare etc. 

 

Art.14 

La parcarea autovehiculelor pe locurile destinate acestui scop, conducatorii auto vor lua urmatoarele masuri: 

a) vor asigura distanta de manevrare in siguranta dintre autovehicule si intre acestea si constructii; 

b) vor opri motorul; 

c) vor frana autovehiculul; 

d) vor scoate cheile din contact; 

e) vor inchide si vor asigura prin incuiere usile cabinei; 

f) vor scoate de sub tensiune instalatia electrica a mijlocului de transport, actionand intrerupatorul general (daca este cazul). 

Art.15 

Se interzice folosirea flacarii deschise sau a altor surse de foc pentru pornirea motorului. Art.16 

Se interzice parasirea autovehiculului cu motorul in functiune. 

Art.17 

La locul de parcare sunt interzise: 

a) efectuarea probelor de franare in mers. Acestea se vor efectua la standurile de incercare a eficientei sistemului de franare sau in zone special aenajate; b) alimentarea cu combustibili sau lubrifianti; 

c) aruncarea carpelor imbibate cu produse petroliere etc.; 

d) parcarea autovehiculelor incarcate cu materiale explozive sau usor inflamabile, cu rezervoare de benzina fisurate sau sparte, cu busoane lipsa sau neetanse. Art.18 

Parcarea autovehiculelor destinate transportului de produse petroliere (cisterne, remorci cisterne etc.) se va face separat fata de celelalte autovehicule. Este interzisa parcarea acestor autovehicule in apropierea statiilor de alimentare. 

Art.19 

Iesirea autovehiculelor din parcare si din incintele agentilor economici in drumurile publice se va face cu fata. In cazul cand nu este posibil, iesirea pe drumurile publice se efectueaza numai prin pilotare. 

Art20 

Este interzis sa se transporte in caroseria sau cabina autovehiculului, persoane care se afla in stare de ebrietate. 

Art.21Se interzice urcarea sau coborarea persoanelor in timpul mersului. Art.22 

Se interzice accesul la locul de incarcare-descarcare al autovehiculelor, persoanelor care nu au nici o atributie la aceste operatii. 

Art.23 

Incarcarea cu materiale a autovehiculelor va fi astfel facuta incat conducatorul auto sa iaba vizibilitatea necesara in mers si posibilitatea supravegherii parcursului. Art.24 

La plecarea in cursa, conducatorul auto are urmatoarele obligatii: 

a) inainte de plecarea in cursa, sa verifice starea tehnica a autovehiculului; b) pornirea motorului sa o faca fie cu ajutorul electromotorului de pornire, fie cu manivela, fie cu mijloace auxiliare de pornire (instalatia electrica pentru pornirea motoarelor pe timp friguros, roboti de pornire); 

c) sa nu foloseasca focul deschis la pornirea motoarelor diesel; 

d) sa respecte urmatoarele reguli de pornire a motorului cu manivela: 1. se va verifica daca maneta pentru schimbarea vitezelor se afla la punctul mort; 2. se va verifica daca frana de ajutor este cuplata; 

3. se va verifica daca manerul manivelei este prevazut cu manson metalic neted, care sa se invarteasca liber; 

4. se va introduce manivela in racul arborelui cotit, astfel incat sa nu scape in timpul rotirii; 

5. se va apuca manivela in asa fel incat toate cele cinci degete sa fie numai pe o parte a ei; 

6. cel care invarteste manivela se va sprijini bine pe sol cu ambele picioare; 7. la inceput se va invarti manivela usor, in sensul acelor de ceasornic de jos in sus si de la dreapta spre stanga; este interzis sa se faca o rotatie completa cu manivela sau sa se manuiasca manivela e sus in jos prin apasare cu greutatea corpului; 8. pe teren alunecos, se va asigura stabilitatea picioarelor prin asezarea unui start de nisip sau alt material antiderapant; 

9. in cazul cand avansul la aprindere este marit acesta se va reduce; 10. cand autovehiculele se afla pe rampa de revizie, conducatorii auto vor utiliza podete mobile pentru evitarea caderii in canal; 

11. sa porneasca si sa manevreze autovehiculul numai dupa ce va constata ca nu se gasesc persoane sub masina si in imediata ei apropiere. 

Art.25 

Se interzice manevrarea autovehiculului in spatii lipsite de vizibilitate. In aceste cazuri, precum si in spatii inguste sau aglomerate, manevrarea va fi dirijata de o persoana de la sol. 

Art.26 

In timpul manevrarii autovehiculului se interzice urcarea sau coborarea conducatorului auto sau a altor persoane in sau din autovehicule. 

Art.27 

Dupa trecerea autovehiculuilui prin vaduri sau dupa spalarea lui (cand franele nu mai functioneaza normal), conducatorul auto va verifica functionarea franelor mergand pe o anumita distanta cu viteza redusa, actionand usor franele pana cand acestea se incalzesc si apa se evapora. 

Art.28 

In cazul cand la una din rotile duble ale autovehiculului se produce o pana de cauciuc, aceasta va fi remediata sau se va inlocui cu roata de rezerva. Este interzisa continuarea drumului cu anvelopa dezumflata sau explodata. 

Art.29 

Este interzisa circulatia autovehiculelor cu pietre prinse intre rotile duble. Art.30 

Daca autovehiculul patineaza, pentru a se mari aderenta cauciucurilor fata de sol, se admite sa se puna sub roti: 

a) nisip, pietris etc. (in cazul unei zapezi batatorite); 

b) scanduri ( in cazul unui teren mocirlos sau cu zapada afanata); 

c) piatra sparta, vreascuri ( in cazul unui teren alunecos, dar tare). 

Art.31 

Pe timp de ceata, autovehiculele vor circula cu viteza redusa pana la limita evitarii oricarui pericol. De asemenea, pe timp de ceata, in mers si in stationare, autovehiculele de orice fel vor fi iluminate si in timpul zilei, iar conducatorii acestora sunt obligati sa dea semnale sonore si sa raspunda prin aceleasi semnale la avertizarile altor autovehicule ce se apropie. 

Art.32 

Regulile de circulatie stabilite pentru timp de ceata sunt obligatorii si in caz de ploaie torentiala, de ninsoare abundenta, de viscol sau in alte conditii atmosferice care determina reducerea vizibilitatii. 

Art.33 

Cand se circula pe un drum acoperit cu zapada, conducatorii autovehiculelor sunt obligati ca, la intalnirea cu autovehcule ce vin din sens opus, sa reduca viteza pana la limita evitarii oricarui pericol. 

Art.34 

In apropierea autovehiculelor destinate deszapezirii drumurilor, conducatorii auto care vin din directia opusa sunt obligati sa opreasca pe partea dreapta, pentru a se face loc acestora. 

Art.35 

Remorcarea autovehiculelor ramase in pana se va face in conformitate cu prevederile Regulamentului privind circulatia pe drumurile publice. 

Art.36 

Remorcile vor fi tractate in urmatoarele conditii:  

a) remorca va fi prevazuta cu sistem de franare, iar in spate cu aceeasi instalatie de semnalizre si de iluminat ca si in autovehiculul tragator; 

b) nu se admite remorcarea simultana a mai mult de doua remorci. 

Art.37 

Organele de control auto vor respecta urmatoarele prevederi: 

a) pentru oprirea autovehiculelor pe drumurile publice se vor aseza astfel incat sa evite accidentarea lor de catre mijloacele de transport alate in circulatie, respectand prevederile din regulamentul privind circulatia pe drumurile publice; 

b) pe timp de ceata, ploaie abundenta, pe portiuni de drum iluminate insuficient sau cu circulatie intensa, vor alege locul cel mai ferit pentru a nu fi accidentati de alte autovehicule. Traversarea strazii sau a soselei se va face cu deosebita atentie; 

c) in situatia cand in statie exista posibilitatea opririi mai multor autovehicule care circula in acelasi sens, nu vor trece printre acestea decat dupa oprirea ultimului autovehicul care intra in statie. 

Art.38 

In cazurile in care constata abateri sau defectiuni care contravin reglementarilor privind circulatia pe drumurile publice sau normelor de protectie a muncii, organele de control sunt obligate sa ia masuri corespunzatoare, astfel incat pericolul de accident sa fie inlaturat. 

 

ORGANIZAREA ACTIVITATII 

DE 

PRIM AJUTOR 

PRINCIPII CARE TREBUIE RESPECTATE 

∙ primul ajutor se acorda la locul accidentului! 

∙ victima nu se deplaseaza de la locul accidentului decat in cazul in care situatia din teritoriul respectiv continua sa fie periculoasa pentru victima sau/si pentru persoana care acorda primul ajutor! 

∙ in primul rand se evalueaza gravitatea starii victimei si dupa aceasta evaluare se anunta ambulanta! 

SUCCESIUNEA OPERATIUNILOR  

SALVATORULUI 

∙ Izolati zona, indepartati curiosii (evitati cresterea numarului de victime) ∙ Degajati accidentatul 

∙ Acordati primul ajutor 

∙ Chemati ambulanta ( apel unic 112) 

∙ Supravegheati victima si continuati, daca este nevoie, sa-i acordati primul ajutor pana la sosirea ambulantei. 

 Controlarea functiilor vitale ale victimei (starea de constienta, prezenta/absenta respiratiei, circulatia  

 sangelui): 

 A. Verificarea starii de constienta 

∙ victima poate raspunde la intrebarile salvatorului (ce s-a intamplat?, cum va simtiti?, ce va doare?). In acest timp se misca usor victima de umeri. ∙ victima nu raspunde la intrebari – se incearca reactia la durere (mici dureri provocate strangand victima de varfurile degetelor sau, pur si simplu, ciupind-o de ureche). 

 I. Victima reactioneaza la intrebari sau la provocarea durerii = VICTIMA CONSTIENTA – se face inventarul leziunilor (fracturi, rani) – se anunta ambulanta prezentand starea accidentatului – evaluarea victimei pana la sosirea ambulantei. 

 II. Victima nu reactioneaza la intrebari sau la provocarea durerii = VICTIMA INCONSTIENTA – succesiune de  

 operatii: 

∙ Solicitarea ajutorului (altor martori ai accidentului) – e mai usor ca primul ajutor sa fie acordat de doua/mai multe persoane decat de catre una singura. 

 

∙ Eliberarea cailor respiratorii ale victimei 

 B. Existenta respiratiei 

∙ capul victimei este in extensie (ridicat “pe spate”) – se apropie urechea salvatorului de gura victimei in timp ce privirea este indreptata spre pieptul accidentatului – exista posibilitatea ca salvatorul sa-i auda respiratia, sa o simta cu pielea obrazului si in acelasi timp sa vada eventual miscarile respiratorii ale pieptului accidentatului.  

 C. Existenta circulatiei sangelui 

∙ manevra se executa prin cautarea pulsului la artera carotida atat pe partea dreapta cat si pe partea stanga a gatului (artera carotida se poate palpa pe partea laterala a gatului, la 2-3 cm distanta de cartilajul tiroid (marul lui Adam) 

 EVALUAREA FUNCTIILUR VITALE – 3 SITUATII: 

 VICTIMA ARE RESPIRATIE SI ARE PULS 

∙ Se aseaza accidentatul in pozitie de siguranta = decubit lateral, cu capul intr-o parte sprijinit pe fata dorsala a mainii de deasupra, cu membrul inferior de dedesubt in extensie si cel de deasupra in flexie – pozitia asigura libertatea permanenta a cailor respiratorii ale victimei. 

∙ La o persoana in stare de inconstienta, lasata sa zaca culcata pe spate, exista riscul ca baza limbii sa “cada” in faringe = asfixierea victimei. 

∙ Se cheama ambulanta  

 VICTIMA NU RESPIRA DAR ARE PULS (STOP RESPIRATOR) 

 Se incepe imediat ventilatia artificiala (respiratie gura la gura): 

– Se aseaza capul victimei in extensie 

– Se penseaza nasul victimei intre degetul aratator si degetul mare – Se aplica batista salvatorului pe fata accidentatului 

– Prin intermediul batistei se fixeaza etans gura salvatorului de gura victimei si se insufla aer in caile respiratorii. Dupa fiecare insuflare se desprinde gura de gura victimei si se permite acesteia sa expire 

– Se reia o noua insuflare dupa ce toracele a revenit la pozitia initiala.  Se cheama ambulanta.(sau se fac 10 ventilatii artificiale dupa care se anunta ambulanta si se continua ventilatia  

 artificiala pana la sosirea ambulantei). 

 VICTIMA NU RESPIRA SI NU ARE PULS (STOP CARDIO-RESPIRATOR)  

 Se solicita imediat ajutor si se cheama ambulanta 

 Se mentin functiile vitale ale victimei (respiratia si circulatia sangelui) pana la sosirea ambulantei = respiratie artificiala si masaj cardiac extern: 

∙ Se executa doua ventilatii gura la gura 

∙ Se cauta punctul de presiune (punctul in care se va executa masajul cardiac 19

extern) – se fixeaza un deget pe marginea cutiei toracice si se misca degetul de-a lungul acestei margini pana se simte capatul inferior al apendicelui xifoid (osul pieptului) 

∙ Deasupra acestui reper se aseaza inca doua degete; punctul de presiune se va afla, in acest moment, deasupra reperului format de aceste doua degete; 

∙ Se aseaza podul unei palme in punctul de presiune 

∙ Se aseaza cealalta palma peste palma fixata in punctul de presiune ∙ Se comprima toracele victimei prin miscari ferme executate cu toata greutatea corpului aplicata din umeri, in lungul bratelor.  

 Comprimarea torcelui victimei trebuie facuta astfel incat sternul (osul pieptului) sa se infunde cu 4-6 cm 

∙ Se continua aplicarea masurilor de resuscitare in succesiunea 2 la 15, adica 2 ventilatii urmate de 15 compresii toracice. Daca resuscitarea este executata de doua personae, atunci una dintre acestea se va ocupa de ventilatie, timp in care cea de-a doua va face masajul cardiac in succesiunea de 1 la 5, adica 1 ventilatie urmata de 5 compresii toracice) 

∙ Nu se intrerup masurile de reanimare decat in momentul in care pacientul este preluat de catre personalul ambulantei. 

SUCCESIUNEA MANEVRELOR DE PRIM AJUTOR CORESPUNZATOARE STARII VICTIMEI (VICTIMELOR) 

 Actiunile salvatorului depind de starea victimei, astfel:  

 1. daca victima nu vorbeste (este inconstienta), dar respira si are puls (ii bate inima) sunt necesare: 

∙ asezarea in pozitia de siguranta; 

∙ acoperirea victimei, alarma; 

∙ supravegherea circulatiei, a starii de constienta, a respiratiei, pana la sosirea ajutoarelor medicale. 

 2. daca victima nu raspunde, nu respira si are puls (ii bate inima) sunt necesare: ∙ degajarea (eliberarea) cailor respiratorii; 

∙ manevra Heimlich; 

∙ respiratie “gura la gura” sau “gura la nas”. 

 3. daca victima nu raspunde, nu respira si nu are puls (nu ii bate inima) este necesara: 

∙ reanimare cardio-respiratorie (masaj cardiac extern asociat cu respiratie “gura la gura” sau “gura la nas”). 

 4. daca victima sangereaza abundent se aplica: 

∙ compresie manuala locala; 

∙ pansament compresiv; 

∙ compresie manuala la distanta (in zona subclaviculara sau inghinala). 

 5. daca victima prezinta arsuri provocate de: 

∙ foc sau caldura, se face spalare pentru a evita ca arsura sa progreseze si pentru racorire; 

∙ substante chimice, se face spalare abundenta cu apa (nu se incearca neutralizarea acidului cu baza si invers). 

 6. daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari: ∙ oricare ar fi semnele, va actiona ca si cum victima ar avea o fracura, evitand sa o deplaseze si respectand toate eventualele deformari la nivelul: membrului superior, membrului inferior, coloanei vertebrale. 

∙ victima poate sa prezinte: 

∙ plagi grave: asezarea victimei intr-o pozitie adecvata, ingrijirea segmentului amputate, compresie pentru oprirea sangerarii, etc.; 

∙ plagi simple: curatirea si pansarea plagii. 

ACCIDENTE PRIN ELECTROCUTARE 

∙ Consecintele electrocutarii depind de trei factori: 

- intensitatea curentului electric 

- timpul cat trece curentul prin corp(timpul de expunere) 

- traseul sau calea strabatuta de curentul electric prin corp 

∙ Intensitatea curentului electric-a carui limita de suportabilitate si considerata nepericuloasa este ; 

- 10 mA in cazul curentului alternativ de frecventa industriala 

- 50 mA in cazul curentului continuu 

∙ Valorile curentilor de mai sus si efctele lor au fost grupate in zone de pericol : - curetul care trece prin corp este mai mic de 10 mA-pericol de deces foarte scazut 

- curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA dar mai mic de 200 mA-pericolul de paralizare a functiilor sistemului nervos este foarte probabil si pot aparea stop respirator si stop cardiac 

- curentul care trece prin corp este mai mare de 200 mA-probabilitatea decesului este ridicata si agravata de efectele termice ale curentului electric 

∙ Timpul cat trece curentul prin corp(timpul de expunere)-este foarte important mai ales in raport cu intensitatea curentului. Cu cat timpul este mai scurt, valoarea curentului la care omul reuseste sa se desprinda este mai mare si invers. Limitele timpului de deconectare a instalatiilor electrice de joasa tensiune trebuie sa fie de : - 0,2 sec pentru tensiuni pana la 250 V 

- 0,1 sec pentru tensiuni pana la 500 V 

∙ Traseul sau calea strabatuta de curentul electric prin corp-se considera ca foarte periculoase caile : 

- mana stanga piciorul drept(axa inimii) 

- mana dreapta-marginea superioara a bazinului 

 

 Accidentul prin electrocutare apare atunci cand corpul omului se intercaleaza accidental intre doua puncte cu 

 potentiale electrice diferite, situatie in care prin el circula un curent capabil sa afecteze functiile vitale ale organismului  

 (respiratie, circulatia sangelui si activitatea nervoasa). 

 EFECTELE CURENTULUI ELECTRIC-pot avea urmari imediate sau intarziate: - urmarile imediate-se manifesta prin paralizarea functiilor respiratorii si/sau circulatorii, respectiv aparitia stopului respirator si/sau cardiac, ori deces instantaneu prin fibrilatie ventriculara 

- urmarile intarziate(ore, zile)- se manifesta printr-o slabire a fortei musculare, amorteli, chiar in cazul in care accidentatul se afla in stare de repaos ; la reluarea activitatii pot aparea tulburari care influenteaza centrul generator de excitatie al inimii. 

 PRIMUL AJUTOR – esential pentru viata victimei, intrucat numai intamplator se poate beneficia de ajutor calificat. 

 In practica se intalnesc doua situatii: 

• accidentatul nu se poate desprinde de instalatia electrica; 

• accidentatul s-a desprins de instalatia electrica, nemaifiind in contact cu aceasta si nici in imediata ei apropiere. 

 Salvatorul trebuie sa constate cu operativitate situatia concreta a victimei si sa hotarasca modul de actionare, astfel 

 incat sa nu-si pericliteze integritatea corporala sau chiar viata, expunandu-se aceluiasi risc.  

SCOATEREA ACCIDENTATULUI DE SUB ACTIUNEA SAU INFLUENTA CURENTULUI ELECTRIC 

A. instalatii cu tensiunea de lucru sub 1000V. 

• Daca accidentatul este in contact cu instalatia electrica si se afla undeva la inaltime:  – dupa intreruperea tensiunii, muschii se relaxeaza, existand posibilitatea caderii accidentatului. Analizati situatia si luati preveniv masuri de evitare a acestei consecinte. 

– sprijiniti accidentatul cu proptele izolante sau organizati atenuarea caderii prin prinderea victimei ori prin plasarea pe sol a unor suporturi groase la locul eventalei caderi – paie, crengi, materiale textile, etc. 

• Se actioneaza pentru intreruperea tensiunii prin deschiderea intrerupatorului de alimentare, iar in lipsa acestuia prin deschiderea separatorului, scoaterea sigurantelor, scoaterea din priza, etc. de la caz la caz. 

• Daca scoaterea de sub tensiune a instalatiei necesita timp, defavorizand operativitatea interventiei, scoateti accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricaror materiale sau echipamente electroizolante care sunt la indemana, astfel incat sa se reuseasca indepartarea accidentatului de zona de pericol. 

B. instalatii cu tensiunea de lucru peste 1000V 

 

 Insasi apropierea de accidentat poate prezenta pericol pentru salvator, din cauza tensiunii de pas. Se vor efectua  

 urmatoarele manevre: 

 Deconectarea instalatiei (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai o persoana care cunoaste bine instalatia, iar scoaterea accidentatului din instalatiile aflate sub tensiune este permisa numai dupa deconectare. Pentru aceasta se vor folosi orice mijloace disponibile: prin strigat, telefonic, prin radio sau prin mesager, etc. 

- Scoaterea accidentatului din instalatia aflata sub tensiune este permisa numai in statiile electrice, unde operatia se executa de catre personalul special instruit in acest sens si care utilizeaza mijloacele de protectie electroizolante (cizme si manusi de inalta tensiune, stanga de manevra, corespunzatoare tensiunii nominale a instalatiei). 

- Daca din cauza arcului electric provocat de accidentat ca urmare a atingerii instalatiei electrice, acestuia i s-au aprins hainele fara ca el sa fie in contact sau in imediata apropiere a instalatiei electrice sub tensiune, se va actiona pentru stingerea hainelor aprinse prin inabusire. Este de preferat ca accidentatul sa fie culcat la pamant in timpul acestor interventii, deoarece miscarea acestuia ca o “torta vie” ingreuneaza si agraveaza in acelasi timp actiunile de salvare. 

DETERMINAREA STARII ACCIDENTATULUI 

• Dupa scoaterea accidentatului de sub tensiune si in afara pericolului generat de aceasta, se va determina starea clinica a victimei printr-o examinare rapida, deoarece tot ce urmeaza sa se faca in continuare depinde de acesta stare. 

 Actiunile de prim ajutor sunt diferentiate, in functie de starea accidentatului:  - daca accidentatul este constient; 

 - daca accidentatul este inconstient; 

 - daca accidentatul prezinta vatamari sau raniri. 

 Daca accidentatul este constient: 

• In acest caz examinarea este usurata de faptul ca se poate stabili contact verbal cu accidentatul. Acest contact trebuie realizat sub forma intrebarilor, concomitent cu actiunea de calmare, de linistire a accidentatului: “aseaza-te” respectiv “culca-te si stai linistit, respira adanc si regulat”, “cum s-a intamplat accidentul?”, “te supara ceva?, ai ameteli?, ai greata?, ai cumva dificultati in respiratie?, te supara inima?”. 

 In timpul intrebarilor se cauta vizual eventualele semne exterioare ale starii de rau: • culoarea pielii, in mod special culoarea fetei (paloare sau roseata excesiva); • transpiratia fetei si a palmelor; 

• prezenta si caracteristicile respiratiei si ale pulsului. 

• In cazul unei stari de rau se solicita salvarea. 

 Daca accidentatul este inconstient: 

• Se considera in stare de inconstienta acel accidentat caruia ii lipsesc reflexele de autoaparare si capacitatea de miscare autonoma. Functiile vitale de baza – respiratia si 

circulatia – pot fi satisfacatoare. 

• Daca din circumstantele producerii accidentului nu rezulta vatamari si leziuni care ar contraindica intr-un mod evident miscarea si deplasarea accidentatului (de ex.: cadere cu grave leziuni si vatamari, fracturi, hemoragii), asezati accidentatul intr-o pozitie care sa permita examinarea sa, adica in pozitie culcat pe spate pe o suprafata plana si suficient de rigida, cu recomandarea de a nu fi miscat inutil, deoarece pot exista eventuale vatamari “ascunse”, pentru care miscarea ar fi contraindicata. 

• Desfaceti hainele la gat, piept si zona abdominala; 

• Verificati starea respiratiei si existenta pulsului. 

• In cazul lipsei functiilor vitale, fara a mai tine seama de eventualele interdictii de miscare a accidentatului, acestuia i se va face respiratie artificiala sau reanimare cardio-respiratorie. 

 Daca accidentatul prezinta alte vatamari: 

• La accidentele prin electrocutare se pot produce arsuri, fracturi, tulburari de vedere. • Simptomele dureroase ale acestor vatamari sunt semnalate de accidentatii aflati in stare de constienta. In cazul celor care si-au pierdut cunostinta, cercetarea vatamarilor trebuie facuta abia dupa ce s-a constatat starea satisfacatoare a respiratiei si circulatiei sangvine, iar examinarea trebuie realizata numai vizual, fara a misca si dezbraca inutil accidentatul. 

• Dupa constatarea starii accidentatului, trebuie decis modul de acordare a primului ajutor in functie de tipul vatamarii: arsuri, fracturi, plagi, etc. 

• ! Chiar daca in urma electrocutarii, accidentatul nu acuza stari de rau (nici macar trecatoare), el trebuie tinut in repaus timp de 0,5 – 1 ora, dupa care trebuie supus unei consultatii medicale. 

• ! Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicala, deoarece ulterior pot surveni tulburari de ritm cardiac. 

 Daca starea de rau persista sau se agraveaza: 

• accidentatul va fi asezat in pozitie culcat, cu picioarele ridicate; 

• imbracamintea trebuie descheiata si slabita in zona gatului, pieptului si abdomenului; • se va asigura transport calificat (prin salvare) la un serviciu medical de urgenta. • ! Modalitatea de acordare a primului ajutor si in general orice interventie se stabilesc in functie de starea concreta a accidentatului. 

PLAGI. HEMORAGII 

 PLAGA(RANA, LEZIUNEA)-se intelege orice intrerupere a continuitatii unui tesut(a tegumentelor sau a tesuturilor 

 mai profunde). Plaga este insotita de obicei de sangerari si poate avea ca urmare infectia, prin patrunderea microbilor  

 in tesuturi. Sangerarea(hemoragia) consta in curgerea sangelui din vase in tesutul inconjurator, in cavitati corporale sau 

 in exteriorul corpului. Tesuturile moi sunt cele predispuse la sangerari ca urmare a ranirii lor. 

 

 CLASIFICAREA PLAGILOR 

 A.- functie de modul de prezentare 

 - inchise 

 - deschise 

 B.- functie de profunzime 

 - escoriatii(julituri)-care intereseaza numai straturile superficiale ale pielii  - plagi superficiale-care intereseaza tegumentul in intregime si tesutul celular subcutanat 

 - plagi profunde-atunci cand sunt depasite aceste straturi si sunt afectati muschii, vasele, nervii, oasele, alte 

 organe 

 C.- functie de multimea straturilor si a elementelor afectate 

 - simple 

 - complexe 

 D. - penetrante-cand patrund intr-o cavitate a corpului 

 - perforante-cand strapung un organ cavitar(inima, stomac, intestin)  - transfixiante-cand strabat intregul diametru al corpului si prezinta doua orificii : de intrare si de iesire 

 E.- functie de natura agentului agresor si dupa modul de producere  - plagi contuze(contuzii, vanatai)-cauzate de obicei de cadere au de o lovitura cu un obiect contondent, rotunjit,  

 neted, fara sa se produca o sfasiere a tegumentului(piele, epiderma) ; sansele de infectie sunt reduse 

 - plagi zdrobite(laceratii) deschise, cu margini neregulate ;distrugerile de tesuturi sunt mai mari, cu tendinta de 

 necrozare, substantele rezultate fiind toxice pentru organism ; vindecarea se produce mai greu 

 - plagi taiate-provocate de obiecte taioase(cutite, cioburi) la nivelul tesutului moale. Ele prezinta margini  

 regulate cu distrugeri minime de tesut ; se vindeca usor, cu cicatrici   - plagi intepate-cauzate de obiecte ascutite si taioase(aschii, cuie, spini).Aceste rani pot avea orificii mici la  

 suprafata pielii, cu distrugeri minime de tesut, dar pot fi profunde, permitand patrunderea microbilor in adancime. 

 Infectiile la plagile intepate sunt grave 

 - plagi muscate-provocate de muscaturi de animale, mai rar de om ; aceste plagi constau dintr-o asociere de 

 plagi taiate si zdrobite 

 - plagi impuscate-provocate de armele de foc 

 INGRIJIREA PLAGILOR 

 Obiectivele principale ale acordarii primului ajutor in ingrijirea plagilor sunt : - combaterea hemoragiei 

- prevenirea infectiei 

- combaterea durerii 

- prevenirea si combaterea socului  

 Materiale de prim ajutor necesare : 

- comprese sterile, vata, fesi, leucoplast 

- alcool sanitar, tinctura de iod 

- apa oxigenata sau tablete de perogen(10 tablete/200 ml apa) 

- solutie de cloramina(4 tablete/1 l apa) ; rivanol 1%, tinctura de iod, apa fiarta 30 min si racita 

- medicamente care combat durerea ; algocalmin, antinevralgic 

 HEMORAGIA-revarsarea sangelui in afara vaselor sanguine, ca urmare a ruperii, taierii, inteparii sau zdrobirii  

 acestora, deci a deschiderii sistemului circulator printr-un proces distructiv, la orice nivel al sau. Cele mai frecvente  

 cauze ale hemoragiilor sunt traumatismele. Hemoragiile determina reducerea cantitatii de sange circulant, pierderile  

 mari de sange(peste o treime din cantitatea totala de sange din corp) putand provoca instalarea socului hemoragic,  

 cu consecinte grave.  

  

OPRIREA HEMORAGIILOR 

A. Hemoragii externe – sangele se scurge in afara organismului datorita sectionarii unor vase de sange. Functie de vasele sectionate: 

- H. ARTERIALE – sangele de culoare rosu-aprins tasneste intr-un jet sacadat, in acelasi ritm cu pulsatiile inimii; 

- H. VENOASE – sangele de culoare rosu-inchis curge lin, continuu; - H. CAPILARE – sangele curge pe toata suprafata ranii, avand o intensitate redusa. 

B. Hemoragii interne – semne:  

- Ameteala 

- Cresterea numarului de batai ale inimii pe minut 

- Cresterea numarului de respiratii pe minut 

- Puls slab, iar TA scade mult sub valoarea normala 

- Bolnav nelinistit, palid, vorbeste repede, are transpiratii reci si prezinta o sete intensa. Oprirea hemoragiei – HEMOSTAZA 

-Natural – hemoragii mici, capilare 

- Artificial  

!!! Nu se aplica niciodata alcool iodat pe rana, acesta provocand necroza (arderea) tesuturilor, nu se pun pe rana grasimi sau unguente. 

 Dupa curatarea si dezinfectarea ranii si a tegumentului din jur se poate incepe pansarea. 

HEMOSTAZA 

• Oprirea rapida si competenta a unei hemoragii este una din actiunile decisive care 26

trebuie executata de catre cel care acorda primul ajutor 

• Hemostaza provizorie – aplicarea unui pansament compresiv (cateva comprese aplicate pe o plaga, o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans) 

• Daca hemoragia nu se opreste – comprimarea vasului prin care curge sangele • Inhemoragia arteriala – comprimarea se face intr-un punct situat cat mai aproape de rana, intre aceasta si inima, deoarece trebuie oprita iesirea sangelui care vine de la inima prin vasul deschis. Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile in care sunt mai aproape de un plan osos si se poate face direct, cu degetul sau cu toata palma, insa numai pentru o hemostaza de scurta durata. 

• Daca nu se poate mentine vasul comprimat un timp indelungat se recurge la aplicarea garoului (sub garou se aplica o fasa de tifon sau un obiect dur). 

 Mentinerea unui garou nu poate depasi 1 ora, timp in care accidentatul trebuie sa ajunga la o unitate medicala 

 La aplicarea garoului se noteaza ora si data la care a fost pus. 

APLICAREA GAROULUI 

• Se aplica numai in cazul ranirii membrelor 

• Compresiunea se realizeaza dupa ce membrul ranit este ridicat in sus cateva secunde pentru a se goli de o parte din sangele venos 

• Nu se aplica direct pe piele ci peste un invelis textil 

• Locul aplicarii difera dupa tipul de hemoragie: 

 - h. venoasa – sangele curge de la periferie spre inima, garoul se plaseaza distal, sub nivelul plagii (daca sangerarea continua inseamna ca e afectata o artera) – SANGERAREA SE OPRESTE IN 2-3 MINUTE 

 - h. arteriala – garoul se aplica proximal (deasupra plagii), deoarece sangele curge de la centru spre periferie -  

 SANGERAREA SE OPRESTE IMEDIAT 

- NU SE APLICA LA ANTEBRAT SAU GAMBA  

- Nu se recomanda utilizarea garoului in hemostaza decat pe perioada executarii toaletei si pansarii ranii sau in cazuri extreme. 

SANGERARI DIN NAS 

• Sangerarile din nas pot aparea spontan sau pot fi produse prin suflarea nasului, printr-o lovitura directa sau in cazuri mai serioase, prin ranire indirecta cum ar fi o fractura a craniului (si atunci nu opriti curgerea sangelui). 

• In sangerari ale nasului, rezultate din alte cauze, acordati primul ajutor astfel: • asezati ranitul in pozitie sezand cu capul inclinat usor in fata; 

• puneti-l pe ranit sa-si stranga narile intre degetul mare si aratator timp de aproximativ 10 minute, respirand pe gura; 

• desfaceti articolele de imbracaminte la gat si piept; 

• spuneti victimei sa stea linistita pentru a evita cresterea pulsului si a sangerarii; • indemnati-o sa respire pe gura si sa nu-si sufle nasul cateva ore dupa ce sangerarea s-a oprit pentru ca, cheagul format sa nu se desprinda; 

• daca in urma acestor masuri sangerarea nu se opreste, duceti accidentatul la spital  

SANGERARI DIN URECHI 

• Sangerarile din urechi pot fi insotite si de o eliminare a unui lichid galbui, simptom care indica o fractura craniana, ceea ce este foarte grav. 

• Nu incercati sa opriti curgerea de sange sau alte lichide din ureche! • Nu acoperiti urechea cu tifon! 

• Anuntati imediat medicul si acordati primul ajutor astfel: 

• aplicati un bandaj cervical; 

• puneti un pansament steril lejer pe ureche; 

• culcati ranitul pe partea afectata sprijinind cu atentie capul si gatul, cu partea superioara a corpului usor ridicata; 

• daca ranitul vomita sau daca trebuie sa-l parasiti, puneti-l in pozitia de recuperare pe partea afectata; 

• controlati respiratia si circulatia; 

• luati masurile impotriva socului. 

SANGERAREA VARICELOR 

 Varicele apar cand deschiderile venelor nu permit curgerea normala a sangelui. Acesta se strange in vene creand o 

 presiune ce poate duce la ruperea lor. La suprafata, sangerarea interna determina umflarea si colorarea zonei.  

 Sangerarea exterioara, produsa de o lovitura sau o sfasiere poate parea serioasa dar in general nu este asa. Aceasta 

 situatie apare mai ales la partea inferioara a gambelor si la picioare.  Procedati astfel: 

• ridicati membrul cat de mult pana la limita confortului; 

• aplicati un pansament compresiv si fixati pansamentul cu un bandaj in timp ce mentineti membrul ridicat si sprijinit; 

• scoateti sau desfaceti orice articol de imbracaminte care ar putea impiedica circulatia sangelui; 

• transportati victima la spital. 

PIERDEREA CUNOSTINTEI 

 Constienta este starea in care o persoana vorbeste coerent, isi controleaza activitatea musculara, reactioneaza la 

 stimuli durerosi precum si atunci cand este interpelata isi da seama. Orice modificare a acestei stari, in afara somnului 

 normal, este un inceput important de accident sau boala. 

 Tulburarile starii de constienta se manifesta in 3 situatii : 

∙ victima este constienta, dar prezinta unele tulburari 

∙ victima este inconstienta-victima poate trece dintr-un moment in altul din stare de inconstienta usoara la o inconstienta profunda, fara sa-si dea seama(si fara sa ne dam seama) 

∙ victima este in stare de inconstienta profunda-victima isi pierde reflexele sale de securitate si, daca este culcata pe spate, saliva poate inunda progresiv caile sale respiratorii, ceea ce poate provoca stopul respirator. 

Singura modalitate de a preveni si a trata aceste tulburari este asezarea victimei in pozitie de siguranta, pe o parte, pentru a evita inundarea cailor respiratorii si inecarea. 

LESINUL (LIPOTIMIA) 

 Lesinul este rezultatul unei oxigenari temporar insuficiente a creierului . O persoana care lesina va fi inconstienta chiar  

 numai pentru cateva momente.  

 Scopul acordarii primului ajutor in caz de lesin este de a creste oxigenarea creierului.  Cauzele obisnuite ale lesinului sunt:  

• oboseala, perioade indelungate petrecute in aceeasi pozitie (in picioare sau asezat), foame, lipsa aerului proaspat; 

• stari emotionale ca, de ex., frica, anxietatea, vederea sangelui; 

• boala, traumatisme, dureri mari.  

 Pot exista simptome care preced lesinul: pierderea echilibrului, paliditate,transpiratii.   Masuri preventive:  

• se asigura aer proaspat (se deschid usi/ferestre), dar fara temperaturi excesive; • se slabeste stransoarea hainelor la gat, piept si talie; 

• daca persoana este culcata, picioarele se ridica la inaltimea de 10 – 30 cm fata de sol. PRIMUL AJUTOR: 

• se verifica daca victima are caile respiratorii deschise si daca respira; • se slabesc hainele la gat, piept si talie; 

• se aseaza victima in pozitia de siguranta (de recuperare); 

• se asigura aer proaspat si se protejeaza victima de temperaturi extreme; • se mentine victima intinsa confortabil inca 10-15 minute dupa ce si-a recapatat cunostinta. 

• Pierderea temporara a cunostintei poate fi unul din simptomele care insotesc o criza cardiaca ischemica sau o comotie cerebrala. Se are in vedere o astfel de posibilitate, mai ales, cand lesinul se produce la persoanele mai in varsta si cauza nu este evidenta. • Daca revenirea din lesin nu e rapida si completa este necesar ajutor medical. 

SINCOPA 

• Ca manifestari, sincopa se aseamana cu lesinul. Apare rar la oameni sanatosi si e cauzata aproape intotdeauna de lovituri in zonele reflexogene (plexul abdominal, barbie, gat, testicule) sau de boli cardiace, hemoragii, boli vasculare. • In sincopa, spre deosebire de lesin, pulsul devine neregulat, deosebit de slab si poate 

chiar disparea. 

• Primul ajutor este acelasi ca pentru lesin. 

• Daca apare stop cardio-respirator se iau de indata masurile corespunzatoare. Se asigura transportul urgent si sub supraveghere al victimei la spital. 

PANSAMENTE SI BANDAJE 

 Pansamentele si bandajele sunt elemente de baza in acordarea primului ajutor pentru ingrijirea ranilor si a  

 traumatismelor muschilor, oaselor si articulatiilor. 

 PANSAMENTUL-este un invelis protector, aplicat pe o rana, pentru a controla sangerarea, a absorbi sangele si a  

 preveni contaminarea si infectarea acesteia. 

 PANSAMENTUL-trebuie sa fie : 

- steril sau cat mai curat posibil 

- foarte absorbant si poros pentru a mentine rana uscata 

- compresibil, gros si moale, in special pentru sangerari puternice, astfel incat presiunea sa se exercite uniform pe toata suprafata afectata 

- neaderent si fara scame, pentru a reduce posibilitatea lipirii de rana. Tifonul, bumbacul si panza de in sunt materiale potrivite pentru pansamente, in timp ce lana si alte materiale pufoase nu sunt recomandate  Tipuri de pansamente : 

- pansamente adezive-pansamente din tifon, sterile, cu banda adeziva - pansamente din tifon(comprese)-de diverse marimi, pliate si impachetate individual sau in numar mare 

- pansamente compresive-pansamente sterile din tifon si alt material absorbant(pernuta de tifon plina cu vata) ; se folosesc la aplicarea compresiva pe o rana cu sangerare puternica 

- pansamente improvizate-obtinute din material fara scame, steril sau curat, de preferinta alb 

 Materiale de prim ajutor necesare pentru pansare : 

- pansamente, fesi si comprese de tifon sterile 

- vata sterila 

- leucoplast 

- pense si foarfece sterile 

- substante dezinfectante :apa oxigenata, rivanol 1%, tinctura de iod, spirt 

 BANDAJELE(fesi, tiunghiuri, rondele)-sunt materiale folosite pentru a fixa un pansament, a mentine  

 compresiunea pe o rana, a sprijini un membru sau o articulatie, a imobiliza parti ale corpului si a fixa atele. 

 La folosirea bandajelor se respecta urmatoarele reguli : 

- se aplica bandajul suficient de strans pentru a asigura ca sangerarea este controlata sau ca imobilizarea este bine realizata ; daca fasa este prea larga cade de pe rana, daca este aplicata prea strans produce durere si impiedica circulatia sangelui 

- se verifica periodic daca sangele continua sa circule distal fata de bandaj - realizarea bandajarii se realizeaza cu atentie pentru a nu provoca victimei dureri si miscari inutile 

 Tipuri de bandaje : bandaj triunghiular, fesi, panza dreptunghiulara, basmaua REGULI GENERALE PRIVIND PANSAREA 

 Persoanele care acorda prim ajutor trebuie sa fie familiarizate nu numai cu folosirea pansamentelor si bandajelor comerciale, ci si sa fie capabile sa le improvizeze, de la caz la caz, din materialele aflate la indemana. 

 Inainte de pansare, opriti hemoragia. 

• spalati-va pe maini inainte de a pansa o rana. Curatenia este esentiala pentru prevenirea sau reducerea riscului de infectare. 

• dezinfectati-va, daca este posibil, cu spirt, tinctura de iod, apa oxigenata, solutii de rivanol 1o/oo, permanganate de potasiu 1o/oo, bromocet 1o/oo, apa de colonie, benzina, tuica tare etc. 

• nu atigeti si nu suflati peste partea de pansament care va veni in contact direct cu rana; • folositi pentru pansare cel mai curat material disponibil; 

• daca le aveti la indemana, folositi o pensa si un foarfece sterilizate prin fierbere sau la flacara; 

• acoperiti complet rana si intindeti marginile pansamentului dincolo de limitele ranii; • inainte de pansare, aplicati peste compresele de tifon, bumbac absorbant, vata, fasa neaderenta sau alt material curat; 

• nu indepartati de pe rana pansamentul deja facut. Daca sangele a trecut prin pansament, lasati pansamentul neschimbat si acoperiti-l cu pansamente suplimentare, vata sau alte materiale, fixate cat mai bine. 

• cand sangerarea nu se opreste si pansamentul se imbiba cu sange, se vor aplica si alte masuri de oprire a hemoragiei (hemostaza); 

• fixati pansamentul cu banda adeziva (leucoplast) sau bandaje (fesi) pentru ca acesta sa nu cada in timpul transportului. 

• daca pansamentul a fost facut in conditii nesterile, avertizati unitatea medicala care preia ranitul. 

• Nu puneti niciodata vata direct pe rana! 

 

FRACTURILE 

 DEFINITIE: Intreruperea continuitatii unui os, cu alte cuvinte orice rupere, zdrobire sau plesnire (fisurare) a unui os  

 ca urmare a unui traumatism mai puternic (cadere de la inaltime, lovitura, strivire, tamponare, izbire, rasucire, etc) 

• Toate cele 200 oase ale corpului se pot fractura, dar cel mai des, fracturile se produc la oasele lungi ale membrelor, la oasele bazinului si ale coloanei vertebrale. • Cazurile mai frecvente ale fracturilor: 

 - Accidentele de munca si de circulatie; 

 - Catastrofele (cutremure, prabusiri de mine, ciocniri de trenuri, etc) • Frecventa: cel mai mare numar se inregistreaza la barbatii intre 25-50 ani si la varstnici (fracturile se pot produce si la traumatisme usoare) 

PREVENIREA FRACTURILOR 

 Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin adoptarea unor masuri de securitate (obiceiuri, deprinderi) in diferite activitati profesionale, casnice, sportive, etc.  Trebuie evitate: 

• Suprafetele accidentale sau incarcate cu diferite obiecte (obstacole): unelte, materiale, cordoane de racord, furtunuri, etc. 

• Pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase; lipsa covoarelor, carpetelor sau traverselor; 

• Scarile luminate insuficient si blocate (aglomerate) cu diverse obiecte, fara balustrada, acoperite cu gheata si/sau zapada; 

• Folosirea scaunelor pentru a atinge locuri inalte, a scarilor pliante defecte, a scarilor neasigurate, a improvizatiilor; 

• Neutilizarea balustradelor si a centurilor de siguranta atunci cand se lucreaza la inaltime  

TIPURI DE FRACTURI 

 Cunoasterea diferitelor tipuri de fracturi este foarte importanta in luarea masurilor de prim ajutor 

 adecvate, care sa nu agraveze fractura si sa previna complicatiile: transformarea unei fracture 

 incomplete intr-una completa, a unei fracturi complete intr-una cu deplasare, a unei fracturi 

 inchise intr-una deschisa. 

 In functie de modul de producere a accidentului trebuie suspectata o fractura chiar si la distanta 

 de locul de actiune a agentului agresor. 

 Functie de actiunea directa/indirecta a agentului agresor: 

∙ Fractura directa – se produce la locul de aplicare a fortei respective (la locul de actiune a agentului agresor) – caderea unei greutati pe coapsa, gamba, mana; o lovitura aplicata pe coloana, etc. / Acest tip de fractura intereseaza in special oasele care nu au toata suprafata acoperita de muschi (cubitus, tibie, clavicula) 

∙ Fractura indirecta – se produce la distanta de locul de aplicare a fortei respective (la distanta de locul de actiune a agentului agresor). 

Se produce prin: 

 

 Flexie – agentul agresor actioneaza asupra unei extremitati a osului, cealalta extremitate fiind fixata; osul se rupe 

 acolo unde curbura e mai mare (F de clavicula prin cadere pe umar, F gatului femural prin cadere pe genunchi)  

 Rasucire – accidentele provocate de prinderea hainelor sau membrelor de o masina, banda, agregat, fapt ce duce la  

 ruperea oaselor la distanta prin fracturi spiroide – F coapsei prin rotirea violenta a corpului, in timp ce piciorul e blocat 

 pe sol. 

 Tractiune – un segment de membru e prins si atarna sau e tras de un agregat producandu-se si o mica rotatie; 

 Presiune – fracturi produse prin caderi de la inaltime: F de calcai, genunchi, sold si coloana vertebrala in cazul 

 caderilor in picioare; F de antebrat, brat, si clavicula in caderile pe palme sau pe cot.  Fracturile mai pot fi: 

• Inchise, cand cel putin pielea a ramas intacta 

• Deschise, cand s-a produs si o rana prin care focarul de factura comunica cu exteriorul. Fracturile deschise sunt mai grave, find insotite de hemoragii si complicate cu infectii. 

SEMNE SI SIMPTOME 

 Inainte de examinarea accidentatului este obligatoriu ca salvatorul sa se informeze asupra:  

• agentului agresor,  

• a modului de actiune a acestuia  

• caror parti din organism a actionat 

 Fractura se suspecteaza daca: 

• Traumatismul e produs de o forta externa puternica; 

• S-a auzit o trosnitura sau o pocnitura. 

 Examinarea accidentatului se realizeaza cu blandete si atentie pentru a nu provoca leziuni suplimentare.  

 Membrul accidentat se compara cu cel valid pentru a determina gradul de deformare.  Imbracamintea trebuie taiata pentru a permite examinarea zonei traumatizate. 

SEMNE DE PROBABILITATE 

• Durerea si sensibilitatea dureroasa – maxime la locul fracturii, cu ocazia miscarii sau palparii portiunii ranite (!!! o simpla contuzie musculara poate provoca durere) • Deformarea regiunii traumatizate (!!! Hematomul si luxatia pot deforma zona afectata) • Impotenta functionala – pierderea functiunii sau imposibilitatea efectuarii miscarii partii ranite – intotdeauna prezenta ca urmare a durerii si deformarii (!!! Lipsa miscarii este un act de aparare impotriva durerii) 

• Scurtarea membrului fracturat (prin deplasarea pe verticala a segmentelor osoase) (!!! Poate apare si in luxatii) 

• Vanataia (echimoza) – apare mai tarziu si uneori la distanta de locul fracturii – indica difuzarea sangelui din focarul de fractura in straturile pielii (!!! Poate apare si dupa o 

simpla lovitura)  

SEMNE SIGURE 

• Miscarea anormala aparuta in afara articulatiilor indica in mod sigur o fractura completa. !!! Nu trebuie sa fie cautata de catre salvator indoind gamba, coapsa, bratul sau antebratul victimei. Poate fi observata in timp ce accidentatul se misca sau se agita din cauza durerii; cel mult i se cere sa-si ridice membrul in cauza, putandu-se constata atunci ca miscarea nu se transmite extremitatii acestuia. 

• Crepitatia sau frecatura rezulta din frecarea fragmentelor osoase intre ele, in timp ce accidentatul executa o miscare; e periculos sa fie cautata intentionat deoarece pot fi provocate complicatii. 

PRIMUL AJUTOR IN FRACTURI 

• Scopul :  

 - prevenirea complicatiilor si leziunilor ulterioare  

 - diminuarea durerii si umflarea zonei. 

REGULI GENERALE : 

 CE NU TREBUIE FACUT: 

- NU se actioneaza brutal si NU se impun victimei miscari inutile; 

- Victima NU trebuie ridicata in picioare sau transportata inainte de imobilizarea fracturii, pentru ca toate acestea pot provoca complicatii: 

 1. Accentuarea durerii(cauza a socului) 

 2. Deplasarea fragmentelor osoase uneori ascutite si taioase care distrug muschi, vase de sange sau nervi provocand hemoragii sau paralizii.  

 3. Transformarea fracturii inchise intr-una deschisa si complicatii 

 CE TREBUIE FACUT: 

- Primul ajutor se acorda la locul accidentului, exceptand cazul in care persista un pericol pentru salvator sau pentru victima. Victima trebuie asezata in cel mai apropiat loc sigur, unde ranile sale sa poata fi temporar asistate si stabilizate. 

- In caz de fractura deschisa – primordiala este oprirea hemoragiei si pansarea ranii. Orice os exteriorizat trebuie protejat cu fesi de jur imprejur, dar NU TREBUIE FORTAT SA INTRE INAPOI IN RANA. 

- Administrarea unui calmant pentru a diminua durerea (antinevralgic, algocalmin) 

∙ Obiectivul principal al primului ajutor – imobilizarea focarului fracturii pentru a preveni complicatiile si a alina durerea. Imobilizarea se realizeaza cu ajutorul atelelor confectionate special sau improvizate (bastoane, umbrele, bucati de scandura sau placaj, cozi de matura, sipci, paturi, etc) 

REGULILE IMOBILIZARII FRACTURII: 

∙ Orice imobilizare trebuie sa cuprinda doua articulatii (incheieturi): cea de deasupra si cea de dedesubtul focarului de fractura (proximal si distal) ∙ La membre, atelele se pun de o parte si de alta a focarului de fractura (sau membrul se aseaza intr-o gutiera speciala) 

∙ Atelele se invelesc in vata (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu stanjeni circulatia sau a nu mari durerea; 

∙ Se evita aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea (fata antero-interna a gambei) 

∙ Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizata, golurile se umplu cu vata; 

∙ Se trage apoi o fasa, la inceput circulara, apoi serpuitoare, in jurul atelelor si membrului fracturat, obtinand astfel o imobilizare provizorie (imobilizarea de durata – in aparat gipsat – serviciul medical de specialitate) 

 !!! Fasa prea stransa stanjeneste circulatia sangelui si accentueaza durerea, iar fasa prea larga este egala cu  

 lipsa imobilizarii. 

∙ Orice accentuare a durerii indica agravarea situatiei si necesita controlarea pozitiei membrelor, a bandajelor si nodurilor si a circulatiei sangelui la extremitati.  !!! Nodurile de la materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi facute peste atela si nu pe zona descoperita 

 deoarece pot provoca compresiuni dureroase pe tegumente. 

 !!! Daca sunt ranite ambele picioare, nodurile se fac pe linia mediana. ∙ La efectuarea imobilizarii trebuie sa conlucreze cel putin doua persoane. Una ridica membrul fracturat cu o mana, in timp ce cu palma cealalta sprijina locul fracturii iar cealalata persoana aplica atelele si trage fasa. 

 Dupa imobilizare urmeaza transportarea accidentatului la spital. Pana atunci se va asigura in continuare supravegherea accidentatului luandu-se in continuare masurile necesare pentru prevenirea socului: acoperire cu pleduri sau haine, administrare de calmante pentru durere si de lichide, daca victima este constienta. 

REDUCEREA FRACTURII 

 In cazul fracturarii unui os, muschii asociati acestuia se contracta; daca fractura e completa, contractia rapida a muschilor poate produce alunecarea extremitatilor rupte si patrunderea lor in tesutul inconjurator. Manipularea brutala poate produce dureri si chiar leziuni ale muschilor, nervilor si vaselor sanguine. 

 Astfel poate fi necesara reducerea fracturii prin tractiunea membrului accidentat, ceea ce realizeaza implicit si relaxarea (repunerea, reasezarea in ax) oaselor rupte si deplasate. Daca aceasta reducere este necesara, ea trebuie executata de doi salvatori:  

 - Unul ridica membrul deasupra fracturii (proximal) 

 - Celalat trage, cu grija, dar ferm, in josul fracturii, divergent fata de primul si in axul membrului respectiv 

 

PRECAUTIILE TRACTIUNII 

∙ NU incercati sa indreptati articulatiile in cazul traumatismelor umerilor, coatelor, incheieturilor mainii sau genunchilor. Aceasta manevra poate distruge nervi importanti si vase sanguine mari care trec prin apropierea acestor incheieturi. 

∙ Aplicati o tractiune suficienta numai pentru a alinia membrul si a elibera compresia musculara si a extremitatilor osului fracturat asupra nervilor si muschilor. Pentru a realinia membrul poate fi necesara o tractiune mai mare, dar nu fortati. Daca exista rezistenta sau durere accentuata, intrerupeti tractiunea si imobilizati in pozitia diformitatii existente. 

∙ Mentineti tractiunea pana cand membrul este complet imobilizat. ∙ Efectuati manevra de axare a membrului fracturat numai daca se constata deformarea evidenta a membrului. Ea nu e obligatorie dar e bine sa se faca in primele minute dupa accident, pentru ca in aceasta perioada victima are o scurta perioada de “anestezie naturala”. 

∙ Notati ca ati aplicat tractiunea si informati serviciul medical – verbal/printr-o nota scrisa, introdusa in imbracamintea victimei.  

MANEVRELE DE TRACTIUNE 

1. PENTRU MEMBRUL SUPERIOR 

∙ La nivelul bratului – se indoaie cotul la 90o – primul salvator trage in ax apucand de antebrat, in portiunea sa superioara, imediat sub plica cotului, iar al doilea salvator apuca de brat cu mainile impreunate ca o chinga in axila si trage in sens contrar; 

∙ La nivelul antebratului – se indoaie incet cotul victimei la 90o – primul salvator trage in ax de degetul mare al mainii, iar al doilea salvator trage tot in ax dar in sens contrar apucand de portiunea inferioara a bratului, imediat deasupra plicii cotului; 

2. PENTRU MEMBRUL INFERIOR 

∙ La nivelul femurului (coapsa) – se mentine genunchiul victimei intins si se trage in ax, primul salvator apucand de picior cu mainile sprijinite de glezna si de calcai, iar al doilea salvator tragand in sens contrar de radacina coapsei cu mainile impreunate in chinga sau cu ajutorul unui cersaf introdus intre coapse. 

∙ La nivelul gambei (gleznei) – se ridica membrul inferior, indoindu-l la nivelul genunchiului si se trage in ax: un salvator apuca de laba piciorului si cel de-al doilea salvator trage in sens contrar, apucand de genunchi; 

∙ La nivelul degetelor, mainii sau labei piciorului – se trage intr-un sens de varfurile degetelor corespunzatoare regiunii deformate, fixand cu putere, cu cealalata mana, pumnul sau glezna victimei (membrul superior sau membrul inferior). 

STOPUL RESPIRATOR 

 

Stopul respirator(asfixia) este stare organismului caracterizata prin oprirea respiratiei si deci prin lipsa oxigenului in sange, ceea ce poate produce distrugerea tesuturile vitale si chiar moartea. 

Cauzele care determina asfixia se grupeaza in 3 categorii : 

- insuficienta oxigenului in aerul inhalat 

- oprirea respiratiei si a circulatiei 

- obturarea cailor respiratorii 

 Caile respiratorii pot fi blocate de spasme musculare cauzate de patrunderea apei sau a alimentelor pe caile respiratorii sau de inflamarea tesuturilor gatului in alergii, boli sau raniri. Tulburarile circulatiei sanguine antreneaza intr-un termen mai mult sau mai putin scurt si tulburari respiratorii si , reciproc, stopul respirator antreneaza stopul cardiac, cele doua functii(respiratia si circulatia) fiind complementare. 

 Semnele tulburarilor respiratorii : 

- respiratie neregulata, prea repede sau prea rara 

- respiratie suprficiala sau prea adanca 

- respiratie zgomotoasa sau dificila 

- congestionarea vaselor de sange de pe cap si gat 

- coloratie vanata(cianotica) a buzelor, urechilor si unghiilor 

- transpiratii abundente imobilizarea toracelui, circulatia de aer nu poate fi auzita sau simtita 

 Daca nu se aplica respiratia artificiala, vor urma rapid stopul cardiac, starea de   inconstienta si apoi survine moartea. 

 Respiratia artificiala trebuie sa inceapa imediat. Creierul poate fi afectat definitiv daca  

 este lipsit de oxigen o perioada mai mare de 4 minute. 

FAZELE DE INTERVENTIE-in executarea respiratiei artificiale : 

1. - aprecierea capacitatii de raspuns a victimei 

2. - deschiderea(eliberarea) cailor respiratorii 

3. - verificarea existentei respiratiei 

4. - ventilarea plamanilor 

5. - verificarea existentei pulsului  

 METODE DE RESPIRATIE ARTIFICIALA 

∙ metode directe 

- metoda « gura la gura » 

- metoda « gura la nas » 

∙ metode indirecte 

- apasare pe spate-brate ridicate 

- apasare pe piept-brate ridicate 

 SECVENTELE RESPIRATIEI ARTIFICIALE-METODE DIRECTE : ∙ stabiliti capacitatea de raspuns a victimei 

∙ verificati existenta respiratiei 

∙ chemati ajutoare 

∙ pozitionati accidentatul - pe spate, sustinandu-i capul si gatul, miscand corpul ca pe un intreg 

∙ deschideti caile respiratorii - folosind manevra cap rasturnat-barbie ridicata ori impingerea mandibulei fara rasturnarea capului  

∙ verificati existenta respiratiei 

∙ incepeti ventilatia plamanilor 

∙ apreciati existenta pulsului 

∙ trimiteti dupa ajutoare(ajutor medical) 

∙ reluati respiratia artificiala 

∙ verificati inca o data pulsul 

Cand accidentatul incepe sa respire spontan, se pozitioneaza in pozitie de siguranta(ea ajuta la mentinerea deschisa a cailor respiratorii si la prevenirea aspirarii de fluide si vomismente). 

Accidentatii care au prezentat urgente respiratorii trebuie urmariti cu grija, cu atat mai mult cu cat pot aparea dificultati in respiratie. Ei au nevoie de ajutor medical urgent. 

REANIMAREA CARDIO-RESPIRATORIE(RCR) 

 Reanimarea cardio-respiratorie(RCR) se aplica pentru reanimarea (resuscitarea) unei persoane care nu respira (stop 

 respirator) si a carei inima a incetat sa bata.Circulatia artificiala, creata prin compresii externe asupra toracelui,  

 determina sangele sa circule, iar respiratia artificiala asigura oxigenarea plamanilor.  Aplicarea RCR necesita sase faze de interventie : 

- aprecierea capacitatii de raspuns a victimei 

- deschiderea(eliberarea) cailor respiratorii 

- verificarea existentei respiratiei 

- ventilatia plamanilor 

- verificarea existentei pulsului 

- masajul cardiac extern(compresia toracelui) 

 Odata inceputa, RCR trebuie continuata pana cand se obtine o revenire spontana a pulsului si respiratiei sau pana 

 cand victima este preluata de cadre medicale de specialitate.  

 Pentru mentinerea ritmului si vitezei, cat si pentru contabilizarea apasarilor se recomanda o numaratoare cu viteza 

 constanta. 

OBSTRUCTIA CAILOR RESPIRATORII 

 Obstructionarea cailor respiratorii superioare reprezinta blocarea partiala sau totala a cailor de trecere si de 

 patrundere a aerului in plamani.  

 

 La o persoana constienta, obturarea este cauzata de obiecte straine(de exemplu, alimente). 

 La o persoana inconstienta, limba poate sa cada in fundul gatului si sa impiedice trecerea aerului. 

 Daca aerul este impiedicat sa intre in plamani, persoana isi poate pierde cunostinta.  Daca primul ajutor nu este acordat, se poate ajunge la stop cardio-respirator si deces.  Obstructia cailor respiratorii poate fi prevenita prin :  

- taierea alimentelor, in special a carnii, in bucati mici si mestecarea lor completa inainte de a fi inghitite 

- evitarea vorbitului, rasului sau bautului in timpul mestecarii alimentelor - evitarea ingurgitarii bauturilor inainte si in timpul alimentelor 

- constientizarea faptului ca anumite alimente au tendinta de a produce inecari si deci se recomanda precautie la consumul acestora 

 In cazul inecarii prin inghitire trebuie acordat imediat primul ajutor, deoarece se poate produce obturarea partiala sau 

 completa a cailor respiratorii(obstructia partiala a cailor respiratopii permite doar in parte intrarea aerului in plamani- 

 producand acces de tuse ; in cazul obstructiei complete a cailor respiratorii persoana va fi incapabila sa respire, sa 

 tuseasca sau sa vorbeasca). 

 PRIMUL AJUTOR-in caz de inecare prin inghitire necesita urmatoarele manevre(in functie de varsta si starea fizica a 

 victimei) : 

- compresii(apasari)abdominale 

- compresii(apasari) pe torace 

- explorarea si scoaterea cu degetele a obiectului strain din gura 

- ventilarea plamanilor 

 INGRIJIRI ULTERIOARE : 

- se vor intrerupe manevrele pentru inecarea prin inghitire atunci cand caile respiratorii sunt suficient de libere pentru a putea permite aplicarea respiratiei artificiale 

- daca respiratia spontana se reia, se va supraveghea victima pentru a fi siguri ca nu apar dificultati ulterioare 

- persoana va fi incredintata serviciilor medicale de urgenta, deoarece manevrele pot sa produca raniri si prin urmare, victima are nevoie de ingrijire medicala 

LEZIUNILE OCHIULUI 

 Aplicarea in practica a masurilor de prevenire a accidentelor si de asgurare a sanatatii si securitatii la locul de  

 munca trebuie sa determine evitarea lezarii ochilor. Consecintele lezarii ochiului pot fi foarte grave ajungand pana la 

 tulburari de vedere sau orbire. 

 

 Nu incercati sa indepartati particulele din ochi atunci cand : 

- particula este pe cornee 

- particula este incastrata sau s-a lipit de globul ocular 

- particula nu poate fi vazuta, desi ochiul e umflat si doare 

 Corpii straini care se incastreaza in ochi sau in tesutul moale de langa ochi trebuie indepartati numai de catre  

 medic. 

 ARSURILE CHIMICE 

 Scopul primului ajutor-este sa dilueze si treptat sa elimine substantele chimice, prin inundarea ochiului cu apa. O 

 substanta chimica sub forma de pudra trebuie indepartata prin periere. Substantele chimice corosive se vor indeparta 

 prin spalarea ochiului timp de cel putin 10-20 min(se foloseste aparatura speciala pentru irigarea ochiului) 

ARSURILE 

  

 ARSURILE-raniri ale pielii sau ale altor tesuturi produse de agenti termici, chimici, electrici sau de radiatii. Pielea  

 protejeaza corpul de invazia bacteriilor, ajuta la controlul temperaturii corpului si retine fluidele acestuia. Ranirea pielii  

 prin arsuri sau opariri poate produce pierderea acestor functii si, daca leziunea este intinsa se poate ajunge la  

 complicatii serioase 

 CLASIFICAREA ARSURILOR 

 A.-in functie de agentul care le-a provocat 

 - termice- produse de foc, contactul cu obiecte fierbinti sau abur  - corosive-cauzate de substante chimice foarte active precum acizii si bazele  - electrice-produse de curentul electric 

 - prin radiatie-determinate de expunertea excesiva la soare, raze X sau materiale radioactive 

 B.-dupa profunzimea lor 

 - arsurile de gradul intai-limitate la stratul superficial al pielii ; pielea este rosie si ustura(exemplu-arsura solara 

 obisnuita) 

 - arsurile de gradul doi-cuprind toata grosimea pielii ; pe piele apar basici cu continut seros sau hematic ; pe 

 langa durerea mare pe care o resimte victima, pericolul principal consta in infectarea continutului veziculelor 

 - arsurile de gradul trei-leziunile depasesc grosimea pielii, distrugand si straturile mai profunde : grasime,  

 muschi, vase, nervi, pana la os ; durerea este mai mica, deoarece extremitatile nervilor din piele au fost distruse 

 - arsurile de gradul patru-sunt foarte severe, implicand distrugerea tuturor structurilor inclusiv a osului 

 EFECTELE-arsurilor si oparirilor sunt determinate de : 

 

- intinderea suprafetei arse a corpului ; viata accidentatului este amenintata daca arsurile depasesc 10% din suprafata totala a pielii 

- localizarea arsurii(de exemplu, arsurile fetii pot afecta respiratia) - gradul arsurii, determinat de profunzimea leziunii 

- varsta, starea fizica si fiziologica 

 PRIMUL AJUTOR-pentru arsura termica : 

- imersiunea imediata a partii arse in apa rece sau in alcool pentru a usura durerea, pentru a reduce inflamarea si basicarea si pentru a preveni lezarea ulterioara a tesuturilor; daca imersiunea nu este posibila se aplica pe zona arsurii imbracaminte curata, umezita in apa rece sau in alcool 

- indepartarea imediata a oricarei surse de presiune a zonei arse(imbracaminte, incaltaminte) inainte de aparitia inflamarii 

- acoperirea arsurii cu un pansament curat, lipsit de scame, preferabil steril  Este strict interzis : 

- aplicarea de lotiuni, alifii sau pnsamente murdare 

- nu se vor sparge basicile 

- nu se respira si nu se tuseste peste arsuri ; nu se pipaie zona arsa - nu se indeparteaza imbracamintea lipita de zona arsa 

 PRIMUL AJUTOR-pentru arsura chimica : 

- se inunda imediat cu apa rece din abundenta zona arsa pentru a « spala »  substantele chimice ; se continua inundarea zonei arse si in timpul indepartarii imbracamintii, pana la spalarea(indepartarea) completa a subst. chimice 

  • dupa indepartarea prin spalare a substantelor chimice se continua primul ajutor ca pentru arsura termica