INSTRUCTIUNE PROPRIE DE LUCRU CONSERVARE A MATERIALELOR CARE CONTIN AZBEST

INSTRUCTIUNE PROPRIE DE SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA 

INSTRUCTIUNE PROPRIE DE LUCRU / CONSERVARE A MATERIALELOR CARE CONTIN AZBEST 

1. SCOP SI DOMENIU DE APLICARE 

Instructiunile proprii de lucru / conservare a materialelor care contin azbest cuprind măsuri de prevenire a riscurilor profesionale în cadrul activităţilor, proceselor tehnologice sau operaţiilor la care există pericolul de expunere a lucrătorilor la pulberile de azbest.  

Prevederile prezentelor instructiuni se aplică tuturor activităţilor la care există pericolul de inhalare a fibrelor de azbest, indiferent de forma de proprietate sau de modul de organizare a acestor activităţi,incluzând: 

a) extragerea şi măcinarea azbestului; 

b) fabricarea produselor sau materialelor conţinând azbest; 

c) utilizarea produselor conţinând azbest; 

d) îndepărtarea materialelor conţinând azbest din construcţii; 

e) transportul, depozitarea şi manipularea azbestului sau produselor conţinând azbest precum şi alte operaţii care implică expuneri la pulberile de azbest. 

2. PREVEDERI COMUNE TUTUROR ACTIVITATILOR 

2.1. OBLIGATIILE CONDUCERII LA NIVELUL PERSOANELOR JURIDICE SAU FIZICE 

2.1.1. Conducerea are responsabilitatea supravegherii şi controlului expunerii lucrătorilor la fibre şi pulberi de azbest atât din mediul de muncă cât şi din mediul exterior. 

2.1.2. Recoltarea pentru determinarea concentraţiei de fibră de azbest în aer poate fi efectuată după consultarea muncitorilor şi/sau reprezentanţilor lor în întreprindere. 

2.1.3. Frecvenţa măsurătorilor poate fi redusă la o dată pe an acolo unde: 

- nu există schimbări substanţiale la locul de muncă; 

- rezultatele a două măsurători precedente nu au depăşit jumătate din limita legal admisă. Acolo unde grupuri de muncitori îndeplinesc sarcini identice sau similare la acelaşi loc şi sunt astfel expuşi la acelaşi risc de sănătate, recoltările pot fi efectuate pe un grup de bază. 

2.1.4. Conducerea are obligaţia de a adopta cele mai eficiente măsuri de prevenire a îmbolnăvirilor profesionale prin dotarea şi întreţinerea corespunzătoare a clădirilor, instalaţiilor, utilajelor, maşinilor şi a locurilor de muncă precum şi prin organizarea muncii ,astfel încât concentraţiile să fie menţinute sub limitele admise. 

2.1.5. La achiziţionarea de echipamente şi instalaţii trebuie să se prevadă clauze contractuale prin care acestea să corespundă standardelor de securitate a muncii sau să fie din proiectare concepute cu sisteme de protecţie, astfel încât să nu polueze mediul de muncă şi mediul înconjurător cu pulberi şi fibre de azbest. 

2.1.6. Conducerea va asigura gratuit mijloacele individuale de protecţie adecvate şi va lua măsuri ca lucrătorii să le utilizeze la acele operaţii sau activităţi la care sunt posibile depăşiri ale concentraţiilor admisibile.



2.2. OBLIGATIILE LUCRATORILOR 

2.2.1. În limitele atribuţiilor lor, lucrătorii au datoria de a preveni producerea şi răspândirea pulberilor de azbest în mediul de muncă prin utilizarea metodelor de lucru corecte şi menţinerea curăţeniei la locul de muncă. 

2.2.2. Lucrătorii vor respecta toate instrucţiunile date în legătură cu prevenirea prezenţei azbestului în mediul de muncă. 

2.2.3. Lucrătorii se vor supune examenului medical la angajare şi controlului periodic stabilit prin ordinele Ministerului Sănătăţii. 

2.2.4. Lucrătorii au obligaţia de a purta echipamentul individual de protecţie şi de lucru stabilit conform instrucţiunilor interne. 

2.2.5. Lucrătorii au obligaţia să anunţe conducătorul locului de muncă asupra oricăror defecţiuni constatate la sistemul de captare şi reţinere a pulberilor. 

2.2.6. Se interzice lucrătorilor servirea mesei şi fumatul la locul de muncă. 

2.3. ECHIPAMENTUL INDIVIDUAL DE PROTECTIE 

2.3.1. Echipamentul individual de protecţie împotriva pulberilor şi fibrelor de azbest va fi astfel acordat încât să îndeplinească concomitent cerinţele de securitate corespunzătoare tuturor riscurilor existente la locurile de muncă respective. 

2.3.2. Protecţia organismului împotriva pătrunderii fibrelor de azbest pe cale respiratorie (de unde fibrele de azbest pot migra spre alte organe interne) prin mijloace adecvate, se va asigura tuturor lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă în care nivelul concentraţiei de pulberi şi fibre de azbest depăşeşte sau poate depăşi limitele admise. 

2.3.3. Echipamentul individual de protecţie va fi verificat şi curăţat după fiecare folosire; se vor repara sau înlocui părţile defecte înaintea refolosirii lor.  

2.3.4. Lucrătorii vor fi instruiţi privind utilizarea aparatelor de protecţie respiratorie. 2.3.5. Instruirea lucrătorilor pentru utilizarea aparatelor de protecţie respiratorie se va face în următoarele direcţii: 

a) prezentarea necesităţii şi importanţei utilizării acestora; 

b) împrejurările în care trebuie utilizate; 

c) principiul de funcţionare şi verificarea funcţionării; 

d) metoda corectă de utilizare; 

e) necesitatea întreţinerii în mod regulat. 

2.3.6. Conducătorii proceselor de muncă vor asigura întreţinerea aparatelor de protecţie respiratorie astfel încât acestea să asigure performanţele indicate de producător. 

2.3.7. Vor fi utilizate numai acele tipuri de aparate de protecţie respiratorie care au fost testate şi certificate din punctul de vedere al securităţii muncii şi recomandate ,în funcţie de concentraţiile existente la locurile de muncă, luând în considerare concentraţia maximă de pulberi şi fibre de azbest care se poate produce în aer . 

2.3.8. Aerul respirabil va fi obţinut prin mijloace adecvate de filtrare a aerului poluat sau prin aport de la o sursă nepoluată.



2.3.9. Gradul de etanşeitate şi capacitatea de purificare a aparatelor de filtrare vor fi maxim posibile astfel încât penetrarea particulelor să fie sub limitele periculoase pentru a nu afecta sănătatea. 2.3.10. În cazul În care există mai multe tipuri de aparate de protecţie respiratorie care asigură acelaşi grad de protecţie, conducerea va da posibilitatea lucrătorilor de a alege pe cel ce asigură confortul maxim în utilizare. 

2.3.11. Curăţarea aparatelor de protecţie respiratorie se va face după fiecare utilizare. Întreţinerea şi verificarea acestora se va face de către persoane instruite conform instrucţiunilor specificate de producător. 

2.3.12. Atunci cand nu sunt folosite, aparatele de protecţie respiratorie se vor depozita în locuri special amenajate, în containere, dulapuri sau saci de plastic închişi, departe de surse de căldură. 2.3.13. Echipamentul individual de protecţie trebuie să asigure o protecţie corespunzătoare şi eficientă astfel încât la îndepărtarea acestuia să nu existe pulberi de azbest pe îmbrăcămintea personală sau pe piele. 

2.3.14. Echipamentul individual de protecţie va fi depus în vestiar separat de cel cu îmbrăcăminte personală, vestiarul fiind dublu compartimentat şi cu circuit în sens unic. 

2.3.16. Echipamentul individual de protecţie nu va fi purtat în afara locului de muncă respectiv sau a vestiarului special destinat. 

2.4. INSTRUIREA LUCRATORILOR 

2.4.1. Conducerea va asigura ca lucrătorii să fie informaţi corespunzător şi periodic în cadrul instruirii asupra riscurilor existente şi asupra măsurilor stabilite pentru prevenirea acestora.  2.4.2. Întregul personal de conducere tehnico-administrativă va fi instruit pentru a îmbunătăţi măsurile de prevenire şi pentru a instrui la rândul lor corespunzător lucrătorii din subordine referitor la precauţiile ce trebuie luate în desfăşurarea curentă a activităţilor lor, precum şi în cazul unor împrejurări neaşteptate, accidentale, de degajare a pulberilor de azbest. 

2.5. GHID DE TERMINOLOGIE 

2.5.1. Protecţie: Ansamblul de măsuri care constau în utilizarea unor mijloace specifice ,denumite mijloace de protecţie, cu scopul protejării executanţilor faţă de pericolele care nu au fost suficient evitate sau limitate prin prevenire intrinsecă. 

2.5.2. Proces de muncă: Succesiunea în timp şi spaţiu a acţiunilor conjugate ale executantului şi mijloacelor de protecţie în sistemul de muncă. 

3. MASURI DE PRIM AJUTOR 

3.1. Principiile de baza ale primului aiutor  

In toate cazurile de acordare a primului ajutor, este important sa se:  

- asigure locul accidentului ;  

- ia masurile de prevenire pentru ca starea de fapt sa nu se inrautateasca ;  

- stabileasca contactul cu persoana bolnava sau accidentata ;  

- actioneze corespunzator cand persoana accidentata sau bolnava este lipsita de cunostinta ; - aline durerea ;  

- stabileasca prioritatile. 



Asigurarea locului accidentului: personalul de prim ajutor trebuie, in primul rand, sa asigure securitatea persoanei accidentate si a celor din jur, cat si a lui insusi. De fapt, aceasta inseamna scoaterea persoanei accidentate din zona in care a avut loc accidentul, daca exista pericol de incendiu, explozie, etc. Prevenirea agravarii situatiei  

Pentru a preveni agravarea traumatismelor sau a bolii, personalul de prim ajutor trebuie sa examineze accidentatul/accidentatii. El/ea va trebui sa evalueze situatia si sa inteleaga cauzele care au provocat-o. Tratamentul stabilit a se aplica in urma acestei evaluari nu trebuie sa contribuie la agravarea situatiei.  Urmeaza cateva exemple asupra modului in care personalul de prim ajutor trebuie sa gandeasca si sa actioneze pentru a preveni agravarea situatiei in timpul tratamentului.  

1. Pentru a preveni sufocarea, asezati persoana care si-a pierdut cunostinta in pozitie laterala, stabila. 2. Hemoragia trebuie sa fie oprita rapid, pentru a preveni pierderea de sange. In cazul sintomelor si a indiciilor de oase fracturate, personalul de prim ajutor va lua masurile necesare pentru prevenirea agravarii fracturii si a perforarii pielii de catre oasele fracturate.  

3. Cand temperatura aerului este scazuta, trebuie sa se previna scaderea temperaturii corpului.  3.2. Preluarea controlului 

Asigurarea locului accidentului.  

Pentru a preveni implicarea altor persoane in accident, este necesar sa se asigure locul accidentului. In accidentele rutiere, acest lucru se face prin instalarea semnalelor de avertizare sau prin semnale luminoase de avertizare.  

Nu uitati sa opriti motoarele masinilor implicate in accident. In caz de pericol de foc, explozie sau avalanse, persoanele accidentate trebuie puse la adapost.  

Imaginea de ansamblu asupra situatiei.  

In timp ce evaluati gravitatea accidentului si numarul persoanelor accidentate, asezati toate persoanele care si-au pierdut cunostinta, in pozitie laterala, stabila. Evaluati cat mai rapid cu putinta nevoia de ajutor. Repartizati pe cei care va ajuta pe langa persoanele afectate.  

Raportarea accidentului.  

Telefonati la numarul special stabilit pentru cazurile de urgenta si solicitati ajutor imediat din partea politiei, spitalului si a pompierilor.  

Un raport corect trebuie sa cuprinda urmatoarele informatii:  

- Cine telefoneaza? lndicati adresa si numarul de telefon de la care telefonati ;  - Ce s-a intamplat ? Coliziune, incendiu, explozie de gaze, etc. Dati informatii despre felul ajutorului care trebuie sa fie trimis la locul accidentului si numarul de personae accidentate. Comunicati daca este nevoie de echipament special;  

- Unde este locul accidentului ? Locul, strada, numarul ;  

- Cereti confirmarea raportului: cereti ca raportul sa va fie repetat pentru confirmare.  Cand aceste sarcini prioritare au fost indeplinite, asigurati-va ca se poate trece la reluarea traficului rutier, ocolindu-se locul accidentului. Liderul trebuie sa verifice. daca totul functioneaza normal si daca vreunul dintre ajutoare are nevoie de asistenta sau trebuie sa fie inlocuit. 











3.3. PLAGI 

Tipuri de plagi  

Se disting urmatoarele:  

- taieturi simple, cu afectarea exclusiva a pielii ;  

- taieturi complexe, cand leziunea cuprinde dupa caz si osul, arterele, nervii, tendoanele si organele interne.  

Diferitele tipuri de plagi :  

- sfasierea/frecarea sunt plagi superficiale ale pielii. Daca nu se infecteaza, ele se vindeca fara a lasa cicatrice ; inciziile adanci provocate de taisuri ascutite. Ele pot sangera din abundenta. Taietura este de obicei curata. Sangerarea are un efect de curatire si astfel pericolul infectarii este mic, daca obiectul care a provocat rana nu a fost murdar sau ruginit ;  

- penetrari prin strapungere (cu cuiul, cutitul, geamul) cu o deschizatura mica de intrare si un canal ingust de-a lungul taieturii. Atingerea organelor interne este frecventa. Adeseori, impuritatile patrund adanc in tesut, marind riscul infectarii. Toate plagile provocate prin injunghiere (ale pieptului sau abdomenului) trebuie tratate de medic (pericol de perforare). Sectionarea incheieturilor trebuie sa fie examinata de medic, pentru a evita infectiile ; plagile provocate prin lovirea puternica cu un obiect contondent. Plagile sunt neregulate, iar tesutul este rupt si insangerat. Infectiile sunt frecvente. Exista pericolul intreruperii circulatiei, daca taietura este larga ;  

- ranile provocate prin impuscare pot avea aspecte diferite, in functie de calibrul armei si de viteza glontului. Osul se sfarama cand este lovit de un glont. Orificiul de intrare al glontului poate fi mic si adanc, iar cel de iesire poate fi larg si zdrentuit, tesuturile fiind rupte si insangerate. Schijele provoaca o combinatie de rani zdrobite si rani adanci, similare celor provocate prin impuscare.  

Complicatii ale plagilor Sangerarea. 

Sangerarea va inceta de la sine in cazul taieturilor minore. In cazul unei pierderi mari de sange, exista pericolul intreruperii circulatiei.  

Infectia.  

Pielea este o protectie externa impotriva impuritatilor care pot patrunde in corp cand pielea este rupta. Plaga se inflameaza, se irita, temperatura creste, tesutul se umfla si, dupa un timp, se formeaza o plaga purulenta. Sistemul de aparare al corpului reuseste, adeseori, sa limiteze raspandirea infectiei. In anumite situatii, se formeaza dungi rosii pe piele, insotite de umflarea ganglionilor limfatici zonali.  

Aceasta indica o otravire a vaselor limfatice (in mod gresit denumita septicemie). Dupa ce bacteria intra in fluxul sanguin, atunci si numai atunci acesta se infecteaza, fapt care se manifesta prin febra foarte ridicata si stare general a alterata.  

Leziunile interne.  

Datorita pericolului perforatiei, toate ranile de cutit in piept si abdomen trebuie sa fie tratate de un medic. O taietura a incheieturii poate avea ca rezultat infectarea capsulei articulare. De aceea, este important ca un medic sa examineze toate taieturile incheieturilor.Taieturi ale nervilor, tendoanelor si muschilor. Acestea au ca rezultat diminuarea simturilor si a miscarilor, precum si aparitia durerii. 



Tetanos.  

Plagile infectate cum ar fi cele zdrobite sau taiate (cu obiecte ascutite) pot conduce la tetanos. Complicatia poate fi observata abia dupa cateva zile sau o saptamana, de la infectare.  Primul ajutor in cazul ranilor prin taiere.  

Acoperiti rana si opriti sangerarea ;  

Tineti, ridicata pe cat posibil, zona afectata a corpului ;  

Preveniti intreruperea circulatiei ;  

Transportati ranitul la medic sau la spital.  

Acoperiti rana si opriti sangerarea.  

Taieturile mici, deschise, pot fi tratate cu apa curata, apa cu sapun sau cu o solutie de curatat ranile. Marginile deschise ale unei taieturi trebuie sa fie puse cap la cap inainte de acoperirea taieturii cu un bandaj sau comprese. Daca taietura este mare si trebuie sa fie tratata de un medic, persoana care acorda primul ajutor trebuie sa curete rana si apoi sa aplice un bandaj curat. De obicei, se acopera cu o compresa. Este important ca nimeni sa nu atinga interiorul compresei cu degetele. Sangele, impuritatile, fragmentele corpilor straini nu se indeparteaza, deoarece aceasta poate provoca o sangerare si mai mare, crescand pericolul infectarii.  

Tratamentul plagilor deosebite, provocate prin taiere 

Rani deschise ale pieptului. O astfel de rana poate fi urmata de un colaps al plamanilor, determinat de eliminarea aerului. Se poate auzi un zgomot de absortie, iar persoana accidentata are dificultati in respiratie.  

Rana se poate acoperi cu un plasture chirurgical sau cu o compresa curata, peste care se aseaza materiale care sa nu permita iesirea aerului. Dupa aceea, asigurati zona cu un bandaj care sa inconjoare intreaga cavitate toracica. Daca nu exista si alte simptome care sa necesite o alta pozitie, ridicati torsul ranitului pentru a-i usura respiratia. Un pacient lipsit de cunostinta trebuie sa fie asezat intr-o pozitie laterala stabila, cu partea accidentata in jos. Daca este posibil, administrati oxigen.  

Rani deschise ale abdomenului. O plaga deschisa a abdomenului poate fi urmata de o sectionare a intestinelor, cu continutul acestora varsat in abdomen. Acest lucru va provoca o infectie. Organele interne cum ar fi ficatul, rinichii si vasele importante de sange pot fi, de asemenea, afectate. In aceste situatii, ranitul poate suferi intreruperi ale circulatiei.  

In cazul penetrarii prin rana a unor fragmente de intestin, ranitul trebuie asezat intr-o asemenea pozitie, incat presiunea pe intestine sa fie cat mai mica. Genunchii trebuie sa fie indoiti.  Daca intestinele ies in afara, acoperiti rana cu o compresa, asezati deasupra bandaje si apoi legati. Bandajele nu trebuie sa fie prea stranse. Cand exista pericolul unei intreruperi a circulatiei, asezati picioarele in pozitie ridicata. Nu dati ranitului nimic de baut.  

Leziuni ale ochilor.  

In cele mai multe dintre aceste cazuri, persoana care acorda primul ajutor trebuie sa aplice numai o compresa si sa bandajeze ambii ochi, astfel incat accidentatul sa nu fie nevoit sa-i mai miste, iar  durerea sa fie redusa cat mai mult posibil. Alte tratamente trebuie sa fie lasate in grija medicului sau a spitalului. 

 

Cu toate acestea, anumite leziuni ale ochiului solicita tratament imediat. Daca accidentatul are in ochi praf de detergent de rufe, de vase sau de alte chimicale, trebuie imediat sa i se faca spalaturi cu foarte multa apa. Puteti folosi o sticla prevazuta cu un orificiu de pulverizare, dusul, cana sau orice altceva. Apa trebuie sa fie calduta, iar suvoiul de apa pulverizat, nu prea puternic. Ploapele sunt trase in sus, pentru a fi siguri ca o suprafata cat mai mare a ochiului este spalata. Persoana care acorda primul ajutor va continua sa faca spalaturi ale ochilor in timpul transportarii accidentatului la medic sau spital. Este important sa actionam rapid, pentru a evita eventualele leziuni ireversibile ulterioare ale ochiului sau orbirea.  

Afectarea timpanului urechii. Presiunea cauzata de o explozie, o lovitura peste urechi si scufundarea pot avea ca rezultat afectarea timpanului urechii si sangerarea prin ureche. Sangerarea poate surveni si in cazul fracturii craniene. Urechea se acopera cu un bandaj, dar nu se pune nimic in canalul urechii.  



Flictenele (Basicile ).  

Pielea indelung expusa stransorii sau frecarii se va inflama. Dupa inflamare, apar basici si rani. Basicile se infecteaza usor si, prin urmare, trebuie tratate imediat. De indata ce pielea s-a inflamat, trebuie sa fie protejata cu o fasie larga de plasture. Daca s-a format, totusi, o basica, spalati suprafata respectiva si intepati partea de jos a basicii.  

3.4. FRACTURILE 

Tipuri de fracturi  

O fractura sau ruptura poate fi cauzata de suprasolicitare, violenta externa sau presiune. Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa fie in stare sa deosebeasca o fractura inchisa de una deschisa. Pielea peste o fractura inchisa nu este strapunsa, in timp ce pielea din jurul unei fracturi deschise este strapunsa. Rana poate fi cauzata de o forta extern a sau de fragmentele osului care forteaza iesirea prin piele.  

Simptome ale fracturilor  

Toate fracturile produc durere, umflarea suprafetei respective si conduce la reducerea miscarii. Anumite fracturi pot cauza modificarea culorii pielii, datorita sangerarii de sub piele.  Urmatoarele indicii ne conduce la depistarea fracturilor/rupturilor:  

- pozitie nefireasca ;  

- miscare nenaturala ;  

- brat sau picior scurtat.  

Daca aveti indoieli asupra unei posibile fracturi, tratati traumatismul ca si cum ar fi o fractura.  

Primul aiutor in cazul fracturilor  

- acoperiti rana si opriti sangerarea ;  

- imobilizati, pe cat posibil, partea accidentata ;  

- preveniti intreruperea circulatiei ;  

- transportati cu atentie accidentatul la spital sau medic;  

- daca fractura este deschisa, acoperiti rana si inecrcati sa opriti sangerarea. 

 

Este necesara cat mai putina miscare.  

Fractura unor oase si rupturi in apropierea incheieturilor se produce din cauza rezistentei insuficiente. Este vorba, in mod special, de fracturile oaselor lungi, cum ar fi cele ale piciorului sau coapse, bratului si antebratului. Este necesar sa se mentina fractura cat mai fixa. De asemenea, poate  fi nevoie de ajutor suplimentar, pentru imobilizarea cu atele, daca accidentatul trebuie transportat altfel decat cu ambulanta.  

Imobilizarea cu atele.  

O atela functioneaza ca un suport. Daca persoana ranita trebuie sa fie transportata pe o distanta lunga pana la masina atela trebuie sa fie adaptata acestei situatii.  

Criteriile de care trebuie sa se tina cont la imobilizarea cu atele:  

- atela trebuie sa fie sufficient de lunga, pentru a acoperi atat zona de deasupra, cat si cea de sub fractura ;  

- pentru a evita stransoarea si frecarea, captusiti atela ;  

- evitati intreruperea circulatiei ;  

- atela trebuie sa fie rigida ;  

- atela nu trebuie sa fie prea grea.  

In situatia in care lipseste echipamentul necesar, persoana care acorda primul ajutor trebuie sa faca apel la fantezie si sa improvizeze.  

Ca material pentru atele se poate folosi:  

- cartonul ;  

- metalul;  

- plasticul ;  

- paturile (infasurate) .  

Prevenirea intreruperii circulatiei.  

In afara de oprirea hemoragiei, este, de asemenea important sa prevenim intreruperea circulatiei.  Transport.  

Asa cum s-a mentionat anterior, persoana care acorda primul ajutor trebuie sa aiba grija ca accidentatul sa se miste cat mai putin in timpul transportului.  

Tratamentul diverselor tipuri de fracturi. Fractura soldului.  

Daca transportul la medic sau spital este lung si dificil, atela trebuie fixata pe partea laterala exterioara a piciorului, de la zona axilara pana la talpa piciorului. Partea lateral a interioara a piciorului trebuie sa fie imobilizata, de la radacina coapsei pana la talpa. Este important sa capitonati bine atela. Cand transportul este scurt si simplu, sau cand asteptati sosirea ambulantei este sufficient sa sprijiniti persoana accidentata cu paturi sau perne, astfel in cat piciorul sa fie intr-o pozitie fireasca si stabila (usor indoit).  

Hemoragia la un sold fracturat poate fi substantiala. Chiar si o fractura inchisa poate provoca o pierdere de sange, de pana la 1 - 2 litri, determinand astfel pericolul unei intreruperi a circulatiei.  Fractura membrului inferior.  

Un picior rupt trebuie sa fie imobilizat in atele, de la degete la sold. Laba piciorului trebuie sa fie sprijinita sufficient. Este important ca atela sa fie capitonata.  

Fractura labei piciorului si a gleznei.  

Fracturile labei piciorului si gleznei trebuie imobilizate de la degete pana la genunchi. Nu este intotdeauna necesar sa imobilizam o glezna rupta cu o atela rigida. Un bandaj gros poate constitui un suport suficient. 



Fractura bratului.  

O fractura a bratului poate fi tratata prin asezarea antebratului intr-o esarfa si bandajarea stransa langa corp.  

Fractura antebratului si a incheieturii mainii.  

Daca distanta pana la medic sau spital este mica, asezati bratul intr-o esarfa si imobilizati-l strans langa corp.  

Daca distanta este mare, asezati o rola de bandaj in palma mainii, astfel incat sa ramana intr-o pozitie fireasca, iar bratul prindeti-l cu o esarfa.  

Fractura degetelor.  

In cazul fracturarii unuia sau a mai multor degete, asezati bratul intr-o esarfa. Fractura de clavicula.  

O persoana cu clavicula fracturata are umarul intr-o pozitie atarnand, usor inainte si in jos.   Fractura se trateaza prin asezarea bratului intr-o esarfa si bandajarea lui strans, langa corp.  Fracturile costale.  

Fracturile costale provoaca dureri violente in timpul inspiratiei, tusei, etc. O fractura inchisa nu necesita un prim ajutor special, cu exceptia situatiilor in care exista dureri. Daca fractura este deschisa, rana trebuie tratata.  

Fracturile costa1e, atat cele deschise, cat si cele inchise pot provoca leziuni ale cutiei toracice, plamanilor si ale vaselor de sange. Acestea s-ar putea sa nu fie vizibile, dar accidentatul poate scuipa sange si spuma de sange, usor colorata.  

Fractura catorva coaste poate fi serioasa si poate avea drept urmare oprirea respiratiei.  Asezati un bandaj in jurul cosului pieptului, pentru mai multa stabilitate si pentru alinarea durerii.  Traumatisme ale gatului.  

Traumatismele gatului pot avea loc ca urmare a accidentelor de masina, caderilor, scufundarilor etc. Persoana care acorda primul ajutor adesea gaseste victima la volan, cu capul usor inclinat inainte.  Daca accidentatul nu respira, asigurati-va ca sunt deschise, caile de acces al aerului si aduceti capul intr-o pozitie verticala, fireasca. Daca persoana tot nu respira, prima urgenta este sa i se faca respiratia artificiala. Persoana accidentata trebuie scoasa cu multa grija din masina. Tot tratamentul trebuie facut cu cea mai mare grija, pentru a evita complicatiile ulterioare sub forma paraliziilor.  O persoana constienta, care are gatul rupt, in mod automat va simti o contractura reflexa a muschilor, asa incat capul va fi tinut intr-o anumita pozitie. Sustineti capul cu perne sau haine. Nu incercati niciodata sa indreptati capul unei personae constiente.  

Lovitura "sfichiuire de bici" este un traumatism al gatului, care se produce usor in cazul coliziunilor din spate. Corpul este impins inainte, iar capul este aruncat inapoi. Gatul poate avea de suferit. Simptomele sunt marcate prin dureri de gat. Accidentatul trebuie sa fie examinat de un medic.  

In cazul accidentarii gatului, ridicarea se face pe o targa improvizata, confectionata din haine.  2-3 persoane vor ridica picioarele si corpul persoanei accidentate, incercand sa tina corpul cat se poate de intins.  

O persoana sustine capul. Sustineti capul intre maini si ridicati-l odata cu cei care ridica corpul persoanei accidentate. 



Fractura de coloana.  

O fractura a coloanei vertebrale este periculoasa, deoarece poate afecta maduva, ceea ce poate avea ca rezultat paralizia partii inferioare a corpului. Trebuie sa verificati reactiile persoanei accidentate, la atingere. In timpul transportarii si al miscarii, coloana vertebrala trebuie sa stea cat mai nemiscata. Asezati un sui mic, facut din haine, sub scobitura spatelui. Daca persoana accidentata prezinta o arcuire a spatelui, nu incercati sa o indreptati. Asezati accidentatul pe o suprafata rigida.  

Traumatisme craniene.  

Traumatismul cranian poate conduce la pierderea cunostintei, de diferite grade. O fractura  deschisa este evidenta cand la cap, in zona fracturii, exista o rana. Hemoragia din ureche, nas si gura pot fi indicii ale unui traumatism cranian.  

Primul aiutor in cazul unui traumatism cranian.  

- bandajati fractura daca este deschisa ;  

- daca urechea sangereaza, acoperiti-o cu un bandaj curat, dar nu incercati sa opriti hemoragia ;  

- observati respiratia si, daca este cazul deschideti caile de acces al aerului ;  

- accidentatul trebuie sa fie culcat pe o targa plana in timpul transportului.  

Folosirea corespunzatoare a castii va poate ajuta sa evitati multe dintre traumatismele grave ale capului, care se produc in timpul accidentelor de motocicleta. Cu toate acestea, casca nu poate intotdeauna sa va protejeze in timpul accidentelor si, adeseori, se produc multiple traumatisme craniene care pot conduce la pierderea cunostintei.  

Unele casti au viziere si daca o persoana lipsita de cunostinta respira inauntrul vizierei inchise, va inspira aer expirat. Exista difetite modalitati de a deschide o viziera, iar cand se reuseste acest lucru fiti atenti sa nu traumatizati gatul persoanei accidentate prin miscari necorespunzatoare.  

Daca este necesar sa aplicati metoda respiratiei artificiale, indepartati mai intai cas ca.  Tratamentul entorselor. Entorse ale articulatiilor.  

Entorsa este un accident comun, ca urmare a unei supratorsionari. Capsula articulatiilor si ligamentele pot fi afectate. De obicei, entorsa afecteaza mai des membrele inferioare, in special glezna. Uneori, entorsa este insotita de o fractura si, in aceste situatii, se acorda primul ajutor fracturii. Persoana accidentata are dureri si miscari reduse. Articulatia afectata se umfla.  

Primul ajutor in cazuri de entorse ale gleznei:  

- ridicati piciorul in sus ;  

- aplicati un bandaj elastic strans ;  

- scadeti temperatura prin aplicarea pachetelor cu gheata pe bandaj .  

Dupa acordarea primului ajutor, pentm reducerea durerilor, zona afectata se tine in repaus. Este necesar un examen medical.  

Luxatiile.  

Capul unei articulatii poate iesi din lacasul sau. Aceasta se poate intampla uneori in cazul unei fracturi si atunci capsula este afectata. Tratati-o ca pe o fractura si nu incercati sa puneti la locul ei articulatia dislocata. 



3.5. ARSURILE 

Primul aiutor in cazul arsurilor:  

- raciti zona rapid cu apa rece ;  

- acoperiti rana ;  

- preintampinati o intrerupere a circulatiei ;  

- observati si verificati respiratia ; 

- transportati accidentatul la medic sau spital.  

Primul aiutor in caz de arsuri.  

Racirea imediata a zonei arse cu apa rece (dus, cada, lac). Racirea trebuie continuata timp de jumatate de ora sau pana cand, dupa indepartarea apei de pe arsura, durerile au disparut. Nu este asa de importanta temperatura apei de racire la inceput ; oricum, apa trebuie mentinuta la o temperatura de 15 - 20 C.  

In afara de diminuarea durerilor, racirea locului previne patrunderea mai adanca a arsurii in tesuturile pielii. Daca este posibil sa se procedeze in felul acesta, tumati apa rece peste zona arsa. Comprese inmuiate in apa pot fi, de asemenea, asezate pe arsura. Mentineti compresa umeda, tumand continuu apa peste zona arsa. Racirea imediata a zonei arse este mai importanta decat transportarea la medic. Imbracamintea arsa de pe pie1e nu trebuie indepartata. Cu toate acestea, imbracamintea care arde inabusit trebuie sa fie imediat indepartata.  

Acoperiti rana.  

Bandajarea trebuie facuta cu comprese sterile, cearsafuri si prosoape curate. Plagile rezultate din arsura sunt curatate imediat dupa accidentare. Este important sa mentinem zona arsa curata. Daca nu aveti bandaje corespunzatoare, tratati rana fara aceste bandaje.  

Prevenirea intreruperii circulatiei.  

Daca suprafata pielii este arsa mai mult de 20% (gradul doi), dupa cateva ore intreruperea circulatiei se poate transform a intr-o problema reala. Copiii si oamenii in varsta sunt cei mai vulnerabili la o intrerupere de circulatie. Determinarea gradului de intindere a unei arsuri se poate estima astfel : suprafata unei maini reprezinta cca 1 % din suprafata intregului corp; un brat cca 9%, un picior 18%, abdomenul si toracele cca 18%, iar posteriorul cca 18%.  

Supravegherea respiratiei.  

Accidentatii cu leziuni provocate de arsuri pot inhala aer cald sau gaze otravitoare. Acestia trebuie sa fie supravegheati cu mare grija.  

Transportul la medic sau spital.  

Tratamentul final in caz de arsuri de gradul doi si trei trebuie facut de medic.  

Primul ajutor in caz de accidente electrice  

Accidentele datorate curentului electric apar in urma trecerii acestuia prin corpul uman sau datorita producerii unui arc electric.  

Tesuturile interne ale corpului, umede si sarate, sunt bune conducatoare de electricitate, bariera principala la trecerea curenlului venind din partea pielii. Pielea uscata este un bun izolator si prezinta o rezistenta mai mare spre deosebire de pielea umeda. 

 

Consecintele accidentelor electrice pot fi variate:  

∙ sindroame cardio-vasculare (tulburari de ritm cardiac, colaps, soc etc). De exemplu este suficienta o descarcare cu intensitatea de 10 amperi pentru a produce tulburari de ritm cardiac;  ∙ sindroame respiratorii (insuficienta respiratorie, stop respirator, pneumotorax);  ∙ sindroamc neurologice (convulsii, paralizii, tulburari de comportament);  

∙ arsuri (la locurile de intrare/iesire ale curentului si la nivelul mucoaselor etc.)  Uneori aceste sindroame specifice actiunii curentului electric asupra organismului uman pot fi Insotite si de patologie asociata de obicei traumatica (fracturi. plagi).  

Primul ajutor in caz de electrocutare  

Conduita de urmat in cazul electrocutarii este dependenta de mai multi factori:  

- Varsta si afectiunile asociate ale persoanei clectrocutate; de exemplu. copiii au rezistenta la nivelul tegumentului foarte mica si arsurile sunt mai grave, persoanele in varsta care au afectiuni cardiace sunt mult mai expuse in cazul unui accident;  

- Timpul scurs pana cand persoana a primit asistenta medicala: reanimarea trebuie intreprinsa cat mai rapid posibil (in primele 5 minute);  

- Tensiunea si intensitatea eurentului electric; un curent de intensitate mare produs de tensiuni inalte poate carboniza tesuturile in locurile unde rezistenta este cea mai mare:  - Gradul de umiditate in mediul inconjurator, acesta fiind un bun conducator de electricitate.  

Este obligatoriu ca orice manevra de prim ajutor sa fie precedata de intreruperea sursei de curent, nerespectarea acestei cerinte prezinta un risc vital pentru salvator. Cand acest lucru este imposibil, victima trebuie indepartata cu ajutorul unui lemn, avand grija sa punem sub propriile picioare un obiect uscat.  

Dupa aceea se urmeaza una dintre variante:  

- Daca pacientul este inconstient: se pozitioneaza pe o parte, se inveleste cu o patura sau cu folia termoizolanta din trusa de prim-ajutor, se panseaza steril arsurile cutanate si se imobilizeaza fracturile dupa care se transporta la cea mai apropiata unitate spitalieeasca pentru evaluare si continuarea terapiei;  

- Daca pacientul este inconstient si prezinta lipsa respiratici spontane si a pulsului la carotide se incepe resuscitarea cardio-respiratorie: masaj cardiac extern si respiratie gura la gura (5 cornpresii pe torace altemativ cu 2 respiratii gura la gura), care nu se va intrerupe pana la sosirea unui echipaj dotat cu echipament corespunzator pentru sustinerea functiilor vitale (ambulanta de reanimare).  

- Daca pacientul prezinta respiratie spontana, se pozitioneaza pe o parte sau in pozitia culcata de securitate si se procedeaza ca la punctul 1, adica se supravegheaza tot timpul activitatea respiratorie si cardiaca. 



Important de retinut : 

In general tensiunile mari produc arsuri iar intensitatile mari produc tulburari cardiac, neurologice;  

Arsurile prin arc electric se trateaza ca cele termice;  

Gravidele electrocutate se transporta obligatoriu la spital pentru evaluare chiar daca nu prezinta vreo tulburare oricare ar fi ea (risc de moarte fetala);  

Trasnetul asociaza intotdeauna electrizare, arsura termica, traumatism sifototraumatism ("arsura" retinei prin intensitate luminoasa foarte mare);  

Este o greseala ca un pacient electrocutat sa fie lasat la locul accidentului sau lasat sa plece la domiciliul fara o evaluare completa intr-o unitate spitaliceasca.  

Intreruperea circulatiei sangelui  

Primul aiutor in cazul intreruperii circulatiei sangelui.  

Cand personalul care acorda primul ajutor este sigur ca exista pericolul intreruperii circulatiei:  -Opreste hemoragia ;  

- Aseaza persoana accidentata pe spate, cu picioarele ridicate in sus ;  

- Tine accidentatul acoperit ;  

-Calmeaza durerile ;  

-Nu-i da lichide ;  

- Supravegheaza accidentatul ;  

- Cheama ajutor pentru transportarea rapida a accidentatului la spital sau medic, cu scopul de a ii se face perfuzie.  

Oprirea hemoragiei :  

In cazul in care diminuarea cireulatiei este cauzata de o hemoragie, accidentatul moare daca hemoragia nu este oprita. Asezati accidentatul pe spate, cu picioarele ridicate.  

In aceasta pozitie, o cantitate suplimentara de sange se va scurge dinspre picioare spre organele vitale ale corpului.  

Daca accidentatul este in stare de inconstienta asezati-l intr-o pozitie stabila laterala.  Tineti accidentatul acoperit :  

Acesta trebuie sa fie acoperit, dar nu excesiv. 

Calmati durerile :  

Fracturile si leziunile mari sunt imobilizate cu atele si, respectiv, bandajate, daca este posibil, cu bandaje de sustinere.  

Reasigurati accidentatul :  

Adeseori, el simte o stare de disconfort si are nevoie de o persoana care sa-l sustina si care sa-l calmeze.  

Fara lichide :  

Accidentatul cu intrerupere de circulatie nu trebuie sa primeasca lichide. Acestea nu vor crea decat stari de ameteala, greata si voma, cu posibila sufocare. Voma va avea ca rezultat o pierdere si mai mare de lichide.  

Transport rapid la medic sau spital:  

Persoana accidentata are nevoie urgenta de lichide in vasele de sange, ceea ce necesita un transport rapid la medic sau spital. 



Primul aiutor in caz de hemoragii:  

∙ Exercitati presiune asupra punctului hemoragic ;  

∙ Ridicati zona cu hemoragie ;  

∙ Aplicati un bandaj compresiv ;  

∙ Asezati accidentatul culcat pe spate, cu picioarele ridicate ;  

∙ Cal mati durerea ;  

∙ Linistiti accidentatul ;  

∙ Transportati-l la spital sau medic;  

• Nu-i dati lichide daca exista pericolul unei hemoragii interne.  

Tratament pentru hemoragia interna.  

Daca suspectati ca accidentatul are hemoragie intern a, transportati-l imediat la spital sau la medic. In timpul transportului, accidentatul va trebui sa stea cu1cat pe spate, cu picioarele ridicate. Un accidentat in stare de inconstienta va trebui sa fie asezat intr-o pozitie laterala stabila. Nu dati lichide accidentatului.  

Tratament in cazul hemoragiei externe.  

∙ Exercitati presiune asupra punctului hemoragic ;  

∙ Folositi o compresa sau, in cazuri urgente, orice materiale textile curate disponibile. Ridicati zona hemoragica si, in acelasi timp, presati rana bandajata ;  

∙ Asezati persoana accidentata in asa fel, incat rana sangeranda sa fie mai sus decat planul corpului.  

Sangerarea va fi astfel diminuata, iar in cazul sangerarilor capilare, acestea vor inceta ;  ∙ In cazul unei amputari, bratul sau piciorul se va bandaja complet ;  

∙ Aplicati un bandaj compresiv. Aplicati o compresa peste rana si strangeti apoi cu clame. Asezati un obiect (piatra, o bucata de lemn) deasupra compresei si bandajati rana. Bandajul trebuie aplicat strans, asa incat hemoragia sa se opreasca. Daca rana continua sa sangereze dupa aplicarea bandajului, mariti compresia printr-o curea, esarfa etc. ;  

∙ Daca este amputat un brat sau un picior, bontu] trebuie sa fie complet bandajat. Daca este posibil, bratul, sau piciorul trebuie, de asemenea, transportate la spital. Partea amputata  trebuie tin uta la rece, de exemplu intr-o punga de plastic, care, la randul ei, se aseaza intr-o alta punga de plastic cu gheta si putina apa.  

Important in cazul hemoragiei masive :  

∙ Datorita pericolului de intrerupere a circulatiei, asezati persoana accidentata culcata pe spate, cu picioarele ridicate. O persoana lipsita de cunostinta trebuie intotdeauna asezata intr-o pozitie laterala stabila ;  

∙ Calmati durerile si imobilizati fracturile ;  

∙ Nu dati niciodata lichide unei persoane accidentate si care prezinta o posibila intrerupere a circulatiei sangelui;  

• Protejati persoana accidentata impotriva frigului .  

Cand accidentatul prezinta hemoragie masiva asigurati imediat transportul acestuia la medic sau spital. Persoana accidentata are nevoie de perfuzie.  

Tratamentul hemoragiei nazale.  

Hemoragia nazala se poate opri daca accidentatul sta in pozitie verticala, se apleaca putin inainte si-si strange amandoua narile, circa 5 - 10 minute 



3.6. Transportul accidentatilor 

A.Scoaterea accidentatului de la locul dezastrului. 

Scoaterea imediata a victimei unui accident de la locul dramei este indispensabila pentru stabilirea gravitatii leziunilor, pentru instituirea rapida a masurilor de prim ajutor, ca si pentru indepartarea riscului unei noi accidentari (incendiul masinii daca a fost un accident auto, prabusirea unui zid dupa un cutremur etc.) Daca la locul accidentului pot patrunde trei sau mai multi salvatori, apucarea, ridicarea si transportul victimei se va face dupa unul din modelele de interventie pe care le vom descrie mai tarziu. Interventia devine mult mai dificila cand accidentatul se afia intr-un spatiu inchis si stramt in care nu pot patrunde decat unul sau doi salvatori. Vom exempli fica trei dintre situatiile de acest gen :  

1. Scoaterea unui ranit in stare de inconstienta dintr-un vehicul tamponat.  

Dupa deschiderea sau taierea portierei se introduce un brat al salvatorului pe sub bratul dinspre portiera al accidentatului, strecurand mana pana sub barbia acestuia. Barbia se apuca cu putere iar caput ranitului se impinge putin pe spate. Cel de al doilea brat al salvatorului inconjoara pe la spate talia ranitului iar mana se strecoara pe sub celalalt brat al accidentatului pentru a apuca cu putere pumnul membrului superior al acestuia. In acest mod accidentatul este apucat ferm si poate fi tras spre portiera deschisa, unde poate intra in actiune un al doilea salvator.  

2. Scoaterea unui accidentat in stare de inconstienta de sub o masina sau de sub materiale care s-au prabusit, acoperindu-l. 

Daca victima este asezata pe spate, cu picioarele catre salvator, ea va fi pur si simplu trasa de picioare. Daca victima este asezata cu capul spre salvator, acesta va trece antebratul drept pe sub axila dreapta a accidentatului, pentru a-i apuca cu putere pumnul stang. In aceasta pozitie, capul ranitului se sprijina pe umarul salvatorului, se retrage cu spatele - tarand astfel si accidentatul. In acelasi mod se poate interveni si in scoaterea unui accidentat printr-un, sau dintr-un tunel ingust si cu tavanul foarte jos.  

3. Daca dintr-o situatie similara (tunel ingust, cu tavanul foarte jos) salvatorul trebuie sa inainteze, se va proceda in felul urmator : daca accidentatul este prabusit cu fata in jos, el va ti rastumat cu fata in sus. Ambele maini ale ranitului vor fi legate intre ele cu o esarfa si astfel vor fi petrecute, ca un colier, peste ceafa salvatorului. Acesta, asezat calare peste accidentat, sprijinit in maini si in genunchi, va putea inainta tarand dupa el ranitul.  

B. Transportul accidentatului.  

De catre o singura persoana :  

I. Cand accidentatul este in stare de inconstienta, accidentatul va trebui purtat pe umar - ca pe un sac. Exista doua prize posibile :  

a) ranitul este sustinut numai pe umarul drept al salvatorului. Cu mana dreapta, salvatorul isi petrece antebratul prin fata si apuca genunchii ranitului care atama pe spatele lui. Cu mana stanga salvatorul isi asigura priza, sustinand cotul stang al ranitului.  

b) Ranitul este rasturnat peste ceafa si umerii salvatorului care echilibreaza greutatea acestuia tinandu-l, cu ambele maini, de pumnul si respectiv bratul stang sau drept al accidentatului. Bineinteles pentru acest tip de transport, salvatorul trebuie sa fie puternic, cu forta fizica necesara pentru a-l ridica intai pe umar, pentru a-l sustine si transporta.  

Cand accidentatul este in stare de constienta, lucrurile sunt mai simple. Daca accidentatul are o greutate corporal a mai mica (este un copil sau o femeie mai usoara) - poate fi tinut in brate cu o mana petrecuta in jurul spatelui si cu cea de-a doua sub genunchi. Poate fi si mai usor, cand accidentatul poate fi tinut pe spate - termenul popular fiind « in carca ». In aceste pozitii accidentatul isi ajuta salvatorul prin faptul ca se sustine si el cu ambele membre superioare de gatul acestuia. 

 

c) Trecerea de catre un singur salvator peste un parapet, se poate face cu ajutorul unui artificiu. In timpul in care este culcat la pam ant, picioarele ii sunt ridicate pe un suport improvizal. Fiind apucat de talie este transportat de catre doua persoane.  

Atunci cand accidentatul este in stare de inconstienta :  

- o pozitie de transportat este : apucat de mijloc - pe sub axile de catre salvatorul care merge in spate, si apucat de genunchi de catre salvatorul care merge in fata.  

- o varianta a acestui fel de transport este posibila cand sunt trei salvatori. In aceasta situatie ei pot transporta doua victime concomitent. Doi dintre salvatori apuca fiecare accidentat de talie, in timp ce al treilea salvator tine in fiecare mana de o parte si de alta a taliei ambele picioare ale celor doi accidentati.  

- mult mai usor, doi salvatori pot transporta accidentatul asezat pe un scaun cu speteaza. Salvatorul din spate sustine speteaza scaunului, in timp ce salvatorul din fata sustine picioarele din fata ale aceluiasi scaun.  

Accidentatul in stare de constienta :  

a) Poate fi transportat, salvatorii facand un scaun cu toate cele patru maini sau cu trei maini. In prima pozitie accidentatul trebuie sa fie suficient de prezent ca sa se sustina cu ambele brate petrecute pe dupa gatul celor doi salvatori.  

b) In pozitia a doua, formand scaunul pe care se aseaza bolnavul prin impreunarea a numai trei maini, ramane libera a patra mana a unuia dintre salvatori - mana cu care se sprijina spatele accidentatului.  

c) Doi salvatori pot transporta accidentatul pe o chinga petrecuta pe dupa gatullor si care foloseste mijlocul ei ca scaun de transport. Accidentatul asezat pe chinga isi mentine echilibrul sustinandu-se cu cele doua brate pe dupa gatul salvatorilor.  

Transportul cu targa.  

Targa poate sa fie obiectul de transport specializat si omologat de catre Ministerul Sanatatii, sau in lipsa acestuia, poate fi improvizata. Cand avem nevoie de 0 targa cu blat tare, poate fi folosita orice platforma rigida (placa de lemn, usa). Cand ea poate sa fie moale, targa poate fi improvizata prin imbracarea a doua stinghii lungi si rezistente, cu doua haine, un palton sau 0 patura groasa ale caror margini laterale sunt impreunate si fixate cu ace de siguranta.  

De obicei, mai ales in anotimpurile racoroase, peste targa trebuie sa se aseze oblic un pled care sa poata, prin pliere, sa imbrace accidentatul.  

Ridicarea de la sol si transportul cu targa. 

a) de catre doi salvatori  

Ridicarea se face pastrand corpul victimei cat se poate de drept. Primul salvator sustine capul si toracele accidentatului.  

Al doilea salvator sustine fesa si coapsele. Asezat pe targa si invelit cu un pled - accidentatul trebuie legat de aceasta cu trei chingi care se trec pe sub targa si peste gleznele, coapsele si bazinul accidentatului. Manerele de la extremitatile targii sunt prinse solid de extremitatile cate unei chingi a caror parte de mijloc este petrecuta pe dupa gatul salvatorilor. Amandoi salvatorii culca cate un genunchi la pamant si se ridica in picioare absolut sincron, la comanda : « atentie - ridicat ». Pentru ca in timpul inaintarii mersului sa fie cat mai lin, pasii celor doi salvatori trebuie sa fie asincroni. Pomirea o face salvatorul din fata cu piciorul stang, iar salvatorul din spate cu piciorul drepl. Acest asincronism se mentine pe tot parcursul transportului. 

 

b) de catre trei salvatori  

Pentru ca trecerea bolnavului de pe sol pe targa sa se faca cat mai lin, salvatorul dinspre capul accidentatului va privi catre picioarele lui, in timp ce urmatorii doi salvatori se vor aseza invers, cu fata catre capul accidentatului. Cei trei salvatori se vor aseza cu picioarele de o parte si de alta a targii si vor apuca accidentatul de bazin. In cazul in care accidentatul are o greutate mare iar salvatorii nu au forta suficienta, ridicarea se poate face: salvatorul din mijloc apuca de bluza si cordonul pantalonilor accidentatului, salvatorul din spate apuca cu putere pantalonii victimei la nivelul genunchiului si al gambei, iar cel de-al treilea ii va sustine capul si umerii. La comanda : « atentie - ridicat - asezat » se actioneaza sincron.  

Cand spatiul este mai mic - toti trei salvatorii se pot aseza pe aceeasi parte a bolnavului procedand in acelasi fel ca la tehnica descrisa inainte. In acest procedeu, denumit « in lingura », la comanda, accidentatul este ridicat pe genunchii salvatorilor - dupa care ei se ridica in picioare si fac cativa pasi pana la targa.  

c) de catre patru salvatori  

O varianta de tehnica este aceea de a aseza bolnavul in lungul targii. Pentru ridicarea accidentatului de la sol sunt folositi trei dintre salvatori. Primul, cu fata catre picioarele victimei, sustine ceafa si umerii, al doilea si al treilea sunt asezati invers cu fata catre primul salvator si sustin, unul bazinul iar celalalt coapsele si gamba accidentatului.  

Cei trei salvatori stau cu picioarele asezate de o parte si de cealalta a accidentatului. La comanda cunoscuta victima este ridicata de la sol, moment in care al patrulea salvator impinge targa sub accidental.  

Intr-o alta varianta, salvatorii se aseaza de o parte si de cealalta parte a accidentatului. Mainile celor patru sunt asezate altemant - pe toata lungimea corpului victimei. Salvatorii stau cu un genunche pe pamanl. Ei ridica simultan, la comanda, accidentatul si-l aseaza pe targa.  

Transportul cu targa peste obstacole.  

Cand se urea o scara, salvatorul din fata tine targa cu bratele intinse jos, in timp ce salvatorul din spate, ridica capetele targii pe umeri. Scopul este de a mentine targa si accidentatul cat mai orizontal. La coborarea scarilor se procedeaza invers.  

Cand se trece targa peste un parapet, capetele targii se aseaza pe parapet, unul sau doi salvatori sar peste el si trag targa - pana ce aceasta ajunge sa se sprijine pe parapet cu bratele din spate. In acest  moment sar parapetul si salvatorul sau salvatorii din spate - dupa care preiau integral targa si merg mai departe. Si in cazul transportarii pe targa de catre patru salvatori - cei care tin barele din fata si din spate - acestia vor pasi in contratimpi. Ceilalti doi vor sustine targa la mijlocul ei - asezati de o parte si de alta a acesteia.  

Pozitia bolanvului pe targa.  

Pozitia bolnavului pe targa in functie de tipul de accident suferit si de gravitatea starii generale.  a) Bolnavul in stare de inconstienta se transporta in decubit lateral (asezat pe o parte) cu capul intr-o parte, cu gura in jos. In aceasta pozitie accidentatul nu se poate sufoca cu propriullichid de voma sau cu sangele care-i poate curge pe gura.  

b) Accidentatul cu fractura de coloana vertebral a toracala sau lombara.  

Daca blatul targii este tare, accidentatul este asezat pe spate, cu un sul facut dintr-o alta patura asezata sub zona dureroasa a spatelui, transversal fata de targa. 

 

Daca blatul targii este moale este preferabil ca bolnavul sa fie asezat pe burta. In acesta pozitie - corpii vertebrali sunt indepartati intre ei, fapt care impiedica agravarea tasarii lor si ca urmare compresiunea asupra maduvei spinarii. In fracturile coloanei cervicale (gat) - este bine ca umerii pacientului sa fie imobilizati cu o chinga trecuta peste acesta si pe sub targa, in timp ce capul trebuie sa fie si el imobilizat : fie legat si el de targa cu o chinga, fie fixat intre doua obiecte grele (carti, etc.). Astazi se folosesc pe ambulante niste gulere tari speciale - care au menirea sa imobilizeze provizoriu gatul, in asa fel incat capul sa nu se poata misca fata de umeri.  

c) Accidentatul cu leziuni abdominale.  

Pentru ca durerile abdominale sa scada, musculatura abdominala trebuie relaxata, iar acest lucru se obtine ridicand putin toracele pe o perna si indoind (flectand) genunchii peste un suI facut din a doua patura.  

d) Accidentatii cu traumatisme toracice  

trebuie transportati cu toracele ridicat (pentru ca plamanul sa se expansioneze mai usor in timpul respiratiei) si asezat pe partea lezata (fractura costala este astfel imobilizata de greutatea corpului in contact cu blatul targii).  

e) Accidentatii cu pierdere mare de sange si tensiune arterial a mica - trebuie asezati cu membrele inferioare ridicate cu aproximativ 30 de grade fata de planul targii.  

C. Ridicarea accidentatului in vehicolul de transport.  

Si in acest moment trebuie sa facem tot posibilul pentru a mentine pozitia orizontala a targii si a accidentatului. Se va proceda exact cum a fost descris la trecerea targii peste obstacole.  In ceea ce priveste mijlocul de transport, trebuie mentionat ca numai autosanitarele pot sa asigure securitatea accidentatului pana la spital.  

Numai in cazul in care sosirea unei autosanitare este imposibila sau nu poate fi realizata decat cu o intarziere mare, se poate apela pentru transport la alte tipuri de autovehicule : turisme, camioane. Caruta trebuie evitata pe cat posibil pentru ca prin lipsa amortizoarelor, poate agrava situatia accidentatului pana la riscul decesului.